Realul care a câştigat La Decima deja nu mai există, s-a despărţit de noi la Cibeles. Între timp, însă, a câştigat ca o adevărată echipă de fotbal, cu siguranţă cea mai bună a momentului aceluia, chiar dacă exprimarea ei a fost câteodată incompletă sau fluctuantă. Concepută pentru a juca cu Alonso, Khedira şi Modric la mijlocul terenului, această echipă a suferit o serie de modificări odată cu accidentarea germanului, în iarnă, ajungând la finalul sezonului să joace cu Di Maria pe post de interior stâng, pe o poziţie pe care nici măcar nu fusese învăţat să joace. Teoretic, putem considera că această mutare s-a vrut un bandaj, o cârpeală impusă de situaţie, însă s-a dovedit mai mult decât atât. Găselniţa aceasta a probat instinctul lui Ancelotti, incredibila calitate individuală a lui Di Maria şi abilităţile tactice excelente ale lui Alonso şi Modric, care, între fazele de bijuterie ale lui Di Maria, compensau acel triunghi ciudat, format din doar două puncte, ca şi cum ar fi fost real. Însă, cum Real Madrid pare că poate aduce pe oricine când doreşte şi mai ales pentru că vrea ceva mai multă linişte în acest sezon, a tras un ochi pe piaţă, a ales cel mai bun mijlocaş pe care l-a văzut şi l-a cumpărat. Îl cheamă Toni Kroos, iar în ceea ce îl priveşte se întâmplă trei lucruri. În primul rând (şi de asta zic că primul Real al lui Ancelotti a murit), este cel mai influent tânăr jucător din Europa, cel care îşi pune cel mai bine amprenta asupra echipelor în care joacă. In al doilea rând, calitatea lui, fără doar şi poate excepţională, ar putea să nu se afle la acelaşi nivel cu influenţa sa asupra jocului. Şi în al treilea rând, nu sunt sigur că între el şi Cristiano se vor forma bune relaţii de joc, pentru că felul în care joacă ei nu prea se armonizează. Schimbarea genialului Di Maria cu omniprezentul Kroos afectează profund restul de zece colegi de echipă.
Kroos are darul special de a schimba echipele în care joacă după stilul său, fără a fi cel mai bun din echipa respectivă.
Toni Kroos se prezintă ca un mijlocaş foarte legat de posesie. În plan tactic, plusul său constă în faptul că este în permanenţă demarcat şi disponibil pentru colegii săi, în spatele balonului, adică în zona în care se joacă, mereu dispus să primească balonul fără să rupă faza. În plac tehnic, calitatea sa majoră constă în precizie. Dincolo de faptul că pasează şi de peste o sută de ori pe meci- şi nu o face orizontal- este capabil să combine pasele scurte cu cele prin care schimbă orientarea jocului şi cu vericalizare, iar, pe deasupra, reuşeşte şi impresionează în ceea ce priveşte precizia, cu o medie de 92%. Şi dacă cele două segmente -tehnic şi tactic- par gemene, trebuie să le separăm puţin şi să spunem că sunt doar surori. Pe de o parte, jocul lui Kroos înseamnă o dominare teritorială imediată pentru echipa sa. Din acest motiv, echipa câştigă 7-10% la capitolul posesie şi reuşeşte să împingă jocul cu 15-20 de metri mai în faţă. Ceea ce înseamnă că din calităţile sale individuale reise şi o modificare majoră a jocului echipei sale. Mai rămâne calitatea sa de a direcţiona jocul. Pasele sale nu numai că favorizează posesia, utilă, de exemplu, în apărare, dar şi ordonează atacurile statice/ poziţionale. Kroos ştie în permanenţă unde sunt cei 10 colegi ai săi, cum sunt poziţionaţi cei 11 adversari şi ce distanţă există între piesele de pe tablă; în consecinţă, interpretează datele pe care le are pentru a uşura atacul echpei sale, însă doar atunci când acest lucru se poate face, când este posibil; iar această calitate este extrem de importantă. Să trecem însă şi la punctele slabe.
Toni nu este un magician al balonului; pentru ca echipa sa să nu se blocheze, trebuie să joace foarte bine.
