Tue. Oct 16th, 2018

Numancia – Real Madrid » seara in care un roman a scris istorie

Pe 4 noiembrie 2000, Real Madrid juca in campionat la Soria, cu Numancia. Echipa pregatita pe atunci de Vicente del Bosque alinia o echipa plina de staruri, dar adevaratul super star al serii, avea sa fie un roman. Laurentiu Rosu a devenit in acea seara primul fotbalist roman care marcheaza un hattrick in poarta Madridului. Un fenomen, care astazi, pare imposibil.

Oricat de bun ar fi fotbalistul roman de astazi, o astfel de performanta este vecina cu imposibilul. Cu atat mai mare meritul lui Rosu, cu cat decarul de atunci al Numanciei i-a avut ca adversari directi pe Roberto Carlos sau Fernando Hierro, iar cele trei goluri au fost marcate in poarta legendarului Casillas.

Cam asa arata unsprezecele trimis de Del Bosque in teren, pe 4 noiembrie 2000 la Soria: Iker Casillas – Geremi, Hierro, Ivan Helguera, Roberto Carlos – Claude Makelele, Figo, McManaman, Savio – Guti – Raul Gonzalez.

68 de minute s-a aflat Rosu pe teren in acea seara, inainte ca Paco Herrera sa-l schimbe pentru a primi ovatiile unui intreg oras. In minutul 8, Rosu a marcat primul gol al partidei, dar Real Madrid a egalat dupa numai cinci minute prin Raul. 60 de secunde mai tarziu, acelasi Laurentiu Rosu facea 2-1, iar in partea secunda, in minutul 62, avea sa inchida tabela la 3-1. In acelasi meci, la Numancia a evoluat vreme de 22 de minute si un alt roman, Constantin Barbu, fostul atacant pitestean.

A fost singura victorie din istorie pentru Numancia, adversara de joi din Cupa Spaniei, in fata Madridului. “Madridul tocmai castigase Liga Campionilor asa ca a fost ceva extraordinar sa marchez de 3 ori impotriva lor. Toata lumea ma iubea in Soria din acel moment. Mi se faceau cadouri pe strada, nu eram sa lasat sa platesc la piata sau in cofetarii.

Jucam de numai 4 luni în Spania, am dat 3 goluri, insa puteam sa mai inscriu o data. Tin minte ca la sfarsitul partidei am vrut sa fac schimb de tricouri cu un jucator de-al Realului, dar nimeni nu s-a aratat dispus in afara de Savio. Pentru noi, care eram o echipă mica, a fost fantastic. Ne-am bucurat alaturi de fani si cred că este cea mai frumoasa amintire pe care o am din fotbal” marturisea Laurentiu pentru cotidianul AS.