In ziua cand Zaragoza si-a batut joc de utopiile fotbalului, recuperand un 3-0 impotriva Gironei, la mai bine de 400 de km de propriul stadion, fotbalistilor acestei echipe le-a crescut inima. In mod sigur, acest impuls de euforie isi avea radacinile intr-un act de bravura pe care putini il traiesc sau il vor mai trai in fotbal. Cine a fost prezent alaturi de echipa, in primele minute care au urmat acestui rezultat incredibil, a putut vedea cum, unul cate unul, jucatorii defilau pe tunelul dinspre vestiar, cu o expresie de triumf pe fata. Plini de adrenalina, relatau cele intamplate pe teren cu entuziasmul celor care facusera imposibilul. Toti erau innebuniti de fericire: veternaii echipei, tinerii, antrenorii, stafful. Pana in momentul in care a aparut Jesus Vallejo, jucatorul nascut in 1997, care a luat un microfon si a aruncat un vagon de gheata peste vulcanul euforiei celorlalti; si-a exprimat si el fericirea pentru rezultatul pe care echipa tocmai il obtinuse, dar si-a incheiat discursul indemnand la prudenta si la calm, pentru urmatorul meci, cu Las Palmas, care le putea deschide drumul spre Primera Divison. Asta il interesa de fapt pe Vallejo: sa avansese, sa urce. Astfel, cel care si-a calmat colegii din euforie a fost un pusti de 18 ani. Capitanul, liderul lor.
“Dupa ce a promovat cu rezultate excelente bacalaureatul, in domeniul stiintelor umaniste si sociale, isi doreste sa completeze cariera sportiva cu o diploma a Facultatii de Drept.”
Pentru a intelege felul in care joaca Vallejo, trebuie sa cunoastem omul care este el. Aparitia lui in fotbalul profesionist rupe toate regulile. “Un astfel de fotbalist apare odata la 40 de ani”, erau siguri cei de la Zaragoza, constienti de faptul ca au in curte un adevarat filon de aur, in ciuda unei situatii sportive si economice precare. In ciuda oricarei teroeme despre precocitate, Vallejo s-a impus ca un central solid, de esenta magica. Probabil ca numai un astfel de fotbalist se poate afirma atat de devreme ca un fundas cu aplomb, care ofera siguranta, fiabilitate si gandire rece. La varsta lui, aceste calitati se pot exploata la mijloc sau in atac, insa este nevoie de extrem de multa maturitate ca sa evoluezi astfel in aparare, unde orice jucator este expus riscului si erorii mult mai mult. In orice caz, aceasta este situatia lui Vallejo, care nu este un pusti de 18 ani obisnuit. Ceea ce uimeste la el, in acelasi timp, este combinatia de mentalitate profesionista si dorinta de a invata, de a evolua. Isi pune intrebari despre tot, cauta mereu raspunsuri. A crescut alaturi de oameni ca Mario Alvarez sau Ruben Gonzalez, veterani care i-au facilitat adaptarea si evolutia, oferindu-I sfaturi si corectandu-l, acolo unde era cazul.
In fiecare zi, este primul care apare la antrenament, pentru a lucra in sala de forta si este, de obicei, printre ultimii care pleaca. La inceput, a lucrat pentru a scapa de o problema la genunchi, o intindere. Acum, este un jucator extrem de puternic fizic. Insa in personalitatea lui Vallejo exista cateva date care pot justifica si mai bine ascensiunea lui. Este un tanar modest, inteligent, reflexiv, cu o gandire coerenta, crescut intr-un mediu in care sunt apreciate studiul si sacrificiul. Tatal sau este sofer de camion, iar mama lucreaza ca asistenta medicala. Nimeni nu i-a facut nimic cadou si nici el nu se asteapta la asa ceva; in timp ce juca pentru promovarea echipei sale, se pregatea pentru absolvirea examenelor de bacalaureat. Dupa ce a promovat cu rezultate excelente acest examen, in domeniul stiintelor umaniste si sociale, isi doreste sa completeze cariera sportiva cu o diploma a Facultatii de Drept. Datorita acestor calitati, tanarul Vallejo joaca precum un veteran, ca si cum ar avea dublul varstei sale de acum.
“Toata lumea cumpara tricoul cu numele sau. Fanii Zaragozei se identifica cu Vallejo si vad in el jucatorul model pentru acest club.”
