Real Madrid – Atletico Madrid: 1-1 (4-1 dupa prelungiri): recupeRAMOS la gloria!!!

Browse By

Real Madrid a pus mana pe La Decima dupa 12 ani de asteptare. 12 ani care au parut cei mai lungi din istoria celui mai important club al lumii. 12 ani de suferinta, umilinta, nervi, strategie si investitii suprarealiste. Aseara, Sergio Ramos et comp au rescris istoria unui meci ce parea pierdut in lupta cu nesansa.

Dar, o istorie demna de povestit e, intotdeauna, un sir de intamplari lipsite de ostilitate si mister excesiv. In fapt, cel mai popular sport din lume -jocul de fotbal- curge cu o fluenta si cu un inteles pe care nu il pot egala decat evadarile solitare si miscarile de pluton ale semifondului sau complicatiile subterane si dramele ciclismului de echipa. Cu alte cuvinte, fotbalul e un joc de strategie complexa si isi scrie istoria in miscare, dupa un regulament relativ simplu, pe care il complica aventuros personalitatea echipelor, sansa si aparitia eruptiva a supratalentelor. El se plaseaza de multe decenii incoace intr-o zona care precede epicul si ii cladeste povestea indiferent de vreme, circumstante, eroi. Dar fotbalul are nevoie de eroi, iar eroul acestei editii de Champions League se numeste Sergio Ramos. Vicecapitanul blanco, omul care i-a sagetat plasa lui Neuer de doua ori in semifinala de pe Allianz, a fost cel mai potrivit pentru a duce finala de aseara in prelungiri.

Filmul partidei care a adus La Decima pe Santiago Bernabeu este greu de povestit. Dar este minunat. De fapt, minunatul dar narativ al fotbalului a depins intotdeauna de cei ce s-au priceput sa il descrie si sa transmita celorlalti povestea. Fotbalul cere o relatare rapsodica prin maretia sa. Autorul acestei cronici nu isi asuma randurile urmatoare, pentru ca nu-i apartin. Ele sunt scrise de acesti baieti minunati care au facut aseara milioane de madrileni din intreaga lume sa planga de fericire stropind cu maiestria povestilor soptite in serile magice toata aceasta multime fascinata.

Atletico a facut ce stie sa faca cel mai bine. A inceput meciul intr-o organizare aproape perfecta si desi si-a pierdut in minutul 10 golgeterul a punctat la o mare greseala a “albilor”. Casillas pare bantuit, incearca sa iasa pe centrare, dar il vede pe Diego Godin bine pozitionat si infipt precum un iceberg. Incearca sa faca doi pasi inapoi, dar este prea tarziu. Uriasul uruguayan izbeste mingea cu o forta suficienta cat sa-l impiedice pe Santo sa-si salveze onoarea. Era 1-0 pentru “colchoneri”, iar entuziasmul general ii cuprinde pe fanii veniti din Neptuno pana la Lisabona. Ancelotti priveste la jocul dezordonat al echipei sale, Cristiano nu-si gaseste locul in teren, iar mingile il ocolosesc enervant de mult. Bale le are, dar isi doreste sa faca prea multe deodata si nu-i iese nimic.

Timpul trece nepasator. Dupa pauza, Don Carlo schimba. Era momentul s-o faca pentru ca era momentul sa-si schimbe destinul. Coentrao si Khedira sunt out, Marcelo si Isco isi fac loc in linia intai a frontului. Din umbra, manati de instinctul carnivor si de indaratnicia nesfarsita a efortului, Los Merengues propun deja un alt fotbal: modern si eficient, vadit nedecorativ, auster, dominat de o dieta aspra pe baza de linii drepte, sprinturi prelungite si atacuri definitive la deposedare. Fotbalul echipei lui Ancelotti revine intr-o formula mult mai flexibila si mult mai atenta la idei tactice. Deja toti jucatorii isi doresc La Decima, gand care parea ascuns in startul meciului undeva intre teama si lipsa de atitudine. Benzema trece milimetric pe langa gol si suspina. Peste cateva minute ii lasa locul tanarului Alvaro Morata. Bale si Di Maria alearga precum doi maratonisti, dar lasa impresia ca o fac in gol. Cristiano le face semne colegilor sa urce, sa urce, sa urce…

