Articolul pe care il veti citi pe parcursul acestei saptamani va fi impartit in mai multe parti si cuprinde o serie de dezvaluiri spectaculoase si de detalii impresionante despre proiectul gandit de Florentino Perez la Real Madrid. Articolul ii apartine jurnalistului Dermot Corrigan, iar mai jos aveti partea a 4-a a acestuia.
IV. Vineri, 30 septembrie 2005
Florentino Perez paseste pe podiumul de inaugurare a centrului de antrenament de la Valdebebas, in suburbiile din nordul Madridului. „Istoria clubului nostru a fost legata de stadion si de centrul de pregatire”, declara el in fata celor 1500 de invitati, printre care se afla primarul Madridului, Alberto Ruiz-Gallardón, presedintele regional, Esperanza Aguirre, Alfredo Di Stefano, Pitina Perez si prietenul din copilarie al lui Florentino, Jeronimo Farre, care face parte acum din boardul director. „Viziunea unui om ca Santiago Bernabeu, cel care a construit in 1940 stadionul si in 1950 baza sportiva a schimbat destinul clubului nostru. A instaurat un model economico-sportiv care ne-a permis sa devenim liderii lumii fotbalului si sa ramanem, in acelasi timp, stapanii clubului.” Un urias ecran video proiecteaza marile momente din istoria lui Real Madrid incluzand golurile lui Di Stefano din 1960 si pe cel al lui Zidane din 2002. „Noi, mostenitorii acestei averi, avem datoria sa facem din Real Madrid clubul cel mai mare al secolului al XXI-lea. Muncim sa renovam iubitul nostru stadion, iar de astazi avem cel mai performant centru de pregatire pe care il poate avea un club de fotbal.”
Noul centru de antrenament de la Valdebebas, aflat langa aeroportul de la Barajas, are 1,2 milioane de metri patrati, de zece ori mai mare ca vechea Ciudad Deportiva. In afara celor 10 terenuri de antrenament, centrul este prevazut cu vestiare, sali de gimnastica, spatii de birouri si un restaurant. Pentru Real Madrid Castilla, a fost construit un stadion cu 6000 de locuri, care poarta numele lui Di Stefano, iar in plan se afla construirea de apartamente pentru fotbalisti, muzeul clubului, un hotel si un centru de conferinte, chiar si un parc tematic. Este o realizare remarcabila pentru un club care avea, la venirea lui Perez, datorii de peste 575 de milioane de dolari. Insa, asa cum a existat un plan pentru a deveni presedinte, Perez a avut un plan si pentru reconstructia clubului. José Ángel Sánchez, fostul sef al diviziei sud-europene a Sega, a devenit, in 2000, seful de marketing la Real Madrid. Perez l-a instruit sa reconstruiasca Realul ca pe un studio de la Hoolywood, adaugand un pic de stralucire show-business, exact asa cum facea Raimundo Saporta,cu cinci decenii in urma, pentru Santiago Bernabeu.
Venirea lui Figo, in vara lui 2000, a fost urmata de cele ale lui Zidane, in 2001, Ronaldo Nazario, in 2002 si, in 2003, de David Beckham, cel mai celebru fotbalist al lumii la acel moment. Madridul a cheltuit enorm pe aceste transferuri si pe salariile jucatorilor, mai mult decat facuse vreodata un club de fotbal. „Suntem furnizori de continut, ca un studio de film”, spunea Sanchez in 2002, pentru The Economist, „si avand o echipa cu Zidane, de exemplu, este ca si cum am avea un film cu Tom Cruise.” Florentino sustinea de fiecare data ca cei mai scumpi fotbalisti din lume sunt si cei mai buni, iar logica sa financiara spune ca are dreptate. In 2005, clubul a putut raporta un beneficiu de 43,2 milioane de dolari si un cont pe zero la capitolul datorii. Pentru 2006, s-a estimat un venit de 432 de milioane de dolari – de la 170, in 2000 -, un record pentru intreaga lume a fotbalului. „Florentino i-a urmat la presedintie lui Lorenzo Sanz, care facuse o adevarata harababura din punct de vedere economic si financiar”, spune Carlin. „ Asa ca Perez si-a suflecat manecile si si-a spus ca de acum incolo, clubul acesta va produce bani. A promis ca va asigura pentru Real Madrid o stralucire de Hollywood, succes, fascinatie si toate astea cu o gramada de bani in conturi. Si, pe cuvantul meu, a facut o treaba extraordinara.”