Vallejo este, de asemenea, rezultatul incapatanarii si indraznelii unui antrenor ca Victor Munoz. La fel cum a procedat acum 11 ani cu Alberto Zapater, antrenorul Zaragozei a avut de facut fata unei provocari: aceea de a-l aduce in prim plan pe Vallejo, direct de la echipa de tineret. Astfel, la 17 ani, a fost promovat la prima echipa, arzand etapele. Incepand de atunci, evolutia sa a fost vertiginoasa. Vallejo nu a evoluat conform asteptarilor la varsta sa, ci intr-un ritm mult mai rapid: in fiecare zi, a jucat mai bine decat in cea dinainte. A devenit un central de top, datorita acestei traiectorii impresionante, pe care nimeni nu o banuia in septembrie, atunci cand a debutat in Huelva, intr-o echipa a Zaragozei, care abia avea un lot valid. Ritmul dezvoltarii sale fotbalistice se poate exprima printr-un sir de evenimente: in iulie, 2014, a inceput antrenamentele la profesionisti; o luna mai tarziu, a debutat la prima echipa, in Segunda Division; in decembrie, i-a fost oferita prelungirea contractului; in ianuarie, a devenit titular de drept, dupa de s-a vindecat de o leziune musculara; in februarie, a avut prima evolutie uimitoare, in El Sadar, blocand toate mingile Osasunei si reducandu-l la tacere pe un vulpoi ca Nino. Cateva saptamani mai tarziu, in martie, a fost convocat la nationala de tineret sub 21 de ani, desi avea doar 18; in aprilie, a devenit capitanul echipei din Zaragoza. In acea partida, a marcat si primul sau gol. In mai, deja era capitan. In mai devine capitanul nationalei sub 19 ani, cu care castiga Campionatul European. In iunie, este aproape de Primera Division.
Impactul sau, la Zaragoza, nu tine doar de sport. Clubul incerca sa depaseasca cea mai grea perioada din istoria sa, prin regresul economic, sportiv, insitutional, social si, de asemenea, emotional. Unul dintre efectele negative ale acestei caderi a fost faptul ca echipa si-a pierdut figurile populare, care sa faca legatura cu fanii. Zaragoza nu a avut niciodata o pepiniera fertila, asa ca nu a fost usor sa se gaseasca o persoana prin care clubul sa se identifice. Vallejo a schimbat complet lucrurile. A aparut cu o forta incredibila si reprezinta,mai bine ca nimeni, renasterea acestui club, dupa o perioada in care fusese amenintat cu disparitia. Toata lumea cumpara tricoul cu numele sau. Fanii Zaragozei se identifica cu Vallejo si vad in el jucatorul model pentru acest club.
“Vallejo este un central ca pe vremuri, cu iesiri inteligente, cu abilitati de coordonare si foarte periculos in fata. Un astfel de jucator, venind din linia de fund, dezechilibreaza defensiva rivala, distruge sistemul de joc al adversarului, deoarece nimeni nu asteapta un central atat de ofensiv”
Figura istorica din istoria acestor locuri a fost Jose Rebolledo de Palafox y Melci, liderul si strategul din timpul Razboiului de independenta impotriva francezilor, din 1808. Acest model de rezistenta eroica se regaseste in filosofia clubului din Zaragoza. Palafox a tinut piept unui adversar superior numeric si din punct de vedere al dotarii, dar nu si din punct de vedere al mandriei. Asa s-au format legendele locale, pe care echipa de fotbal le-a imbratisat: spiritul neinfrant, capacitatea de a lupta impotriva imposibilului si forta pe care o dau credinta, increderea. Generalul Palafox a ramas in istoria aragoneza datorita apararii sale legendare. In cazul echipei de fotbal, nu se poate spune ca defensiva a fost punctul forte, desi a beneficiat de fundasi minunati in istoria sa: de la Jose Luis Violeta, canteran, precum Vallejo, pe care Madridul nu l-a putut lua niciodata, la altii mai apropiati in timp, ca Xavi Aguado sau ca Gaby Milito. Acesti jucatori reprezinta conceptia defensiva a lui Palafix: aparatori caliti, inteligenti si puternici. Jesus Vallejo a crescut pe Romaleda, vazandu-l jucand pe Gaby Milito si recunoaste ca este modelul sau, de la noua ani.
“Vallejo reprezinta un tip de jucator ca Baresi sau Lucio, care nu mai exista acum, deoarece antrenorii nu il mai cultiva.”