În fotbal exista aşa numitele situaţii imposibile, despre care noi ştim însă că nu sunt aşa, că există jucători fenomenali cărora nimic nu li se pare imposibil. Real Madrid de anul trecut era plin de astfel de jucători. Modric putea să primească mingea pe poziţia unui pivot, să dribleze trei adversari şi să ajungă cu balonul în faţă. Isco putea să se descurce cu orice minge, să se întoarcă la 180 de grade şi apoi să paseze pentru a rupe presiunea. Di Maria era capabil să fure adversarului mingea în propriul careu, la corner, pentru ca doar câteva secunde mai târziu să îi paseze decisiv şi mortal lui Benzema în careul advers. Madridul s-a obişnuit cu aceste valori individuale incredibile şi din acest punct de vedere, Kroos nu îi egalează. Repertoriul sau tenico-tactic este sobru, fiabil şi complet, este capabil să domine jocul în cele mai multe dintre fazele obişnuite de joc, însă nu are calitatea pe care o au geniile blanco, iar din acest punct de vedere ar putea fi îngrijorător faptul că cel mai puţin dotat tehnic dintre mijlocaşi va domnia tactic jocul Realului, ceea ce înseamnă că el este dependent de felul în care joacă echipa. Cel mai bun exemplu se poate vedea în meciurile decisive pe care le-au jucat echipele sale în sezonul trecut: sferturile de finala din UCL împotriva celor de la Manchester United, semifinala împotriva Realului şi finala mondialului împotriva Argentinei. Dincolo de faptul ca Toni este un fotbalist atât de constant, încât pare o maşinărie, în niciunul dintre meciurile menţionate mai sus nu a depăşit un 6,5 din 10. De ce? Pentru că nici Bayern, nici Germania nu avea un sistem consolidat pentru a face faţă echipelor mari, iar Kroos nu are această capacitate de a reda viaţa unei echipe care pare moartă. Cumpărându-l pe Toni Kroos, Real Madrid a semnat un contract de căsătorie, obligându-se să devină o echipă mare şi care domină. Kroos îi oferă această oportunitate care înseamnă titluri şi un anume stil, ceea ce nu i-ar mai putea oferi în acest moment niciun alt mijlocaş. Însă, dacaă echipa lui Ancelotti nu va fi foarte puternică, daca nu va deveni un grup de vis, vor pierde tocmai acele calităţi care îi făceau să câştige în haosul pe care tot ei îl creau.
Să luăm un exemplu practic, bazat pe apărare şi să începem cu scenariul pozitiv. Faptul că Toni este un pasator excelent şi precis va oferi mare siguranţă unor jucători ca Ramos, Pepe şi Alonso, iar aceştia ar putea înainta puţin pentru a face parte din jocul de pase al echipei. Se va crea un microclimat de siguanţă prin asociere, blocul defensiv se va forma mai sus, iar sistemul de închidere va funcţiona în cel mai bun sens al cuvântului. Chiar în cazul în care va pierde balonul, tot ar fi două avantaje: primul, că echipa adversă va fi surprinsă, neobişnuită ca echipa lui Kroos să piardă mingea, iar al doilea, că, aflându-se în preajma mingii, mai multi colegi se vor afla în situaţia de a recâştiga posesia mult mai repede şi mai liniştitor. Asta s-ar întâmpla cu un mare Real Madrid, care s-ar apăra bine alergând mai puţin. Însă ce se va întâmpla dacă Ancelotti şi ai lui nu vor reuşi să construiască o mare echipă? În această situaţie, echipa nu ar mai fi atât de compactă în momentul pierderii balonului, adversarii vor avea mult mai mult spaţiu pentru a înainta, iar la Kroos va fi vizibil faptul că este lent, că nu are o concepţie coerentă pentru defensivă, că este inflexibil….
În aceste situaţii este depăşit cu uşurinţă şi îşi recuperează foarte greu poziţia. Aceasta este, însă, situaţia negativă prezetată în extrem, căci, să nu uităm, Real îi are în defensivă pe Coentrao, Arbeloa, Ramos, Varane şi Pepe şi pe BBC, Modric, Isco şi James în atac, jucători care pot rezolva momentele de genul acesta. Schimbându-l pe Di Maria cu Kroos, Real Madrid este aproape în forma perfectă, renunţând însă la calităţile care au făcut-o să domine jocul în momentele furtunoase, dificile. Şi care, până la urmă, i-a adus o mare parte din La Decima.
Toni Kroos va atinge mingea de mai multe ori decât Alonso, însă Xabi nu va pierde controlul jocului.
