Dragi madridistas
A venit si a trecut momentul anticipat al plecarii lui Rafa Benitez de la Real Madrid. Cred ca merita cateva randuri, pentru ca a venit cu pasiune si cu sinceritate la clubul pe care l-a iubit toata viata. Am tradus, mai jos, la sugestia salutara a unui prieten de pe grupul de facebook, un articol cald inca, abia aparut in presa spaniola. Mi se pare un excelent pretext pentru a porni o “carte de semnaturi”, daca vreti, pentru cel care, in vara anului trecut, a venit la Valdebebas cu lacrimi in ochi.
Va rog, de fapt, nu, va implor sa nu comentati uracios, va rog sa va abtineti de la rautati si de la injurii, o puteti face alta data, cu alta ocazie, la alt articol (sincer, nu ar trebui sa se intample niciodata, dar…). Va rog (ma repet, stiu, dar chiar va rog) sa scriem aici, prin comentariile noastre, cateva ganduri, in continuarea, in completarea acestui articol, despre omul si antrenorul Rafa Benitez.
Va multumesc.
Devorat de propriul vis
Sursa: puntopelota.es
Ceea ce a inceput ca o aventura provocatoare pentru un antrenor emotionat s-a sfarsit gri, intr-o furtuna interminabila. Albul este azi, pentru Rafa Benitez, o culoare intunecata.
A ajuns la Real Madrid cu o conferinta de presa emotionanta, scaldata in lacrimi, cu sperantele unui copil care se vede in fata provocarii vietii sale. Iar acum, la cateva luni dupa acel moment, pleaca din nou, avandu-i impotriva sa pe fani, vestiarul si rezultatele obtinute. Rafa Bnitez a imbracat costumul de antrenor al Realului cu ochi scateietori de optimism si paraseste acum clubul vietii sale dupa un dureros cosmar.
A avut de gestionat un lot inca indragostit de fostul antrenor, Carlo Ancelotti, artizanul La Decima. Metodele de lucru ale lui Benitez nu au prins forma intre jucatori, care nu au ezitat, in numeroase ocazii, sa isi exprime nedumerirea fata de modul sau de lucru. Ca exemplu, declaratia exploziva a lui James in legatura cu alegerile antrenorului- “de ce se spune ca nu sunt pregatit?”- sau observatiile lui Cristiano despre stilul defensiv si conservator al jocului.
Conexiunea inexistenta dintre tehnician si fotbalisti s-a tradus, in teren, printr-un joc slab. Iar stangaciile de pe teren au dat cale libera murmurelor din tribune; fanii de pe Bernabeu s-au ingrijorat din cauza rezultatelor slabe si a senzatiilor neplacute lasate de unele dintre meciurile favoritilor. Odata furtuna formata, nu mai ramanea decat ca ploaia sa inunde casa lui Benitez.
Esecurile in meciuri cu echipe puternice din La Liga, 0-4 cu Barcelona care inca bantuie, apoi un 2-2 cu Valencia au fost de ajuns pentru a scufunda barca lui Rafa. Steven Gerard avea dreptate acum cateva saptamani cand spunea ca “votul public de incredere al presedintelui unui club este, paradoxal, o condamnare la moarte”.
