“Real Madrid este cea mai buna echipa din lume”. Declaratia lui Ander Herrera de la finalul partidei de la Skopje este edificatorie pentru ceea ce se intampla la aceasta ora in fotbalul european. Cand un rival recunoaste suprematia actualei campioane Europene, restul discutiilor par de prisos. In Macedonia, Madridul a castigat Supercupa Europei, chiar daca a avut de intalnit o echipa puternica, mai bine pregatita fizic si cu cateva individualitati de marca.
Mourinho a fost invins. De aceasta data, chiar de catre fosta sa echipa, la capatul unui meci in care United a oferit o replica destul de palida din punct de vedere ofensiv, dar a stat mai bine fizic si uneori, tactic, decat echipa blanco. Real Madrid si Manchester United sunt doua dintre cele mai mari echipe ale lumii. Unii, ar spune chiar cele mai mari. Din pacate pentru frumusetea fotbalului, cu toate incercarile lui Jose Mourinho si ale actionariatului american de la United, Manchester, adevarata mare echipa a orasului britanic, pare la distanta mare de actualul Real Madrid. Nu trebuie sa fii subiectiv pentru a realiza asta. Dar e destul de simplu sa vezi ca Rashford nu e Benzema, Mickhatrian nu e Isco, Lingard nu e Gareth Bale, Ander Herrera nu poate fi Luka Modric, Valencia nu e Dani Carvajal, Darmian nu este si nu va fi vreodata Marcelo, Lindeloff e bun, dar nu e inca Sergio Ramos, iar intre Fellaini si Kroos distanta pare insurmontabila. Diferentele sunt reale si cu exceptia unor super fotbalisti ca David de Gea (cel mai bun jucator al englezilor si aseara), Paul Pogba sau Romelu Lukaku, Mourinho are resurse destul de limitate. Nu pentru a castiga meciuri cu Everton, West Brom sau chiar Liverpool, dar cu siguranta limitate pentru a castiga in fata unor forte ca Real Madrid, FC Barcelona sau Bayern Munchen. Portughezul se afla intr-o situatie ciudata. E ca si cum lui Louis Hamilton i-ai pune la dispozitie un Lamborghini de lux, editie limitata, dar caruia ii schimbi interiorul cu scaune si bord de Logan cumparate de la un auto-shop din Berceni.
Pe de alta parte, se cuvine se facem o mica -mare precizare. Numele lui Zinedine Zidane pare echivalent cu succesul. Atat in minunata sa cariera de jucator, cat si, mai nou, in cea de antrenor. De ce?
[su_box title=”Retineti!” style=”soft” box_color=”#c16031″ title_color=”#ffffff”]Pentru ca Zidane a devenit singurul antrenor din istoria fotbalului care in primii doi ani ca antrenor a castigat de doua ori consecutiv Liga Campionilor, Titlul de campion national, Supercupa Europei in doua randuri si Mondialul Cluburilor. Asa ceva, nu trebuie trecut cu vederea!.[/su_box]
Cat despre meci, am vazut o echipa Real Madrid care a controlat jocul undeva pana in minutul 70, cand elevii lui Zidane au picat realmente fizic. United a echilibrat jocul pe final, insa impresia generala si parca unanima, este ca gruparea britanica n-a avut niciun moment sanse reale in fata Campioanei Europei. Dupa parerea mea, din motivele enuntate mai sus.
Dupa parerea altora, din alte cauze. Conteaza prea putin. Ceea ce conteaza intr-un final pentru noi este ca baietii lui Zidane isi intra incet-incet in ritm. Modric si Kroos nu par la potential fizic optim, poate si din aceasta cauza jocul echipei noastre a scartait in unele momente. Carvajal si Marcelo in schimb, parca nici n-au inceput sezonul, aratand aceeasi forma excelenta din finalul sezonului trecut. Ceva ezitari in defensiva care duminica si miercuri ar putea fi pedepsite de trupa lui Valverde.
Un sistem putin schimbat, in care Isco se simte ca “pestele in apa” si demonstreaza ce calitate extraordinara are. Un sistem cu doi atacanti in care Bale pare sa se simta mult mai confortabil, iar prezenta lui Benzema, in mod normal ar putea fi pusa sub semnul intrebarii dupa revenirea lui Cristiano Ronaldo.
Madridul a marcat prin Casemiro (dintr-o pozitie de offside) si Isco (dupa o combinatie letala cu Bale), United a redus din handicap prin Lukaku. De Gea si-a demonstrat in cateva randuri clasa si si-a salvat echipa in extremis in timp ce barele portilor de Skopje au imbracat evident culori alb-rosii. Navas a intervenit si el salvator pe final cand Marcus Rashford putea restabili egalitatea, intr-un moment de picaj al gruparii blanco. La final a fost insa 2-1, iar Real Madrid devine prima echipa din toata istoria fotbalului care castiga 25 de trofee internationale. Normal, cine altcineva?!
Urmeaza Supercupa Spaniei si doua El Clasico extrem de atractive in fata unui rival care l-a pierdut pe Neymar, dar l-a castigat in opinia autorului pe Valverde, un tehnician foarte precis si foarte valoros. Sezonul a inceput, spectacolul a inceput, Madridul din fericire continua pe aceeasi linie. Gracias Zizou, gracias Presi, gracias Equipo! Hala Madrid!
Fisa tehnica
Real Madrid 2: Keylor Navas; Carvajal, Varane, Sergio Ramos, Marcelo; Casemiro, Modric, Kroos, Isco (Lucas7’); Bale (Asensio7’), Benzema (Cristiano 82’)
Manchester United 1: De Gea, Valencia, Lindelof, Smalling, Darmian, Matic, Herrera (Fellaini 55’), Pogba, Lingard (Rashford 46’), Mkhitaryan, Lukaku
Goluri: 1-0 Casemiro (23’), 2-0 Isco (52’), 2-1 Lukaku (61’)
Arbitru: Gianluca Rocchi (ITA).
Stadion: National Filipo II, Skopje, Macedonia.