Pentru a vedea ce înseamnă “căsătoria” cu Kroos, trebuie să analizăm relaţiile care se vor forma între el şi colegii săi pentru ca acest implant să fie complet asimilat; iar această relaţie trebuie să fie analizată mai întâi în raport cu Xabi Alonso. Din acest punct de vedere, există un uşor dezavantaj poziţional şi multe avantaje fotbalistice. Poziţional, situaţia are legătură cu locul favorit în teren al firecăruia. Alonso e un pivot care tinde să stea 10 paşi spre stânga, iar Kroos este un mijlocaş interor care preferă să stea 10 paşi mai înapoi. Mai clar, împart cam aceeaşi zonă de teren. Prin discuţii cu Ancelotti, va trebui ca ei doi să găsească un compromis care să le permită să joace împreună. Soluţia cea mai simplă ar fi ca Toni să fie mutat în interior, în dreapta, însă pare o mutare sensibilă. Toni este un robot, un fotbalist care joacă mult din automatism, din rutină, iar anul trecut a jucat doar de trei ori pe drepata şi de 40 de ori pe poziţia sa preferată. Să fie această dificultate de a juca pe drepta o carenţă tehnică? Nu este un jongleur de tipul lui Isco sau al lui Modric, însă revin pe tipul său: este un “animal dresat”, al obişnuinţei, iar a scoate un astfel de jucător din mediul său favorit poate crea panică. Pentru că noi, cei de la Ecos del Balon, nu pretindem că oferim soluţii antrenorilor, ci doar de bucurăm de fenomen, sperăm că în această situaţie Carlo Ancelotti va inventa soluţia potrivită, pentru că e o problemă de spaţii, de colaborare. Însă există şi partea bună a acestei asocieri, în ceea ce vor produce cei doi jucând împreună, iar din acest punct de vedere Kroos pare că s-a născut pentru a prelungi cariera lui Alonso cu cel puţin câteva luni. Bascul este un dirijor foarte original, nu pentru că ar reprezenta perfecţiunea tactică în sine, ci pentru că e cu un pas înaintea tacticii mereu, iar anul trecut s-a remarcat de multe ori tocmai prin felul în care domină fazele, chiar fără a atinge balonul. A devenit deja o obişnuinţă să îl vedem mişcându-şi braţele fără să caute un loc pentru a primi mingea; ştie bine că atrage asupra sa marcajul advers şi jonglează cu aceasta pentru a putea permite colegilor săi să se afle într-o situaţie favorabilă. Toni reprezintă un punct fix şi consistent care îi va permite lui Xabi să îţi execute magia. Astfel, Toni va avea balonul, iar Alonso, controlul jocului. Îi plac mult şi Isco şi Modric, însă cei doi aleargă prea mult pentru cei 33 de ani ai lui. Dacă Toni se intergrează, va fi punctul său de sprijin, prelungirea sa.
Kroos îi va permite lui Ancelotti să recupereze varianta sa preferată a lui Modric: între linii.
În ceea ce îl priveşte pe Isco, se va întâmpla cam acelaşi lucru. Amândoi se simt mai comod pe interior, în stânga decât în dreapta, însă nu au acelaşi rol. De fapt, siguranţa defensivă pe care o va aduce Kroos în posesia Madridului îl va face pe Isco mai ofensiv şi mai determinant în atac şi, în acelaşi timp, el nu va mai fi una dintre slăbiciunile echipei în plan defensiv. În aceeaşi măsură, asocierea Alonso-Kroos va face posibilă una dintre minuni, şi anume aceea care îi va permite lui James să funcţioneze ca interior stânga, într-o linie mediană formată din trei oameni. Mai mult timp de odihnă, mai multe şanse pentru nespecialist.
În orice caz, odată cu venirea lui Kroos, situaţia cea mai fierbinte devine a omului care a influenţat cel mai mult ultimul sezon din UCL: Luka Modric. La începutul anului trecut, Ancelotti spunea de multe ori că principalul atu al croatului este jocul său unu contra unu de la mijlocul terenului, adică abilitatea sa de a depăşi liniile adversarilor, prin controlul extraordinar al balonului. Din cinci incursiuni ale sale în zone la care nu se gândeşte nimeni, lui îi reuşesc patru şi, pentru că găseşte soluţii atât de originale, adversarul nu ştie să reacţioneze şi din asta pleacă dezastrul pentru el. Realul care a câştigat La Decima nu a beneficiat de aceste calităţi ale lui Luka, căci el a devenit, obligat, ajutorul lui Alonso la fazele în care trebuia ca ei doi să contribuie atât la ieşirea cu balonul, cât şi la asigurarea închiderii în timp ce echipa punea presiune pe adversar. Aşadar, fazele sale favorite, de unu contra unu au ajuns din ce în ce mai puţine, şi, deşi a fost cel mai bun mijlocaş al anului- atât de genial e-, Ancelotti nu a putut profita tocmai de cel mai bun atu al său. În acelaşi fel, sezonul trecut l-a forţat pe Modric să fie un jucător care participă constant la joc, pierzându-şi calitatea sa esenţială de fotbalist care aşteaptă liniştit ocazia de a-şi spulbera adversarul. E adevărat că croatul a făcut un sezon atât de bun, încât pare ciudat să îşi schimbe poziţia, însă Kroos vine tocmai pentru a-i îmbunătăţi randamentul.