Absenta lui Alonso din teren e mult mai importanta decat credea oricine. Modric, uita pentru o clipa ca prietenul sau nu se afla pe teren si isi asuma rolul de lider. Incearca sa dirijeze precum un general fortele armate blanco in directia portii lui Courtois. Bale scapa singur. Aflat in pozitie perfecta, Gareth nu pare sa fi realizat greutatea momentului si rateaza una din acele ocazii pe care nu le-ar fi ratat niciodata intr-un alt meci. Galezul are o noua sansa de la marginea careului mare, dar norocul pare sa-l protejeze pe excelentul portar belgian. Toata banca Realului este in picioare. Ancelotti ii face semn lui Modric sa execute cornerul din minutul 93. Micutul croat isi face curaj. Stie ca e probabil ultima sansa a echipei sale de a prelungi acest meci. O centrare lunga, ca o predica de recuperat pacatosii cei mari, a plecat din piciorul lui Lukita. Sus, in inima careului lui Courtois asteptau Cristiano Ronaldo si Gareth Bale. Mingea ii ocoleste. Nu il ocoleste insa si pe Sergio Ramos, aflat la mijlocul distantei dintre declin si glorie. Sese se inalta potrivnic si razbunator, asa cum fac doar cei ce isi neaga predestinarea, si loveste puternic cu capul. Fruntea i se izbeste automat de coltul cel mai de sus al unei stele norocoase si aseaza La Decima pe drumul cel drept: directia Chamartin. Ramos devine omul care duce dupa el Madridul si decide soarta meciurilor pe care coechipierii sai incep prin a le pierde. Madridul egaleaza, Simeone urla. Avem prelungiri…

De undeva, din batalia inca neincheiata a stilurilor, razbate o impresie: Madridul nu mai poate pierde aceasta finala. Atletico nu stie si nu poate sa atace, iar Madridul lui Ancelotti simte asta. Prelungirile sunt lungi si albe. Sunt prelungirile celor 12 ani de asteptare, prelungirile care fac posibil miracolul. Di Maria zburda din nou in banda stanga. Alearga precum un maratonist, dar are mingea la picior. Dribleaza doi adversari cu usurinta descoperita in maidanele din Rosario si trage. Courtois are un reflex excelent, dar mingea il ocoleste undeva in aer si se indreapta spre Bale. Galezul, omul finalei de Cupa de la Valencia, omul de 100 de milioane de euro, omul pe capul caruia se aseaza in loc de gel, sperantele milioanelor de fani blanco. Bale loveste mingea cu capul si o trimite direct in plasa. Primul efect al fotbalului e intotdeauna sonor: tribuna raspunde cu un tunet, jucatorul care a reusit striga, acoperit de vacarm, iar noi, la mare departare, izbucnim in tipete ascutite si lungi, pana la capatul plamanilor. Real Madrid conduce cu 2-1 si nimic n-o mai poate opri din drumul care trofeul atat de asteptat. Madridul se revolta si simte ca Atletico nu mai poate. Razbunarea e crunta. Remontada la fel. Marcelo patrunde nestingherit printre jucatorii lui Simeone si suteaza puternic pe sub Courtois: este 3-1 pentru Real Madrid, iar oficialii UEFA incep deja sa graveze numele Realului pe DECIMA!! DECIMA prieteni, DECIMA vine la Madrid!!!

Dar finala nu putea fi perfecta fara Ronaldo. Cristiano Ronaldo. Acest James Bond modern construit in Madeira si remodelat la Madrid. Cristiano scoate in penalty pe care mai apoi il transforma. Cel mai bun fotbalist al lumii marcheaza al 17-lea gol intr-o editie de Champions League care aduce LA DECIMA dupa 12 ani la Madrid. Acolo unde ii sta de altfel, cel mai bine. Am castigat LA DECIMA, Real Madrid este noua campioana a Europei, iar fiecare dintre noi, traieste astazi un vis. Propriul vis. Din care ne-am trezit, iata, dupa 12 ani. Intregul Univers astazi pare alb…Pare mult mai frumos…Gracias equipo! Gracias campeones!!!

Left Menu IconMeniu
Real Madrid Romania