Ceea ce a omis Florentino in aces discurs de inaugurare de la Valdebebas a fost motivul acestei soliditati financiare a clubului; pentru asta, trebuie sa ne intoarcem un pic in timp, in 2001. Santiago Bernabeu cumparase terenul pentru complexul de pregatire inca din 1950, pe vremea cand acesta se afla cu mult in afara orasului. In 2001, se afla deja in top, deoarece era in mijlocul unei zone limitrofe capitalei in rapida ascensiune. Imediat dupa alegerea lui Perez, consilul municipal l-a destinat folosirii comerciale. Clubul a vandut parcela si, dupa o serie de complicate chestiuni financiare, a devenit proprietarul a doua turnuri construite pe acel teren si cu 64,3% proprietate asupra unui al treilea. In schimbul a 145 de milioane de dolari, primaria a vandut un teren pe care s-a construit un al patrulea turn comercial. ACS a fost implicata in construirea tuturor celor patru turnuri, care au fost numite Zidane, Figo, Ronaldo si Beckham. Pe scurt, clubul a castigat 404 milioane de dolari din aceasta afacere. „Contactele politice ale lui Perez au fost esentiale in aceasta chestiune”, spune Schaffer. „ Avusese grija de acest aspect inca dinainte de a castiga alegerile, discutand cu primarul, cu guvernul regional si cu reprezentantii altor grupari politice, inclusiv cu gruparea de stanga, Izquierda Unida. Singurii care s-au opus au fost socialistii. Orasul a avut ceva de castigat din aceasta afacere si nu a trebuit sa cheltuiasca niciun ban. E clar ca scopul lui Perez a fost sa reduca din datoriile clubului, insa acest lucru nu a fost facut din bani publici.”
Asadar, nu vanzarea tricourilor galacticilor a scapat clubul de datorii, ci vanzarea acestei proprietati. Afacerea a permis clubului, de asemenea, sa cumpere teren langa aeroport, pentru un nou complex de pregatire si a investit 106 milioane de dolari pentru modernizarea stadionului. Los socios de la Real, care stateau acum in scaune noi, confortabile si incalzite simteau ca au revenit acolo unde le era locul. La fel ca in 1950, madridistas aveau din nou cel mai bun stadion, uitandu-se la cei mai buni fobalisti din lume. Si cel care le-a implinit aceasta dorinta a fost Florentino Perez. Punctul culminant al celor 5 ani din primul mandat al lui Florentino s-a petrecut in 2002, anul centenarului clubului. Sarbatoarea pregatita pentru acest moment a trebuit sa fie amanata, pentru ca Deportivo la Coruna a surprins pe toata lumea, castigand finala cupei pe Bernabeu. Dar succesul avea sa vina in UCL. Madridul a invins detinatoarea titlului, pe Bayern Munchen, in sferturi, apoi a trecut de Barcelona cu 3-1, in semifinale. Finala i-a readus pe los blancos pe Hampden Park, stadionul pe care castigae finala in 1960, intr-un meci castigat cu 7-3 in fata lui Eintracht Frankfurt. Si de data asta, adversarii erau tot germani, Bayer Leverkusen, iar Real Madrid a castigat inca o data in stilul galactic. Voleul lui Zidane din acel meci este, poate, cel frumos gol din punct de vedere estetic din istoria fotbalului, iar francezul l-a inscris sub privirile lui Perez, Di Stefano si ale Regelui Spaniei, Juan Carlos, declarat fan blanco. Perez readusese clubul in topul topurilor si in atentia granzilor. Presedintele ONU, Kofi Annan, a asistat la un meci pe Bernabeu, in 2003. Presedintele spaniol, José María Aznar, un apropiat aliat al presedintelui SUA de atunci, George Busha fost socio o viata si prieten al lui Florentino. Zona VIP a stadionului Santiago Bernabeu, numita palco, a devenit un loc unde se formau aliante puternice si unde se incheiau afaceri serioase.