Stilul de joc preferat al lui Kroos nu coincide cu cel al lui Bale şi Cristiano.
Şi ajungem la punctul nevralgic al analizei noastre: Gareth Bale şi Cristiano Ronaldo. Daca Realul va sacrifica tranziţiile în favoarea atacului poziţional, dacă îţi va menţine posesia mai sus, dacă va dicta un ritm mai lent…..cum îşi vor menţine forma tocmai cei mai buni doi jucători care fac furori jucând exact într-un stil opus? Ca să fim sinceri, ne vedem obligaţi să scriem o frază care ni se pare minunată: habar nu avem. E clar că între cele două stiluri de joc sunt incompatibile, cel puţin în teorie. Acestea fiind spuse, trebuie să punctăm trei chestii realiste:
1. Exact acum un an se vorbea la fel despre relaţia care va exista între Ancelotti şi Cristiano. Realul a devenit mai “orizontală” decât în epoca Mourinho, şi totuşi portughezul a făcut cel mai bun sezon din cariera sa. Adică uneori soluţiile de compromis pot face mai mult bine decât ne-am aştepta.
2. Bale şi Ronaldo nu sunt doar jucători de contraatac. Mai clar, dacă au spaţii, sunt letali, aproape o garanţie a golului, însă sunt foarte buni şi fără aceste spaţii. Deşi pare mai normal să ni-i imaginăm pe Marcelo sau pe Isco făcându-şi loc prin astfel de fante decât pe unul dintre cei doi, hai să gândim: imaginaţi-vă că sunteţi antrenori şi trebuie să învingeţi o echipă care s-a închis. Pe cine aţi prefera? Aşa e că tot pe Cristiano şi pe Bale în faţa oricui altcuiva?
3. Deşi stilul lui Kroos s-ar putea să nu se muleze perfect cu al lui Bale şi Cristiano, relaţiile de joc dintre ei par mai bune. Adică, îmbinând cele două moduri de a vedea fotbalul, fluidizând relaţiile de joc, echipa va avea de câştigat. Dincolo de aparentele disensiuni de stil, de fapt Kroos şi Ronaldo pot fi complementari.
În cazul lui Cristiano, el pune presiune în faţă, pe partea stângă, iar Kroos o va face în spate, ceea ce va genera un spaţiu pentru amândoi şi ar fi ciudat ca ei să nu profite de această situaţie. Teoretic, Kroos va putea să-şi avanseze puţin poziţia, pentru ca Ronaldo să fie liber şi invers: Cristiano s-ar putea retrage un pic să primească şi să dribleze pentru a-l ajuta pe Toni când acesta are nevoie. Să adăugăm că pasa lungă minunată a lui Kroos va ameliora calitatea contraatacului lui Real Madrid, care, în ciuda unor reuşite fierbinţi de anul acesta, nu au ascuns adevărul: de după Mourinho, aceste faze nu au mai fost atât de bune. Succesele obţinute prin acest tip de faze în acest sezon se datorează mai mult faptului că adversarii (Bayern şi Barca) s-au apărat foarte prost. Cu Kroos, prima pasă îşi va ameliora atâta calitatea, cât şi distanţa. În final, să menţionăm calitatea neamţului de executant al cornerelor. Cu ajutorul său, Ramos şi Cristiano vor profita mai mult din aceste situaţii.
În relaţie cu Gareth Bale, tema de interes priveşte schimbarea orientării de pe dreapta sau stânga. Anul trecut rolul acesta i-a revenit de multe ori lui Ramos- căci am observat că Alonso a avut un rol mai mult indirect – şi, dincolo de eficienţa sa, faptul că e fundaş central făcea ca destinatarul paselor sale să fie, de obicei, Dani Carvajal. Kroos va urca zona de lansare a acestei pase între 25 şi 30 de metri, exact potrivit pentru a le primi galezul.
