Jean Claude Giuntini este unul dintre antrenorii foarte bine vazuti la centrul de la Clairfontaine. Nascut pe 14 decembrie 1956 la Aubagne, Giuntini si-a trecut in palmares titluri europene si sase calificari consecutive la turneele finale cu selectionatele franceze. In prezent selectionerul echipei sub 17 ani a Frantei, profesorul Giuntini a comentat pe larg activitatea sa de la centrul de la Clairfontaine, a dezvaluit o parte din discutia interesanta pe care avut-o cu fostul lider al nationalei Frantei, dar a si analizat viitorul lui Enzo Zidane (international Under 19), unul dintre cei mai talentati jucatori la categoria sa de varsta la nivel mondial.
-Domnule Giuntini, sunteti obisnuit sa lucrati cu tinerele talente. Ce va motiveaza pe dvs sau alti profesori precum Pierre Mankowski, Patrick Gonfalone, Francis Smerecki sau Ludovic Batelli, in cercetarea acestei piete?
-Cred ca formarea tinerilor fotbalisti este un capitol extrem de important in fotbalul zilelor noastre. Din fericire, Federatia Franceza acorda o foarte mare importanta acestui sector juvenil, iar eu ma pot considera un privilegiat. Noi incercam sa studiem, sa formam si sa pregatim fotbalistii tineri pentru urmatoarele escale din cariera lor, dar acest lucru trebuie facut etapizat. Urmarim cu peste 20 de scouteri toate regiunile din Franta si toti jucatorii tineri pasibili de convocare. Fiecare jucator in parte este urmarit saptamanal nu doar la meciuri ci si la antrenamente iar cei mai buni se alatura loturilor de la Clairefontaine. Noi consideram ca jucatorul competent si pliabil pe fotbalul actual, este acel jucator capabil sa corespunda din punct de vedere tactic, fizic si tehnic dar care demonstreaza atitudine si implicare peste medie. Nu este deloc suficient sa fii inzestrat cu doar una din aceste calitati. Cand ti se pun pe tava toate conditiile necesare performantei sportive nu ai cum sa nu te simti motivat, indiferent ca esti antrenor sau jucator
-Vorbeati despre factorul tehnic si tactic adaptat la conceptia fotbalistului extrem de tanar. Care sunt caracteristicile care impun un astfel de jucator catre aria dumneavoastra de selectie?
-Din punct de vedere tehnic, un jucator care nu a implinit 17 ani trebuie sa se dezvolte pe mai multe coordonate. El trebuie sa aiba o buna coordonare in teren, sa imbine perfect ambele faze ale jocului, sa aiba o usurinta desavarsita in manevrarea balonului si o stabilitate adecvata a tehnicii in conditiile de joc impuse. Tactic, jucatorii la aceasta varsta nu au cunostinte suficiente, insa ne intereseaza adaptabilitatea lor si nivelul lor de integrare. Este important ca un astfel de copil sa aiba calitate atunci cand transmite mingea, sa stie sa-si utilizeze eficient si nu haotic actiuniile individuale, sa fructifice spatiile, sa poata juca in viteza dar si sa corespunda ca pozitionare si randament in zonele de interferenta prestabilite sau fortuite.
-Dar din punct de vedere psihologic? Cum poate un copil necopt sa corespunda criteriilor dumneavoastra?
-Atentia si gandirea sunt variabile la aceasta varsta. Este normal sa incerci sa le dezvolti. Caracterul, temperamentul si reactiile spontane sunt native, cu acest bagaj de cunostinte intampinam orice viitor elev. Ceea ce incercam noi sa dezvoltam din punct de vedere psihologic sunt agresivitatea pozitiva, combativitatea, curajul, perseverenta si inainte de toate, acel sentiment unic al raspunderii, care trebuie impamantenit de la varste fragede.
-Sa vorbim putin despre Enzo Zidane. L-ati avut sub bagheta dumneavoastra pe baiatul marelui Zizou, despre care toata lumea vorbeste atat de frumos. Care este opinia dvs, cu siguranta, una dintre cel mai avizate?
-Enzo este un copil linistit, un caracter frumos, un baiat ordonat din toate punctele de vedere. Tatal sau ii este parinte, prieten si mentor, iar acest lucru se vede cu ochiul liber in fiecare gest al fiului. Ca si pozitie in teren, iubeste acea zona care „da gust” fotbalului. Este un mijlocas ofensiv ambidextru, finalizeaza de foarte multe ori cu sut la poarta, detine de altfel un sut foarte bun. Este tehnic, rapid pe spatii mici, foarte muncitor. Este foarte corect in miscari, are o calitate a paselor buna, poate finaliza sau pasa cu ambele picioare si acopera bine acea zona de teren in care joaca. Imi place mult pozitia corpului atunci cand asteapta sa primeasca dar si faptul ca gandeste foarte repede faza de constructie. Are un potential urias si din fericire depinde doar de el.
-Influenta tatalui sau pare evidenta in jocul lui Enzo. A imprumutat cate ceva de la Zizou? Aveti in acelasi timp impresia ca numele sau de familie apasa tot mai greu pe umerii baiatului?
