Estadio Santiago Bernabeu sau “fabrica de fluieraturi”

Browse By

Titlul nu este gresit. Da, Santiago Bernabeu tinde sa devina o fabrica de fluieraturi necontrolate. Iker Casillas nu este nici pe departe in cel mai bun moment al carierei sale, insa fluieraturile adresate vehement minute in sir la fiecare contact cu balonul in partida cu Atletico nu par la locul lor. Legendarul portar al Campioanei Europei nu este insa nici primul nici ultimul mare fotbalist blanco huiduit vehement de spectatorii de pe Bernabeu. Interesant este ca in niciunul dintre cazurile deja existente, ultrasii extrem de contestati nu au luat parte la arsenalul de huiduieli dizgratios pregatit de restul stadionului.

Ceea ce pare cel mai frustrant este ca spectatorul care huiduie pe Bernabeu astazi, maine devine cel mai mare suporter al huiduitului. Cel mai mare nume care a trecut prin masina de tocat suflete de pe grandiosul stadion madrilen este insusi Don Alfredo di Stefano. In ultima sa etapa ca jucator blanco, varsta a inceput sa-i joace feste mitului madrilen. La Saeta Rubia a ridicat privirea din pamant si si-a privit in ochi fanii care au decis sa-l fluiere intr-un banal meci de campionat cu Real Zaragoza, dupa ce scapase pe sub picior o minge care s-a scurs in aut. Di Stefano s-a intors catre tribuna si a zambit amar. La finalul meciului a rostit o fraza care a facut istorie: “Publicul are mereu dreptate. Nu am cerut niciodata iubirea lor neconditionata, ci doar respectul lor. Se pare ca nu-l merit”. Peste trei luni si jumatate, La Saeta Rubia parasea Real Madrid!

Un alt caz care a facut inconjurul lumii a fost cazul marelui Zinedine Zidane. Cu francezul, Estadio Santiago Bernabeu n-a avut deloc rabdare. Abia ajuns in Capitala, Zidane a fost intampinat ca un zeu, dar dupa primele meciuri nereusite primea fluieraturi la fiecare greseala. Fara a realiza ca pana si un mare jucator are nevoie de timp pentru a se acomoda, fanii i-au taxat inexactitatile si l-au pedepsit pe Zidane ca pe un fotbalist de rand. In al doilea sezon al lui Zizou, cand acesta si-a recapatat stralucirea, aceeasi fani l-au transformat in idol mondial si i-au aclamat fiecare atingere de balon. Si Zidane a rostit insa atunci o fraza celebra: “Este usor sa sustii pe cineva cand totul merge bine. Important este insa sa-l sustii cand are nevoie si totul merge prost!”. Toata lumea a ascultat, nimeni n-a inteles.

O alta figura indiscutabila a madridismului, dar contestata pe Bernabeu multa vreme a fost Jose Maria Guti, fluierat pentru iregularitatea sa ocazionala. El 14, fire rebela si dezinteresata n-a pus insa niciodata la suflet fluieraturile fanilor si si-a vazut impasibil de drum. Unul dintre cei mai regretati jucatori blanco astazi, Angel di Maria a fost vehement fluierat si huiduit in urma cu mai bine de un an de zile de publicul care astazi ii plange absenta. Di Maria s-a revoltat atunci si a facut gesturi obscene catre fanii pe care la randu-i, astazi ii regreta.

Legendarii Michel si Hugo Sanchez si-au primit si ei partea lor de fluieraturi. Primul a fost contestat vehement in momentul in care a fost schimbat intr-un meci cu Espanyol. Publicul a uitat de provenienta canteranului si l-a fluierat copios inventand chiar un cantec foarte urat pentru acea vreme. Un alt canteran contestat a fost Martin Vasquez si el legendar component al Quintei lui Butre. Apropos de Butragueno, nici marele fotbalist spaniol n-a scapat de fluieraturile desarte ale Bernabeului pe finalul carierei.

Cristiano Ronaldo si Ronaldo Nazario de Lima sunt alte doua exemple de jucatori fluierati pe Bernabeu. Amandoi in momente in care jocul nu le mergea asa cum isi doreau. Ulterior, fanii, i-au transformat in idoli asemenea celor mentionati mai sus.

Ceea ce este cert este ca cineva a plantat in inima Bernabeului o samanta. O samanta a raului care a crescut de-alungul timpului si care devine pe zi ce trece mai mare si mai puternica. Cineva trebuie sa o taie. Din radacina!

Real Madrid Romania