„Destul de des”, spune Schaffer, „Aznar o aducea pe stadion pe sotia sa, Ana Botella, cea care va deveni apoi primarul Madridului. Apoi, a venit in palco si Alfredo Pérez Rubalcaba, vice prim ministrul socialist. Se strangeau acolo ministri, consilieri locali si membri ai intregii palete politice – socialistii, liderii uniunilor de comert etc. Fotbalul nu tine seama de ideologia politica, asa ca toti oamenii aceia cu convingeri diferite s-au transformat sau erau deja suporteri ai Realului. Perez a incercat sa mentina relatii bune cu toata lumea.” In 2002, ca lider al ACS, Florentino a reusit o preluare indrazneata a celei mai mari companii spaniole de constructii, Dragados, cu ajutorul celui mai puternic bacher spaniol, Emilio Botín of Banco Santander. Astfel, firma lui Perez a devenit una dintre cele mai puternice din lume in acest domeniu. In plan personal, casatoria fiicei sale, Maria Angeles (numita, in familie, Cuchi), in 2003, a fost inca un motiv de bucurie. Figo si capitanul Realului, Raul, au asistat la ceremonia din biserica San Jerónimo el Real, la fel ca primarul Ruiz-Gallardón. Trei luni mai tarziu, a avut onoarea de a inmana tatalui sau insigna de socio care celebra 60 de ani de madridism ai parintelui sau.
Scaderea brusca de forma a Barcelonei facea ca lucururile sa fie si mai frumoase pentru Florentino. Banii primiti pentru Figo in 2000 fusesera cheltuiti, iar echipa termina campionatul pe locul patru sau sase, in timp ce schimba antrenorii cu o viteza incredibila. La revenirea sa pe Camp Nou, in noiembrie 2002, spre Figo au fost aruncate diverse obiecte, inclusiv lanturi de bicicleta, mingi de golf, o sticla de whiskey, telefoane mobile, pietre, suruburi, chiar un cap de porc; cu fiecare asfel de obiect, era evidenta frustrarea fanilor. Meciul s-a incheiat 0-0, iar Real Madrid a castigat campionatul in acel an. Se parea ca Florentino chiar reusise sa recreeze epoca de aur la care fusese martor, impreuna cu familia, cu 50 de ani inainte. „Cu Real Madrid, afaceristul realist se transformase intr-un Don Quijote idealist”, spune Carlin. „Intr-un fel, se intorsese la starea aceea de fascinatie din copilarie, era din nou baiatul de sase ani care venea pe Bernabeu sa priveasca Realul. Niciodata nu a pierdut acest spirit.” Insa basmul va incepe in curand sa se destrame. Cu sase luni inainte de ceremonia tatalui sau, Perez gafeaza concediindu-l pe antrenorul Realului, Vicente del Bosque, ramas la echipa de pe vremea lui Sanz si care castigase sapte trofee in cei trei ani de conducere ai lui Perez. Florentino si Sanchez au afirmat ca antrenorul de scoala veche care jucase pentru Real in anii 70 si care acum conducea echipa din spatele unei mustati stufoase nu era destul de stralucitor pentru Real. Vara lui 2003 a insemnat, de asemenea, plecarea pivotilor apararii echipei, Hierro si Makelele, la dorinta presedintelui. Makelele a fost inlocuit cu David Beckham, care era mult mai putin eficient din punct de vedere tactic, dar mult mai profitabil, in termeni de marketing, pentru ca fani din toata lumea voiau sa arate si sa se imbrace ca el.
