In ultimele trei sezoane de Champions League castigatoarea trofeului, dincolo de sansa de a avea tot lotul apt, de a egala in ultimele minute sau de a profita de accidentarile adversarului, a fost adaptarea perfecta la cerintele situatiei dintr-un meci si de a schimba filosofia de joc si sistemul tactic in functie de adversar si pe durata unui meci. In mare masura aceste elemente la Madrid nu au existat, nu a s-a creeat aceasta flexibilitate de a schimba sistemul de joc desi in primul an cu Ancelotti in semifinala cu Bayern (neavand alta alternativa la posesia nemtilor) am renuntat la posesia de multe ori fara progresie si ne-am aparat jos.
Fotbalul european a demonstrat ca se afla intr-o perioada unde extremitatile nu au de castigat si ca fotbalul modern se bazeaza pe media calitatii tranzitie positive cu cea negative, pe media fotbalului defensiv cu cel ofensiv. Antrenorii extremitatilor, Jose Mourinho si Pep Guardiola au dat chix cu impunerea propriei filosofii in Uefa Champions League, unul a nu renunta la jocul defensiv nici atunci cand adversarul are un om mai putin pe teren, iar celalalt fiind un “idealist” si netinand cont de absentele din propria echipa, dorind in continuare cu ardoare sa aiba procentele posesiei de partea sa intr-o semifinala unde cu siguranta putea sa surprinda intr-un cu totul alt mod.
Rafa Benitez a incercat sa bifeze “transformarea” din antrenorul defensiv sezonul trecut la Napoli dupa ce a renuntat la mijlocasi de inchidere si aducand jucatori in zona aceea cum sunt David Lopez si Jorginho cu un profil mai ofensiv, si nu doar prin schimbarea jucatorilor dar si prin filosofie, echipa italiana sub comanda spaniolului a fost una placuta “ochiului” in aspectul jocului ofensiv, dar avand mari carente in sistemul defensiv.
Adept “infocat” al defensivei si al sistemului 4-2-3-1,asadar a renuntat la sistemul bazatat fix pe faza defensiva la Napoli si a demonstrat inca din prima etapa la Gijon ca versatilitatea celor patru din atac dar si flexibilitatea sistemului…la intrarea lui Kovacic modulul de joc transformandu-se in 4-3-3.
Avantaj sau dezavantaj?
Sezonul trecut inainte de derby-uri primul “11” se stia indiferent de absente, se cunostea atat componenta lui dar si sistemul tactic astfel adversarul avand sanse mult mai usor de a citi si de a pregati in cel mai mic amanunt intalnirea. Astazi inainte de intalnirea de pe “Vicente Claderon” exista mai multe intrebari pe care Simeone si le pune vis-à-vis de Real Madrid: vor juca 4-2-3-1 sau 4-3-3? Modric mijlocas in fata apararii sau inter?(sa pregatesc intalnirea in functie de intrarea lui intre linii?).Cu Bale in rol de extrema dreapta sau in spatele lui Benzema? Kovacic sau Isco? Sau poate amandoi si Ronaldo varf? Pot in timpul meciului sa intre cu Casemiro iar Kroos sa urce…sunt cateva din intrebarile pe care flexibilitatea adusa de Rafa aduce avantaje clare in pregatirea partidei si incredere jucatorilor ca dupa ce ai jucat 4-2-3-1 si reusesti sa castigi intr-un 4-3-3 pe “San Mames” totul poate sa mearga mai bine.
Exista si dezavantaje cum ar fi conexiunea Isco-Ronaldo din flancul stang si cand desi sistemul s-a schimbat de trei ori in timpul partidei, jocul a adus foarte mult aminte de sezonul trecut si de lipsa solutiilor, de faptul ca Ronaldo nu mai poate juca fix intr-un sistem 4-1-4-1 ca aripa, asa cum se incepuse meciul iar pe parcursul ei s-a trecut la 4-4-2 cu Isco din rol de inter, in clar rol de mijlocas de banda iar mai apoi cu intrarea cu Kovacic revenindu-se la 4-3-3, de multe ori s-a simtit lipsa omului dintre linii, omul care sa dea fluiditatea si rapiditatea din ultimii 25 de metri si totusi acea partida putea cu ceva sansa sa fie castigata.
Rafa Benitez da prima teza in mandatul de antrenor la Madrid si in functie de rezultatul ei se pune si prima stampila pana la dubla cu PSG din grupele Uefa Champions League.
