Sun. Sep 23rd, 2018

Povestea lui Nacho Fernandez – Ce se intampla cand visele nu au limite

“Ramai inca un an, am incredere in tine, poti juca la acest nivel!”. Asta i-a transmis Zinedine Zidane lui Nacho in august 2016. Canteranul era tentat de o oferta venita din partea Romei, care dincolo de salariul suculent, ii oferea lui Nacho Fernandez, exact ceea ce cauta in acel moment: protagonism.

Nu stim cat de mult l-a crezut Nacho pe antrenorul sau, dar fundasul nascut la Madrid a acceptat compromisul. Inca un an in umbra titularilor Pepe, Ramos si Varane, inca un sezon de conjunctura, inca un an in care sa fii o simpla solutie de avarie, putea deveni definitoriu pentru cariera si viitorul sau. Zidane insa s-a tinut de cuvant. 39 de meciuri jucate, 3197 de minute adunate, doua goluri, trei pase decisive, fundasul merengue care faulteaza cel mai putin in acest sezon de La Liga. Acestea sunt o parte din datele lui Jose Ignacio Fernandez Iglesias, fundasul in varsta de 27 de ani promovat de Jose Mourinho la prima echipa a Realului.

Nachito

27 de ani am spus? E inca un jucator tanar, e clar, insa altceva il face “batran”: vechimea sa pe Chamartin. Nacho si-a petrecut 17 ani din viata pregatindu-se la Valdedebas cu emblema clubului Real Madrid pe piept, la vedere…dar si in inima, ascunsa de privirile atente ale celorlati. Sa nu credeti vreo secunda ca i-a fost usor! Mai ales lui. Dar, a reusit! In cazul lui, aspiratia avea sa se implineasca, precis si ilustrativ, la comenzile celor mai avansate dispozitive moderne de lupta: ambitia, pasiunea si dorinta fara margini.

“Fiul dumneavoastra are diabet!”

Cu siguranta ca junior al Madridului, visul tau cel mai mare este sa ajungi intr-o zi sa imbraci tricoul primei echipe, sa lupti pentru toate principiile si valorile pe care Academia ti le-a inoculat inca de la 10 ani. Ce faci insa ca inainte de a deslusi cu adevarat tainele sportului rege, cineva iti taie aripile? “Regret sa va spun asta, dar e foarte greu ca baiatul dumneavoastra sa mai continuie la Academie”. Duarte, medicul la care baiatul cel mare al familiei Iglesias fusese trimis, il anunta pe tatal lui Nacho, pe acest ton, ca fiul sau nu va mai putea juca fotbal la nivel inalt. “Poate continua sa joace fotbal, e chiar recomandat sa faca sport, dar e destul de greu de anticipat daca va mai putea juca la nivelul pe care cei de-aici il doresc” a continuat fulgerator Duarte. Pentru capul familiei Iglesias, lumea sa care avea deja o alta dimensiune se prabusise aproape instant. Ambii sai fii faceau fotbal. Cel mic, Alex, abia incepuse, dar Nacho facuse deja pasul spre galeria juniorilor remarcati dupa numai 1 an de zile la Valdebebas. “Fiul dumneavoastra are diabet!” Cum sa reactionezi cand auzi asa ceva si esti parinte? Nu mai e vorba doar despre cariera posibila a pustiul, ci de viata lui. Deci, cum sa reactionezi?

Pentru cei dintre voi (putini) care poate nu inteleg exact ce inseamna asta pentru un sportiv, e bine poate sa explicam. Diabetul reprezinta o tulburare destul de grava a metabolismului. Adica a proceselor prin care organismul utilizeaza mancarea digerata pentru crestere si obtinerea energiei. Pentru un junior la Real Madrid, alimentatia este la fel de importanta precum antrenamentul. Grupa de copii si juniori in care era repartizat Nacho la cei 12 ani ai sai, avea doi nutritionisti si propriul bucatar! In tot acest context, Nacho, copilul de 12 ani, aflat la inceputul carierei sale era pus intr-o situatie aproape imposibila. In mod normal, efortul fizic pe care un sportiv il face poate modifica metabolismul intr-un mod pozitiv, dar el trebuie controlat si supus unei grile diferite. Un copil de 12 ani cu diabet poate continua sa faca sport, ba chiar e recomandat acest lucru. Tinand insa cont de nivelul de la Academia Realului, de problemele mari pe care le producea alimentatia si medicatia asigurata de club sau de faptul ca medicul Duarte ii interzicea pustiului sa se antreneze seara complicau totul pentru baiatul cel mare al familiei Iglesias.

