Salutare, tuturor!
Petrecerea continua, am putea spune, dupa ce aseara am avut parte de un (nou) recital oferit de echipa noastra, de data asta un recital care este vizibil si pe tabela de marcaj.
Saptamana trecuta am fost in Spania si am avut acces zilnic la Real Madrid TV (bine, as fi putut sa fiu atent si sa am acelasi acces si de aici, in aplicatia RM Fans, dar am fost lenes). Uitandu-ma la emisiunile si analizele de acolo, am avut ocazia sa realizez si mai tare cat de bine am jucat cu Barcelona, dar si cu Juve, spre exemplu, un alt meci care a parut strans, mai ales din cauza scorului.
Dar, in realitate, mie mi se pare ca jucam din ce in ce mai bine, iar rolul principal eu i-l atribui lui Jude. Cumva, acum inteleg si nerabdarea lui Xabi de a-l baga titular la singurul meci prost din acest sezon, cu siguranta el e cel care stie cel mai bine cat inseamna aportul lui Jude la jocul echipei.
De la intrarea sa in teren, dar – mai ales – in forma, parca tot jocul nostru ofera o siguranta mai mare fanilor nostri, precum si acel sentiment placut, ca fan Real Madrid, de a fi mereu in expectativa, de a simti mereu ca golul pluteste in aer.
Avem multe ocazii, multe actiuni in careul advers, multe suturi la poarta. Acest din urma lucru ma bucura din doua perspectiva, atat pentru faptul ca avem sansa de a marca, cat si pentru faptul ca nu oferim adversarilor sanse de a ne surprinde ei pe contraatac. De aceea ma bucur ca terminam multe faze cu sut, iar fanii nostri traiesc la maxim 90 minute.
Apropos de ocaziile multe pe care le avem, dar si de Real Madrid TV, va recomand sa va uitati la un meci cu televizorul deschis, dar si cu RM TV in fata. Ei nu dau meciurile live, insa au o camera pusa pe fanii din peluza unde sta si Grada, e spectaculos sa vezi, in timp real, atat fazele de joc, cat si felul in care traiesc fanii jocul. Acolo am realizat, inca o data, cat de bine am jucat contra Barcei, erau fanii mereu in picioare datorita multitudinii de ocazii avute 🙂
Tot o oglinda a situatiei noastre actuale mi se pare si meciul de aseara.
Intr-un context similar, adica noi o echipa mult superioara Valenciei, ei cu griji legate mai degraba de supravietuire, decat de performanta, am vazut o diferenta colosala de atitudine si de joc intre meciul de acum cateva luni, care a batut ultimul cui in sansele noastre de a castiga La Liga 2024-25 si cel de aseara, in care am defilat, asa cum era normal.
Ma bucura enorma atat faptul ca batem din ce in ce mai clar echipele pe care trebuie sa le batem, dar si ca vad, in sfarsit, concurenta aceea pe care am mai vazut-o in anul 2017, cand oricine intra isi aducea aportul serios la joc. Spre exemplu, aseara am avut un interval intre min 45 si 70 in care totul devenise (prea) linistit, jocul fiind deja in buzunar si titularii fiind conectati la modul “autoprotect” . Din minutul 70 au intrat rezervele, care fiind biciuite de gandul recastigarii pozitiei, au reaprins meciul, spre bucuria fanilor. Acesta cred ca va fi castigul cel mai mare al strategiei lui Xabi, sper sa vad la final de sezon ca a avut succes.
Asadar, 10 victorii din 11 etpe, 3 din 3 in UCL, un joc din ce in ce mai solid, faze din ce in ce mai multe, jucatori care intra in forma (Jude, Militao, Huijsen), cel mai bun jucator al planetei in acest moment (Mbappe), un antrenor care pare mai intelept decat ar arata experienta lui (bine, el era intelept inca de cand juca), fani multumiti, presedinte fericit, adversari care ne par inferiori atat in La Liga, cat si (majoritatea celor ) din UCL.
Pare un cocktail minunat, pe care – sa fiu sincer- nu il vedeam acum 3-4 etape.
Asta este si temerea mea cea mai mare la acest moment, sa nu ne bucuram prea devreme, mai ales ca avem si experienta anului trecut.
Dar, daca lucrurile vor merge la fel, si sper sa mearga, pare ca vom avea un an bun si ne vom lupta cu adversari ca PSG pentru a transforma anul din bun in excelent. Azi nu mi-as dori sa ii intalnim, dar in mai, da!
Hala Madrid!