-Este un copil, poate fi usor afectat de presiune. Tatal sau are o influenta pozitiva asupra sa, iar din discutiile pe care le-am avut cu Zinedine am inteles ca-l motiveaza si responsabilizeaza dar niciodata nu-i impune ceva. Ceea ce este foarte bine. Numele sau nu are cum sa nu puna presiune pe umerii baiatului, cred ca si din acest motiv a ales sa fie cunoscut drept Enzo Fernandez. Provine insa dintr-o familie echilibrata, are un tata celebru si a acceptat aceasta idee inca de cand a imbratisat aceasta cariera. Performanta insa depinde, asa cum am mai spus, doar de el. Si are calitatea necesara sa se impuna
–Sunteti un apropiat al lui Zinedine. El a imbratisat de curand o noua profesie, iar pana nu de mult a fost la un pas sa revina in fotbalul francez. Credeti in antrenorul Zidane? Poate fi el un bun selectioner?
-In fotbal, Zidane poate fi orice vrea el. Si-a castigat acest drept. Daca poate fi un bun selectioner, doar timpul ne va spune. Felul in care vede si simte acest fenomen nu poate decat sa ma entuziasmeze. Este un tip care mananca fotbal pe paine, are o experienta uluitoare ca fotbalist, iar imaginea sa nu poate face decat bine fotbalului de la noi. E drept, profesia de selectioner e total diferita de cea de manager sau antrenor de club.
-Dar antrenorul Giuntini, cum l-ar descrie psihologic si tactic pe antrenorul Zidane?
-Iubeste fotbalul ofensiv, a fost un mare numar 10, poate cel mai mare. Nu o sa vedeti niciodata o echipa condusa de el aparandu-se aglomerat. Am vorbit si vorbesc de multe ori cu el pentru ca fiecare dintre noi considera ca are de invatat de la celalalt. Eu cel putin, cu siguranta ma pot mandri ca mi-am insusit anumite detalii calitative pe care marturisesc ca nu le stapaneam. Zidane convinge prin tot ceea ce face. Este un om special, un tip linistit, detasat, dar in acelasi timp implicat peste masura cand e vorba de fotbal. Discuta ore in sir despre acest sport, ii plac discursurile motivationale si imi marturisea ca a avut de la cine sa invete de-alungul anilor. Este un tip extrem de inteligent, a obtinut recent o diploma de Management Sportiv, cred ca este pregatit sa ofere fotbalului si cealalata fila de istorie marca Zidane. Tactic as spune ca prefera orice sistem care ofera organizare, polivalenta si entuziasm. Vrea ca echipa sa sa aiba mereu initiativa, isi doreste ca mingea sa circule cat mai repede, iar jocul sa fie unul direct. In opinia mea se va plia pe ceea ce joaca Nationala Frantei, dar cred ca in sistemul sau in acest moment ar lipsi playmakerul, pe care Zidane il considera cel mai important. Franta nu are astazi acel fotbalist de geniu care a fost Zidane pentru ca antrenorul Zidane sa-l poata distribui in acel rol, atat de important. El isi doreste sa stapaneasca zona centrala sa aiba mereu superioritate numerica in acel ax, dar si superioritate tehnica.
-Catre ce sistem de joc se indreapta?
-Eu cred si cred ca si tu esti sigur de asta, ca Zidane se adapteaza oricarui lot. El a studiat mult sistemul 4-3-3 precum si variatiile sale. Vrea sa joace cu trei atacanti sau cu doi atacanti si un playmaker care sa fie suficient de tehnic si abil incat sa aiba pasa decisiva si sut necrutator. Considera ca folosirea a doi atacanti il ajuta sa inceapa pressingul foarte sus in terenul advers si ofera mai multe solutii pt centrari in careul advers. Vrea atacanti rapizi, bataiosi, aprigi. Deasemenea, cred ca simte importanta playmakerului in fotbalul actual prin faptul ca imi spunea ca orice echipa mare depinde mult de calitatile mijlocasului central ofensiv, pentru daca acesta este blocat, cam tot jocul este blocat. Si atunci ai nevoie de alti jucatori care pot indeplini in subsidiar acest rol, chiar daca nu poarta numarul 10 pe spate. In discutiile noastre am simtit un om relaxat care iubeste atat de mult fenomenul acesta si fotbalul francez, incat sunt convins ca nu va avea probleme de adaptare, coordonare si perspectiva. Daca imi amintesc bine, considera ca Franta poate evolua fara probleme si cu doi trequartista in teren pe zona centrala in absenta acelui numar 10 clasic si asta pentru ca din exemplele sale, superioritatea pe zona centrala se poate crea si prin imposibilitatea adversarilor de a contracara jocul ofensiv al unor trequartista tehnici, rapizi, impetuosi.
–Ce sfat i-ati dat viitorului antrenor?
-Sa creada in continuare in ceea ce face, sa nu se dezica de numele sau mare si sa invete sa reziste presiunii care atarna din cauza acestui nume urias de fotbalist pe care si l-a creat. Zidane va reusi si in acest domeniu, pentru ca este un invingator.
-Scoala franceza de antrenori produce constant produse de calitate. De unde provine acest izvor nesecat de talente si ce sta la baza sa?
-In primul rand, fotbalul francez a avut fotbalisti foarte mari, cu performante deosebite, carora le-a venit randul sa preia destinele fotbalului francez si din aceasta postura. Blanc, Deschamp, Garcia sunt doar trei exemple care imi vin in minte si care corespund criteriilor de performanta pe care fotbalul mondial le cauta astazi. Cred ca seriozitatea si organizarea exceptionala din jurul scolilor de antrenori contribuie decisiv la aceasta crestere, iar viitorii antrenori pleaca din primii ani cu cateva idei clare ce confera stabilitate, imaginatie si productivitate sportiva. Recolta e tot mai bogata si nu se va opri aici.