Nacho Fernandez

La aflarea vestii mama sa a suferit un soc. N-a acceptat sub nicio forma ca Nachito sa mai faca fotbal. In schimb, capul familiei Iglesias a luat decizia ca Nacho sa continuie. A ajuns chiar pana la Florentino Perez, dupa ce rabdator a adunat nopti nedormite si saptamani de asteptare pentru a ajunge in “audienta”. N-am confirmarea asta si nu as baga nici mana in foc, dar se spune pe la colturi prin Spania ca acea audienta i-a schimbat in mare parte cariera de fotbalist lui Nacho. Real Madrid a facut demersurile necesare pentru ca un pusti talentat de 12 ani sa continuie. Parerea celor doi antrenori de la juniori a fost de asemenea decisiva si cum necum, baiatul cel mare al casei Iglesias a continuat sa joace.

“Eram foarte mic atunci si nu-mi doream decat sa joc, nimeni nu-mi putea interzice visul de a imbraca intr-o zi tricoul asta.” marturiseste jurnalistul Elias Israel ca i-ar fi spus Nacho in urma cu un an, cand a aflat de problemele sale. A fost probabil singura data cand Nacho a iesit din cuvantul mamei sale. “Nu i-a vorbit doua saptamani, nu putea accepta faptul ca ea se opune visului sau. Dar…puneti-va in locul femeii, ce-ati fi facut pentru copilul vostru?” se intreaba Israel, un apropiat al actualului fundas de la Real Madrid.

Imaginati-va urmatorul scenariu: Esti un copil, ai 12 ani, abia ai inceput fotbalul si esti pe cale sa-ti urmezi visul. Treci de niste trialuri destul de grele si ajungi la Real Madrid. Unde de fapt nu poti ajunge pentru ca parintii tai nu au atat de multi bani pe cat ar trebuie si aiba. Del Bosque, seful Academiei pe atunci vede insa ceva in tine si te ajuta. Colac peste pupaza, te impui la Real Madrid. In primul an, ajungi capitan de echipa la grupa ta de juniori si toata lumea te apreciaza. Apoi…totul se schimba, pentru ca medicul Duarte iti pune familia pe ganduri. Fara sa-ti vrea raul, incearca sa te protejeze, ceea ce tu, nu ai cum sa intelegi vreodata la acea varsta. De unde aceasta pornire spre jalea inutila? Acasa, cea pe care o divinizezi se teme si se alatura gastii de “malefici” care vrea sa te indeparteze de visul tau. Si-atunci? Ce faci? Plangi, asa cum e normal sa faca un copil de 12 ani. Cand lacrimile tale ti se transforma in aliat lucrurile se mai pot schimba. Si se schimba…te intorci pe teren pentru ca stii tu…clubul asta la care visai sa joci ti-a mai dat o sansa. Clubul asta a crezut in tine…Dar stii ce urmeaza baiete? Ai idee?

