Real Madrid Baloncesto – Primul trofeu pe 2017

Browse By

Între 16 și 19 februarie 2017 , Vitoria Gasteiz a fost ”capitala baschetului european de calitate”. Aici s-a desfășurat una dintre cele mai puternice competiții baschetbalistice ale anului competițional, chiar dacă are caracter național, din prisma valorii echipelor participante: Copa del Rey. Dacă mi-e permisă , extrapolând puțin, putem spune că săptamâna trecută, inclusiv Euroleague s-a oprit pentru a permite desfășurarea acestui turneu de gală.

Competiție grandioasă și plină de istorie, primul titlul fiind cucerit în 1934, Copa del Rey are an de an o participare de top,  respectiv ocupantele primelor 8 locuri din liga ACB, acestea urmând a se duela pentru titlu. Se spune că se apropie de Final Four Euroleague ca valoare competițională. Țin să aprob această comparație, motivând că:

  • Adună la un loc cele mai bune echipe din Spania ale momentului;
  • An de an regasim participantă în Final Four Euroleague competitor in Copa del Rey (din 2000 până în present , Spania a lipsit doar de 3 ori din FF !!!)
  • Se desfăsoară în plin sezon, echipele fiind , în mare parte , în forma maximă;
  • Valorile fiind apropiate, meciurile sunt dominate de echilibru si calitate

Revenind la competiția din acest an, v-aș propune un salt temporal de un an, anume momentul Copa del Rey 2016, desfășurat la Coruna. Momentele sunt diametral opuse. Atunci discutam de un Madrid într-o formă slabă, o echipă ce nu se regăsea după” beția pokerului ” obținut în vară. O echipă care era într-un balans continuu pe sârma performanței sezoniere, fără posibilitatea de a se echilibra și a-și continua mersul . Intra în Copa de pe un loc 4, după înfrângeri grele cu principalii adversari, Lassa, Laboral, Valencia . Și totuși, după un turneu bun, cu ceva ajutor, câștigăm trofeul și echipa reîncepe urcușul încununat cu Trofeul ACB la final.

Anul 2017, luna februarie.

Suntem primii pe linie: Euroleague, Liga ACB, suntem în formă și avem pretenții. MARI. Dacă anul trecut porneam cu șansa a IV-a , anul acesta, detașat , suntem favoriți.

16 februarie. Primul meci, Real Madrid vs MoraBanc Andorra, ora 22.30

La prima impresie, aveam un meci cu o mare diferență de valoare între combatante, dar într-un asemenea turneu sunt și alte elemente ce conteaza: titlul pe masă, forma de moment, onoarea de a juca într-un asemenea turneu. Și astfel am avut un meci extrem de strâns. Am avut un Real timid, fără vlagă, care abia a început să se trezească în sfertul 3. Primele două sferturi au fost dominate de adversari, repriza secundă aducând echilibrul. Lipsa de experiență a unora dintre adversari și sclipirile unor blancos ne ajută pe final de meci. Se remarcă Llull și Randolph ambii cu 20+ puncte și arbitrajul care a gafat nepermis, în special pe final de sfert 4 . Reușim cu greu să câștigăm după prelungiri , 99 – 93 .

Urma Baskonia. 18.februarie, ora 19.30

Semifinale 2017: meciul de gală între deținătoarea titlului și gazda competiției. Baskonia e de departe unul dintre adversarii pe care nu îi dorim în nicio competiție. În fața a peste 15000 de galicieni potrivnici , reușim unul dintre meciurile bune ale sezonului, cu un minus pe parte ofensivă (puțin peste 50% la 2 puncte) acoperit însă cu success de o apărare solidă și ermetică . Din nou sunt emoții pe final de meci, din nou avem prelungiri. Se remarcă Llull și Randolph cu peste 20 de puncte și alături de ei, Wonder boy Luka.

Jucam finala, cu titlul pe masă !!!

