Posibil una dintre cele mai bune ligi europene de baschet, Liga Endesa (sau ACB) ne-a oferă un nou duel între titanii Real Madrid şi Barcelona. Într-un sistem competiţional complex, cu 18 echipe în sezon şi play-off , la sfârşit de sezon, cei doi combatanţi ai finalei se întâlnesc din nou. Din 2012 , finala ligii e “rezervată” celor două echipe, scorul pe ultimele finale fiind 2-1 pentru catalani. Luând însă în calcul parcursul din istoria Ligii naţionale, acesta aparţine echipei blanco. Avem 31 de titluri atât în liga nacional cât şi în ACB/Endesa (denumită astfel din 1983).
Înainte de a intra în finală, e necesar să vorbim puţin despre ligă. Atfel sistemul cuprinde 18 echipe cu sistem competiţional tur – retur. Apoi prima etapă play-off are ca şi combatanţi ocupantele locului 1 contra 8 din sezon regulat, 2 contra 7, 4 contra 6, 4 contra 5, în “cel mai bun din 3 jocuri”. Câştigătoarele joaca semifinalele cel mai bun din 5 jocuri”. Iar apoi finala , ce se desfăşoară în acelaşi sistem ca semifinala
Actualul sezon al Ligii găseşte cele două echipe pe primele două locuri, cu Real lider după 34 de etape. Trebuie menţionat că o bună parte a sezonului regulat a avut ca lider Unicaja Malaga, o echipă “simpatică” şi extrem de arţăgoasă, care însă a cedat teren pe final. Însă a foarte aproape de finală, meciul 5 contra Barcelonei fiind unul foarte strâns.
Real Madrid a intrat în faza de play off ca lider ceea ce i-a oferit avantajul meciului decisiv acasă. Nu a avut nevoie nici contra Herbalife Gran Canaria nici contra Valenciei şi nici contra Barcei. Meciurile Realului din semifinală însă au fost de un dramatism tipic acestui sport. După 1-1 înregistrat în primele meciuri în Palacio, urmează meciul 3 de la Valencia, dominat 75% de valencieni, însă pe final , Real ajunge să egaleze cu 7 secunde înainte de fluier. Urmează o fază discutabilă în ultimul atac al Valenciei, cu coş anulat , urmate de prelungiri şi de finalul lui Llull (apatic în rest) şi Victoria Madridului. Apoi meciul 4 a fost fără istoric şi…. Din nou finală contra duşmanilor eterni.
Meciul 1 , aşa cum ne-a obişnuit, înseamnă tatonarea şi recunoaşterea adversarului. Un meci urât, tern în multe faze, cu puţine reuşite, însă multe erori. Rămân însă cele 12 minute (tot sfertul 3 şi 2 minute din sfertul 4) când cele două echipe au reuşit….25 de puncte!!! Cel puţin la acest nivel şi cu asemenea echipe, ar trebui să mă gândesc bine dacă am mai fost martor unei asemenea situaţii. Singurul stress pentru blanco a venit de la Mario Hezonja care îşi găsise momentul de a ieşi în evidenţă în ultimul sfert cu lovituri de 3 puncte, care însă nu ajută catalanii, iar scorul final este 78-74
Meciul 2 a fost unul fără istoric. Avans 21 puncte din primul sfert imposibil de recuperat de o Barcelona impotentă în multe moment. Rămâne doar tracul lui Tomic de a evolua în sala unde fusese adulat şi evident evoluţia lui Llull, magistral. Diferenţă finală, 20 de puncte şi orice comentariu ar fi fost gratuit. Scor final 100-80 şi aveam 2-0
Miercuri, 24,06,2015 Palacio blaugrana putea fi încununarea unui an de vis. Speranţele erau mari: Barca nu arătase o formă de excepţie, lipsea Navarro , Huertas, Tomic au fost dezămăgitori în primele meciuri, iar Realul era pe val. Şi s-a văzut. Începutul aparţine catalanilor, însă fără o diferenţă majoră pe tabelă. Însă blancos revin şi pun stăpânire pe joc. La pauză intrăm cu un avantaj de 11 puncte, nu decisiv însă. Şi s-a văzut în sfertul 3. Echipa cade după faultul tehnic (opinie personală – a fost fault de joc) a lui Tomic la KC, după care, arbitrii, realizând “gafa” fluieră total anapoda, totul culminând cu faultul tehnic a lui Marcus. Însă, ca de atâtea ori, avem salvarea pe bancă. Mormonul. Intră, marchează şi echipa jubilează la final. SUNTEM CAMPIONII SPANIEI, A TREIA OARĂ TRIPLE CROWN ŞI DOMINĂM BASCHETUL EUROPEAN…Felicitări echipei şi mulţumiri maxime Pablo Laso !!!
Personal am considerat finala mai dezechilibrată ca semifinala contra Valenciei, iar Barcelona una din cele mai slabe finaliste din câte am vazut eu. Clar nu ar fi meritat nici măcar vreo victorie în finală, pentru că de trofeul supreme nu poate fi vorba… Cum de altfel mi s-au părut mai echilibrate şi dramatice meciurile din semifinalele Euroleague contra lui EFES decât Final Four… Însă, de gustibus..
La final de sezon îmi permit unele comentarii personale:
– Sezonul trecut competiţional (liga şi Europleague) a cuprins un Real mai dinamic, mai puternic, mai ofensiv. Însă , aşa cum am mai spus, această stare de superioritate creată era o presiune pe echipă, lucru ce se vedea în meciurile importante. Sezonul actual am jucat mult mai pragmatic, la rezultat, cu accent defensive , am lăsat spectacolul în dauna interesului final şi am avut doar de câştigat
– Pablo Laso. Un sezon trecut excepţional, dar fără trofee , cu o reconfirmare “ doar din gura” lui Perez (singurul său susţinător!) , antrenorul înţelege să-şi întărească echipa cu Maciulis, Nocioni, Ayon. Sincer, şi eu am “strâmbat” din nas la auzul acestor transferuri, însă Laso a rămas consecvent. Şi a câştigat
– Un real câştig a fost încrederea acordată băncii. Privind rezulatele statistice cu realizările primei echipe şi a rezervelor se observă o echivalenţă aproape perfectă : punctele rezervelor reprezintă peste 45% din reuşitele echipei. Un lucru senzaţional care demonstrează încă o dată valoarea individuală a jucătorilor şi încrederea acordată. Spre exemplu, la un moment dat al meciului 3 al finalei, rezervele Realului aveau marea majoritate a coşurilor marcate !!! Cu mult peste rezervele Barcei. Şi la fel a fost şi în Final Four. Iar acesta e şi meritul staffului tehnic.
– Evident că ne gândim la viitorul echipei şi la ce va urma competiţional. Se pare că urmeza reconstructia şi intinerirea lotului, plus zvonuri legate de plecări în NBA. Spre regretful meu, printre numele rostite se regăsesc Chacho şi Llull
Pe final, nu pot decât să mă bucur că am reuşit să fiu alături de voi şi să comentăm acest an de vis pentru blanco. Sper să ne auzim şi sezonul viitor. Hala Madrid!!!