„Del Bosque era popular printre fani nu numai ca antrenor, ci si pentru faptul ca jucase la club. Multi dintre socios considera ca indepartarea lui de la Real a fost cea mai mare gresala a presedintelui.” (M.V)
„Modelul a tinut atata timp cat s-a pastrat scheletul echipei de pe vremea lui Sanz”, spune Torres. „Adica fotbalisti spanioli precum Hierro, Raul sau Casillas. Se pare ca Florentino nu le-a acordat atentia pe care a acordat-o altora; in schimb, i-a adus pe Figo, Zidane si Ronaldo – cei mai buni la vremea aceea. Proiectul sau era, pana la urma, un pic copilaresc: ii voia mereu pe cei mai buni. Oricine cu destul de multi bani putea sa vina cu aceeasi idee. Normal ca o astfel de politica aduce bani, dar nu reprezinta mereu si cea mai coerenta politica sportiva.”
In timp ce seful celei mai mari firme de constructii sin Spania indeparta piesele de baza din echipa, sistemul incepea sa se clatine. Adversarii cu mai putini jucatori stralucitori, dar cu o mai buna viziune tactica si-au dat seama cum se pot infrange galacticii. Madridul pierde finala cupei din 2004 in fata Zaragozei, si paraseste UCL in optimi. Los blancos pierd apoi sase din ultimele sapte meciuri de La Liga, in timp ce subapreciata Valencia, condusa de fostul antrenor de la tineretul Realului, Rafa Benitez, vine din urma si castiga titlul. In sezonul urmator, Barcelona castiga primul sau titlu dupa sase ani, cu o echipa in care evoluau produse ale clubului, precum tinerii Xavi, Iniesta si Messi. Si briza politica era in schimbare, iar socialistii castiga teren. Noul presedinte, José Luis Zapatero, este un declarat fan Barcelona.
In vara lui 2004, fara nicio opozitie serioasa, Perez este reales presedinte, cu un socant scor de 91%. Insa, un an mai tarziu, „modelul Florentino”, cum a fost numit, era sub aspra observatie. La deschiderea centrului de la Valdebebas, politicianul din el iese la iveala. „ In acesti 5 ani, Real Madrid a realizat multe. Nimeni nu a castigat mai multe trofee si nici nu a avut in echipa mai multi jucatori care au castigat Balonul de Aur – e ceva istoric. Dar poate ca s-a si pierdut putin din ambitie, dupa sapte trofee consecutive. De accea, in ultimele luni am pus la cale un plan sa intarim ceea ce este mai slab in proiectul nostru. Anul acesta, clubul nostru a facut eforturi considerabile pentru a intocmi o echipa spectaculoasa.” Acest efort a insemnat semnarea cu fotbalisti ca Pablo García, Diogo, Júlio Baptista, Robinho, Sergio Ramos si Jonathan Woodgate. Dintre acestia, doar Ramos va ramane. La doua luni dupa debutul sezonului, Ronaldinho, despre care umbla zvonul ca ar fi fost respins de Perez pe motiv ca era urat, marcheaza trei goluri in victoria Barcelonei pe Bernabeu. Fanii blanco il aplauda pe brazilian la scena deschisa. La trei luni dupa acest moment, pe 27 februarie 2006, dupa ce echipa iesise din nou din UCL, dupa o infrangere cu Mallorca si cu fotbalistii nemultumiti iesind in presa, Perez convoaca o noua conferinta de presa.
„In aceasta dupa-amiza, am prezentat conducerii demisia mea, pentru ca sunt convins ca acest gest poate fi alarma de trezire de care are nevoie clubul. M-am gandit indelung la acest gest si cred ca este un act de responsabilitate si de coerenta. Pe parcursul acestor ani ca presedinte, am sustinut mereu ca un club ca Real Madrid are nevoie de un soc pentru progres. Trebuie sa aplic acest principiu si cand vine vorba despre mine insumi. Sunt madridista de cand eram copil si consider ca decizia de a demisiona este un act de loialitate fata de socios si un act de responsabilitate.”
Torres spune: „Se ajunsese deja la finalul unui ciclu de megalomanie autodistructiva, care nu mai putea fi tinuta sub control. Se simtise infailibil, atotputernic si comisese greseala dupa greseala, pana in momentul in care a fost nevoit sa demisioneze.”
[va urma…]
Despre autor