Adversar ne era Valencia.  19 februarie ora 19.30

Începe finala. A fost de departe un regal baschetbalistic. Nu au fost rasturnari de scor, dar modul în care s-a jucat de ambele părți a fost o lecție de baschet. Contrar partidei din semifinale , cu Valencia am avut avantajul ofensivei, 69% la 2 puncte, 82% la libere. Am avut un adversar incomod, cu un lot extrem de bun, mulți jucători în formă și cu o defensivă năucitoare. Au avut turneu bun, cu o semifinal de excepție contra catalanilor. Au reușit în finală peste 20 de recuperări ofensive, au avut 6 jucători marcatori de triple. Nu a fost suficient. Au reușit doar să se apropie , nu să se impună. Am condus neincetat din primul sfert, dar departe de a spune că ne-am impus autoritar. Din nou Randolph a fost la înălțime, chiar dacă a gafat nepermis la ultima intercepție defensivă  blanco a meciului. Și , peste toți, MVP-ul turneului, Llull. Acel jucător care apare tot timpul DAR MAI ALES când e nevoie, marchează deseori DAR MAI ALES când ti-e greu și recuperează când totul e pierdut. Așa a fost și în finală. A reintrat când Valencia era pe val, a marcat din orice poziție și și-a pus adversarii la respect. Și , evident, a liniștit publicul ostil din sală.

FINAL-RMB-VBC-CELEBRACION_uThumb

E primul episod din lungul sezon. Să sperăm că vom fi la fel de entuzismați atât de specatacol, cât mai ales de rezultatul final. Care de fapt e singurul care-și lasă amprenta istorică asupra clubului și unicul care va fi menționat.

Un articol scris de gogoloius.

  • psycho

    felicitari,felicitari,felicitari…de patru ori felcitari.
    de apreciat ambitia si puterea de a se reinventa in fiecare sezon a acestei echipe.asta e adn-ul de invingator pe care il doresc redescoperit si de echipa de fotbal.

  • gabipetre

    Felicitări pentru articol, Sasha! Aceşti uriaşi cu foame de trofee, merită tot respectul şi admiraţia noastră! Dacă la fotbal aş vedea aceeaşi foame ar fi extraordinar! Dar acolo se mulţumesc cu un trofeu, două pe sezon… Aşa cum ai spus, eram favoriţi prin prisma locurilor din clasament, dar… Barcelona, clar are un sezon dezastruos în toate competiţiile. Totuşi, faptul că turneul s-a disputat la Vitoria-Gasteiz, capitala provinciei Ţara Bascilor, a fost un impediment mai mare decât la Coruna, anul trecut. Spectatorii ne-au fost potrivnici, am simţit-o din plin în primul meci cu Andorra, când toţi au fost cu ei, am simţit-o în meciul din semifinale cu echipa locală Baskonia! O echipă care mie îmi place mult, care a primit organizarea turneului, gândindu-se că va fi turneul ei, Marca chiar a scris după meci că Baskonia rămâne fără cupa sa… Ne-au fost potrivnici chiar şi în finală, pentru că nu vor iubi bascii Madridul sub nicio formă! Dar modul cum au luptat băieţii a fost extraordinar! Doncic e ceea ce a fost Raul la fotbal când a debutat. Llull, cu 8 puncte marcate în decurs de 1 minut pe final, e ceea ce e Sergio Ramos la fotbal după minutul 90! Randolph elementul de echilibru, Jaycee cu câte un coş de 3 când îţi arde buza mai tare, Nocioni care intră să dea un răgaz de odihnă celorlalţi, Rudy Fernandez, Felipe Reyes, Gustavo Ayon, Jonas Maciulis… Ce băieţi! Şi Pablo Laso, antrenorul! Are deja 13 trofee cu Madridul. Cam cât a cucerit Madridul în alţi 25 de ani de istorie. Despre ce vorbim aici! E a PATRA COPA DEL REY CONSECUTIVĂ! Nimeni n-a mai reuşit asta în ultimii 34 de ani! De poveste! HalaMadrid!

  • adin

    Nu am pierdut nici un minut din cele 3 partide.Mi-a iesit par alb( oricum il aveam de la varsta).Avem un lot,o echipa ,un antrenor de exceptie!!!Grande Lull!!!
    In euroliga suntem favoriti ,dar la egaliate cu CSKA si cu Fener…parerea mea.A patra in Final 4 va fi Oly.

Real Madrid Romania