Odata cu trecerea timpului, Vallejo demonstreaza multe puncte comune in jocul cu Milito, care era, si el, capitan, la doar 18 ani, in echipa sa. Antrenorul actual al Zaragozei, Ranko Popovic, a spus ceva foarte interesant despre Vallejo, in urma cu cateva luni: “ Nu este ceva obisnuit sa vezi un central jucand cum o face el. Este intotdeauna foarte activ, agresiv, dar, in acelasi timp, foarte mobil. Suntem obisnuiti cu fundasi centrali care joaca prudent, acoperindu-se, iar atunci cand ies cu mingea dau senzatia ca tin o bomba, nu o minge. Vallejo este un central ca pe vremuri, cu iesiri inteligente, cu abilitati de coordonare si foarte periculos in fata. Un astfel de jucator, venind din linia de fund, dezechilibreaza defensiva rivala, distruge sistemul de joc al adversarului, deoarece nimeni nu asteapta un central atat de ofensiv. Vallejo reprezinta un tip de jucator ca Baresi sau Lucio, care nu mai exista acum, deoarece antrenorii nu il mai cultiva.” Popovic vede in Vallejo un astfel de fotbalist de creatie si il compara adeseori cu Pique: “ Doar ca Jesus are cate ceva in plus, este mai rapid si mai activ in joc.”
Si totusi, nu creativitatea este ceea ce il defineste cel mai bine pe Vallejo. Este un central care se apara foarte bine, asa cum in Spania nu exista multi. In formarea acestui tip de jucatori, s-a insistat pe un model de central cu un bun joc de picior, care paseaza bine, cu bune abilitati de demarcare. Influenta generatiei lui Pique si a lui Ramos a fost, in acest sens, coplesitoare. Insa, modelul formational al mijlocasilor ofensivi, a defavorizat dezvoltarea jocului pozitional. Inflatia jucatorilor de acest tip a produs, in timp, un fenomen observabil si in Barzilia: excesul de talent in zona ofensiva a influentat, inclusiv, lateralii. De aceea, Spania este puterea mondiala din acest punct de vedere. Efectul a fost faptul ca s-a creat o criza a atacantilor clasici si, mai ales, a fundasilor centrali care se apara cu dintii. In afara lui Pque si a lui Ramos, aproape ca, in Spania, nu sunt altii, cu atat mai putin de nivelul lor. Cine va revalorifica aceasta poztie in teren? Bartra,Inigo Marrinez, Fontas, Alvaro Honzalez, Sergi Gomez, Derik Osede, Borja Lopez, Ignasi Miquel…? La nationala sub 19 ani, se regasesc cei doi colegi: Jorge Mere si Jesus Vallejo, jucatori care de abia au implinit 18 ani.
Insa cum joaca Vallejo? In primul rand, cu o mentalitate puternica. Are un nivel de concentrare putin obisnuit la varsta lui, aproape impecabil. Isi “citeste” rivalul cu o acuratete incredibila. Este un punct de sprijin in apararea frontala, atat la mingile inalte, cat si la firul ierbii. Combina intuitia cu gestionarea buna a spatiilor si a distantelor, are putere de anticipare si de reactie foarte buna. Aceste calitati ii permit sa recupereze multe baloane si, mai ales, impresioneaza locul din teren in care reuseste acest lucru: in linia de mijloc sau chiar in jumatatea adversa, ceea ce face din el o amenintare de prim rang pentru adevrsari, mai ales datorita jocului cu mingea. Nu numai ca stie sa paseze, dar o face si foarte repede. Desi nu este cel mai rapid pe spatii largi, este primul la minge pe distante medii sau mici. Pe spatii stranse, inchise, este imbatabil, se misca cu o agilitate si cu un echilibru care ii asigura, aproape mereu, succesul. Iar un central care aproape nu greseste poate face diferenta intr-un meci. Linistea si spiritul de lider nu intra in conflict cu agresivitatea sa: este un central puternic si determinat, care se apara de fiecare data ca si cum ar fi ultimul lucru pe care il va face in viata sa. Mai are de lucru la duelurile unu la unu, mai greseste in fata atacantilor abili si rapizi, iar aceasta slabiciune a fost vizibila mai ales in meciurile in care a jucat ca lateral dreapta, in fata adversarilor foarte creativi. Sistemul defensiv cu trei centrali pe care l-a folosit Popovic in acest sezon au scos la iveala calitatile lui Vallejo. Datorita felului in care joaca, Zaragoza a descoperit in el jucatorul capabil sa dea un impuls echipei pentru a promova. S-a remarcat mai ales in cateva meciuri ale sezonului: cu Valladolid, in El Sadar, contra lui Sporting. Cu cat a fost mai dificila provocarea, cu atat raspunsul sau a fost mai bun. Vallejo a dominat Segunda. Are nevoie sa urce inca o treapta pentru a-si atinge potentialul, insa, probabil, este inca prea devreme. Ceea ce este sigur despre Vallejo este ca, pana acum, a gresit de foarte putine ori, dar din aceste erori va invata. Asa se explica faptul ca a fost “generalul” echipei sale la 18 ani. Mult mai tanar decat era Palafox.
