Tue. Oct 16th, 2018

Real Madrid – FC Barcelona 3-4. Lo de siempre!!!

Real Madrid a pierdut sansa sa se distanteze in clasament fata de rivalele FC Barcelona si Atletico Madrid dupa ce a pierdut partida derby de pe Santiago Bernabeu, 3-4 in fata Barcelonei lui Tata Martino. A fost un meci distrus de centralul Undiano Mallenco, arbitrul spaniol care a tinut sa iasa in evidenta pe tot parcursul partidei, dezavantajand fotbalul si Real Madrid.

Madridul lui Ancelotti a clacat la capitolul “sange rece”. Elevii italianului si-au condus marea rivala in doua randuri dar au pierdut partida intr-un final in care au evoluat mai bine de 20 de minute in inferioritate numerica dupa eliminarea lui Sergio Ramos. Intr-un fel, esecul din aceasta seara a restabilit realismul si a plasat intr-o rezerva neasteptata, dar ferma, increderea in echipa madrilena. Real Madrid si-a incantat in multe momente fanii, dar a capitulat in final din pricina unor greseli de organizare, de finalizare sau de ordin tactic. Barca a redeschis lupta pentru titlu insa in aceasta seara n-a meritat succesul pe care putini il mai intrevedeau la 3-2 pentru Los Merengues.

A fost un triumf indirect, in care catalanii au speculat incidentele prea numeroase ale meciului precum si erorile madrilenilor sau ale centralului Undiano Mallenco. De la un capat la altul, El Clasico din aceasta seara a fost un caz de dereglare prin ingerinte externe. Arbitrajul lui Mallenco a distrus tot ce putea fi considerat “confruntare directa” si a transformat meciul intr-o ciocnire de circumstante neprevazute. Fara doar si poate, centralul spaniol a fixat madrilenilor un handicap pozitional irecuperabil prin eliminarea lui Sergio Ramos, in urma unui penalty indoielnic. Cateva minute mai devreme mutase un fault in afara careului in suprafata de pedeapsa a catalanilor iar in prima repriza a inchis ochii la un hent evident in careu al lui Fabregas.

Dubla lui Benzema, plecata din picioarele magice ale lui Fideo a intors acel 0-1 cu care Barcelona a plecat inca din minutul 7. Cu fundasii laterali aproape mereu in contratimp si cu slabiciuni evidente in zona mediana, madrilenii au capitulat inainte de pauza cand Messi a egalat din interiorul careului cu un sut plasat. La reluare insa, Ronaldo a luat o actiune pe cont propriu si a plonjat in careul advers, transformand apoi un penalty care a aruncat Bernabeul in aer. A intervenit apoi discret dar sigur Mallenco. Cea mai mare circulatoare de mingi din toate agregatele de joc ale fotbalului contemporan a fost impinsa metru cu metru spre poarta lui Lopez, iar fantezia lui Messi l-a gasit (intr-o pozitie de ofsaid) pe Neymar si l-a lasat pe brazilian singur cu goalkeeperul blanco. Mallenco, un central complet decuplat de spiritul jocului si care refuzase pana atunci in permanenta jocul la avantaj s-a folosit de moment si a dictat penalty la “atingerea” lui Ramos, trimis la cabine imediat printr-o noua eliminare. Messi a inscris iar Madridul, in zece oameni, n-a mai contat.

Eliminarea a transformat meciul intr-un joc de sah, cu Barcelona in posesia unui avantaj irecuperabil. Intr-un derby atat de sensibil la intruziuni, o eroare de acest gen poate conta enorm. Mallenco n-a fost insa multumit si a mai dat un penalty pe final, din dorinta de a infrumuseta probabil lupta pentru titlu din acest final de sezon. Golul trei al lui Messi (al doilea din penalty) a adus Barca in avantaj si ostilitate din tribune.

Desi a pierdut, Madridul a aratat bine in foarte multe momente ale jocului. Di Maria si Benzema au sfidat imposibilul si au fost cat pe-aci sa impuna indemonstrabilul. Fideo, a desfiintat cu patrunderile sale sistemul defensiv al Barcei iar Karim a facut ceea ce trebuie. Prea putine au facut insa starurile Ronaldo si Bale. Desi nu pot fi acuzati ca n-ar fi incercat, amandoi au fost in aceasta seara doua arme de calibru dar false si lipsite de gloante. Fara a avea in buzunar cele mai periculoase arme ale sale, Real Madrid n-a reusit sa-si ucida victima ci doar s-o raneasca iar meciul a mers spre sfarsitul logic, spre sfarsitul urmarit de Senor Undiano. Madridul insa a facut pe alocuri demonstratia unui fotbal cu durate rapide, un joc hotarat si convingator, dar insuficient in contextul dat. Semiesecul victorios prevesteste insa o deplasare de accent pe care nimeni n-a anticipat-o in acest an plin de critici si lipsit de elogii.

Manat de instinctul carnivor si de indaratnicia nesfarasita a tacticianului italian tipic, Carletto a gresit in aceasta seara. Si a admis acest lucru in conferinta de presa. Dar, in final, a inteles ceva: abia asta seara, in umbra acestui rezultat si a eforturilor ma(llenco)fice ale centralului nascut la Pamplona , Ancelotti a devenit cu adevarat madrilen. Unul care sa nu mai promita triumfuri stilistice si proiectii luminoase asupra viitorului ci decis sa aduca trofee. Unul ranit, rapus de imprejurari potrivnice si dedicat unei singure cauze: razbunarea. Pana atunci insa, ceea ce s-a intamplat asta seara pe Bernabeu este asa cum spune Arbeloa: “Lo de siempre…”