“Nu m-am recunoscut pe mine în acel moment. Mi-am pierdut controlul pentru câteva minute. Voiam să câştigăm meciul pentru a putea continua lupta în campionat şi eu am comis penalty pe final de joc. Asta m-a înnebunit şi totul s-a precipitat după aceea. Am revăzut incidentul de repetate ori şi insist că nu mă recunosc pe mine în acel moment.”. Era 21 aprilie 2009, pe Bernabeu, 2-2 cu Getafe în minutul 86, când Pepe comite penalty la Casquero. Ce a urmat a făcut înconjurul lumii. Pepe sare cu picioarele pe atacantul lui Getafe, apoi îi aplică un pumn în gură lui Juan Albin, actualul echipier al Petrolului.Tito Villanova spune peste câţiva ani că s-ar putea face un film cu intervenţiile criminale ale lui Pepe. Şi întrucâtva avea dreptate pentru că intervenţiile negândite ale braziliano-portughezului fac vâlvă: o talpă pe tibia lui Messi, crampoanele de pe palma aceluiaşi argentinian, o altă talpă pe tibia lui Piti de la Rayo, intrarea cu pumnii spre faţa lui Lissandro apoi a lui Cissokho de la Lyon şi intrarea urâtă care a atins sau n-a atins genunchiul lui Alves în semifinala de CL cu Barcelona.
Mulţi am spus atunci că un asemenea fotbalist nu face cinste Realului, chiar dacă loialitatea sa faţă de interesele clubului nu poate fi pusă la îndoială. „Ar fi un jucător extraordinar dacă s-ar tempera puţin, dar nu are toate ţiglele pe casă!”, am gândit.
Din experienţă ştiu, vârsta mă ajută în acest sens, că odată cu trecerea timpului oamenii se schimbă, caracterele se modelează, se temperează, chiar şi cele mai colţuroase pietre se rotunjesc sub acţiunea apei sau a vântului. Timpul a trecut şi peste Pepe. Juande Ramos, Pellegrini, Mourinho au trecut şi ei. Acum este Ancelotti. Dar Pepe este tot acolo, în centrul apărării Realului. După aproape jumătate de sezon în Spania, statistica oferită de Marca, ne arată un lucru foarte interesant: Pepe este centralul cel mai curat din La Liga! Este unicul din cei 40 de fundaşi centrali din Primera care nu a primit cartonaşul galben! Prin comparaţie, colegul său din apărare, Sergio Ramos, a văzut 5 avertismente în acest sezon, şi a comis cu 20 de faulturi mai multe decât Pepe care nu are decât 5!
Pepe stă mai bine şi comparativ cu ceilalţi fundaşi centrali titulari ai granzilor din Spania: Mascherano a comis 8 faulturi şi a văzut un galben şi un roşu, Pique are 7 faulturi şi 4 galbene, ambii în mai puţine minute jucate decât Pepe. La Atletico apar Godin cu 8 infracţiuni şi 3 galbene şi Miranda cu 7 faulturi şi 4 cartonaşe galbene. Statistica nu este întâmplătoare: Pepe în plină formă fizică nu are nevoie de ilegalităţi pentru a fi un zid în apărarea blanco. A participat la 11 din şirul de 20 de victorii ale Realului. În aceste partide s-au încasat doar 5 goluri. Pe 17 decembrie se împlinesc 3 ani de la ultimul cartonaş roşu văzut de Pepe: un dublu galben pe terenul Sevillei în prima repriză, într-o victorie cu 6-2 a trupei antrenate atunci de Mourinho.
După incidentul cu Casquero, Pepe a continuat acum 5 ani în faţa presei: „Dacă voi mai avea oportunitatea să continui să joc fotbal, voi încerca să fac lucrurile în cel mai bun mod posibil. Dar dacă simt că nu sunt capabil să fac asta în mod corect, îmi voi continua viaţa şi voi încerca să fac altceva pentru a-mi întreţine familia.”
Ei bine, Pepe continuă încă să lovească cu capul; cum a fost acea minge catapultată în poarta Barcelonei pe Bernabeu, la 1-1! Atunci ar fi putut să ia galben, dacă şi-ar fi scos tricoul să-şi arate muşchii. Dar a preferat să sărute emblema de pe tricou. O emblemă pe care încearcă să o apere cum ştie el mai bine. De asta nu m-am îndoit niciodată! Gracias Don Limpio, gracias Pepito!