În consecinţă, Carlo are intrumentele ca noul venit să devina “prieten” pe teren cu cei doi tunari ai săi, însă trebuie să plece de la principiul că s-ar putea să apară conflicte la început. Astfel, va trebui să împace influenţa germanului asupra jocului cu eficienţa celor doi.
Dacă adversarul se închide foarte jos şi nu îl presionează, Kroos devine un titan de netrecut.
Să trecem mai departe şi să analizăm un alt aspect în care venirea lui Kroos va produce beneficii: jocul împotriva echipelor închise. Nu vorbim de echipe care lasă Realului balonul- adică aproape toate în afara Barcelonei sau a celei pe care o antrenează Guardiola- , ci de acelea care se comprima colectiv şi individual la propria poartă. În aceste situaţii, Kroos este incredibil. Este aşa, pentru că se poziţionează mai sus decât îl lasă adversarul şi de acolo comandă asaltul alternând schimbările de poziţie, pasele ascuţite între linii, baloanele pe flancuri pline de subtilitate sau şuturile devastatoare care devin gol. Fără să fie presat -şi ăsta e efectul unei apărări închise- Kroos devine hotărâtor. Pe neamţ trebuie să îl înghesui, aşa se vede că nu are recursul tehnic al lui Modric sau Isco şi în aceste situaţii fotbalul său scârţâie. Altfel, devine extrem de greu de jucat împotriva lui, pentru că e tare greu să faci faţă unui tip care pune presiune mereu şi care ia decizia corectă cu fiecare pasă. Ca parte negativă, doar în cazul lui Real, este faptul că va lua puţin din strălucirea lui Marcelo în aceste situaţii. Kroos va ocupa tocmai spaţiul pe care Marcelo îşi făcea cursele şi, pentru că este un jucător atât de fix, se va cam ciocni de brazilian. Aşa cum am mai spus, între mari jucători există mereu posibilităţi de a se înţelege, însă, pe hârtie, venirea lui Kroos nu e o veste bună pentru Marcelo. Va fi însă bine pentru Coentrao, care joacă mai lipit de linie.
Kroos are potenţial de a fi un conducător de joc pentru Real, însă trebuie să-şi îmbunătăţească mult poziţionarea.
Acest penultim paragraf va face referire la posibilitatea ca Toni să devină conducătorul de joc al Realului, adică dacă clubul celor 10 UCL s-a gândit şi la posibilitatea ca germanul să-l înlocuiască pe Xabi Alonso la un momentdat. Pentru început, să constatăm că, deocamdată, Toni nu pare să fie pregătit pentru acest rol. Tactic, felul în care gestionează spaţiile nu este nemaipomenit şi, pentru că nu ştie exact unde trebuie să fie şi cât de important e ca el să fie în poziţia corectă, există ameninţarea pasivităţii fără balon. Putem spune că nu are şcoala unui coordonator şi e normal să fie aşa acum. Din acest motiv, Kroos se va simţi mai bine acum într-un sistem cu dublu pivot, în 4-3-3, pentru că se pretează bine situaţiilor în care trebuie să rămână demarcat. Fără îndoială că rigiditatea sa îl va afecta de-a lungul carierei, însă are în faţă exemplul lui Alonso, care a devenit o eminenţă pe postul său cu miscări mai degrabă lente. Ancelotti îl va încerca pe post de pivot, sigur, 100%. Iar Madridul îşi va dubla profitul dacă el se va adapta situaţiei.
Recapitulând, Real Madrid a stabilit un precedent nemaiîntâlnit în istoria recentă a fotbalului: şi-a schimbat voit propria structură şi filosofie, la doar câteva săptămâni după ce a cucerit UCL. Astfel, Real îşi scoate din schemă unul dintre cei mai în formă jucători în acest moment şi încearcă un compromis de adaptare cu mijlocaşul cel mai determinant la acest moment, în ciuda dubiilor pe care le presupune colaborarea acestuia cu Gareth Bale şi Cristiano Ronaldo. Ancelotti pare să aibă toate instrumentele necesare pentru a-şi armoniza piesele şi pentru a desena un sistem care să domine prin control, echilibru şi eficienţă, mai mult decât echipa care a câştigat La Decima. Va fi o încântare să urmărim acest Real. Pare un All Star, cu mai multe posibilităţi de a forma un colectiv omogen. Şi este clar ca ei au un plan: îşi doresc mai mult decât să fie numărul unu.
Articolul “Căsătoria cu Toni Kroos” a fost publicat de Ecos de Balon si tradus in exclusivitate pentru site-ul nostru de Daniela Pitigoi
Despre autor