Nachito nu stia, dar urma sa afle printre sedinte de terapie, kineto, consultatii si antrenamente. Astazi, Nacho refuza sa vorbeasca prea mult despre acest subiect, probabil dintr-o nevoie acuta de protectie. Antrenamentele alea de care vorbeam mai sus pentru Nachito incepeau diferit, cu un altfel de mic dejun. Se cheama insulina, iar un varf de secretie din ea te ajuta sa mergi mai departe zilnic. Dimineata e un moment ideal de antrenament chiar si pentru un diabetic, dar Nacho urma sa afle treptat cat de greu e pentru un copil sa fie vazut altfel decat restul. Nici n-avea cum sa fie altfel, pentru ca el era singurul din echipa care manca diferit de ai sai colegi si de regula termina ultimul. Nu putea sa fie altfel cand lui i se recomandase sa poarte o bratara pe care chiar asta scria (diabetic), in eventualitatea in care i se face rau pe strada, pana acasa.

Nacho Fernandez.jpg

Cred ca acum realizati ca acelea au fost primele momente din viata in care Nachito si-a dat seama ca e foarte puternic. Extrem de puternic! Pentru ca n-ai cum sa fii altfel cand picioarele care trebuiau sa te ajute sa joci fotbal la cel mai inalt nivel, urmau sa te poarta de cateva ori pe an din spital in clinica si din clinica in spital. Tacut, disciplinat si inoxidabili la contactul cu dezastrul a continuat sa lupte si asta se poate observa si azi, cu fiecare minut pe care baiatul il bifeaza in tricoul blanco.

“Sunt un om normal”

“Atunci intelegeam destul de putine lucruri, astazi imi dau seama ca am gresit judecandu-i pe ceilalti din jurul meu. In fond si la urma urmei nu eram altceva decat un om normal, cu o afectiune medicala tratabila. Sunt un om deschis astazi, onest cu cei din jur si cu mine insumi. Imi place sa ma inconjor de oameni, de prieteni, de familie, sunt diferit de cel din copilarie. Au fost zile grele pentru mine cand am aflat diagnosticul, dar nu la fel de grele ca pentru familia mea. Mi s-a confirmat ca pot juca fotbal in continuare si nu cred ca am fost vreodata mai fericit ca atunci cand am auzit cuvintele astea” marturisea recent Nacho intr-un interviu. Primul in care vorbeste cu adevarat despre marea sa problema din copilarie. A ramas modest si cu picioarele pe pamant. Nu cauta interviurile, nu iese in evidenta prin masini scumpe. Locuieste inca in Alcala, un cartier normal si modest al Madridului in comparatie cu zona rezidentiala La Finca, acolo unde stau aproape toti coechipierii sai. Si pare sa bifeze saptamana de saptama pe stadioanele Spaniei si Europei toate obligatiile cumsecadeniei si pasiunii.

Astazi, Nacho este unul dintre cei mai iubiti jucatori de la Real Madrid. Un tackling al sau atrage bucuria tribunelor mai ceva decat un assist spectaculos al lui Kroos. O deposedare a sa naste ropote de aplauze mai ceva ca executiile lui Isco. Distribuit intr-un rol de celebritate temporara, Nacho este inima si sufletul actualei echipe conduse de Zidane. Cuviincios, silentios si serios, fotbalistul care parea contemporan cu tot ghinionul din lume are astazi puterea sa zambeasca in fata tuturor si sa se declare mandru. Are si de ce! Si-a indeplinit visul copilariei, in pofida tuturor piedicilor.

Nacho alaturi de sotia sa
Nacho alaturi de sotia sa

Ceea ce Nacho face astazi pe unii poate ii multumeste, pe altii poate mai putin. Insa fiecare meci, fiecare moment in care imbraca tricoul blanco, fiecare secunda in care joaca pe Bernabeu inseamna 90 de minute de sarbatoare. Devotamentul sau este apreciat de orice fan blanco, indiferent cat de bine sau de rau evolueaza Nacho intr-o partida. Pentru noi, toti, devotamentul lui Nacho pleaca de la o simpla observatie si se incheie cu o concluzie multumitoare, pe care o uitam probabil dupa cateva minute. Pentru el, devotamentul sau este un modus vivendi si e cel mai important. Totodata, e si felul in care pustiul de 12 ani se transpune in fotbalistul de azi si multumeste clubului pe care-l iubeste si care n-a renuntat la el atunci cand pustiul daduse de greu.