Ziua “Z”, ziua debarcării în Bavaria a forţelor din Patrula Zero (da prieteni, 4 la 0) conduse de acest general Patton modern care este Carlo Ancelotti. În bârlogul inamicului de-o viaţă din Europa, ni s-a promis că vor arde copacii, va fi iadul pe pământ, dar patrula i-a nimicit pe nemţi atât în aer ( Ramos) cât şi la sol (Cristiano) în ceea ce germanii n-au crezut nici în cele mai negre coşmaruri că li se poate întâmpla, atât ca rezultat dar mai ales ca joc.
Au fost multe şi dureroase pentru mine duelurile cu Bayern de-a lungul anilor (şi nu sunt puţini). Bayern a devenit “Bestia neagră”, Olympia Stadion, acum Allianz Arena, teren interzis, pentru că aici Madridul nu reuşea să se impună nici când era clar favorită. Iar germanii ştiau asta, de aici mai tot timpul , declaraţii războinice, umilitoare chiar -”Dacă-i pui sub presiune, fac pe ei în pantaloni”- Salihamidzici cu referire la galacticii din perioada Zidane, Figo, Raul , Roberto Carlos. Dureroasă a fost pentru mine şi perioada tiki-taka impusă de Pep la Barcelona când ne-au călcat în picioare pe CampNou sau pe Bernabeu, indiferent că a fost Pellegrini sau Mourinho antrenor. M-am temut la începutul sezonului, dar şi la tragerea la sorţi de această combinaţie Bayern-Guardiola şi efectul ei asupra Madridului. Dureroasă a fost şi semifinala din 1989, când puştan fiind, am urmărit cum Milanul cu Ancelotti în echipă mătura pe jos cu Quinta del Buitre, refuzându-ne finala de pe Camp Nou. Ia priviţi mostră aici:
Şi pentru că toate acestea trebuiau să aibă un final, acesta a fost 29 aprilie 2014 pe Allianz, în bârlogul inamicului, cu toate personajele implicate. Prima victorie pe tărâmul lui Bayern? Nu doar, o execuţie în faţa propriilor fani a marelui adversar care ne-a umilit atâţia ani. O contracarare a stilului tiki-taka? Repriza a doua trebuia să înceapă cu un minut de reculegere pentru defunctul stil de joc. LEquipe zice:”Bayern în prima repriză: 70% posesie, 249 pase reuşite, NICIUN şut pe spaţiul porţii!”. Gracies Pep! Grazie Carlo, am şi uitat că ai înfipt primul pumnal din cele 5, acum 25 de ani, în Quinta tinereţii mele. Am plâns atunci de tristeţe, ar trebui să o fac şi acum de bucurie! 29 aprilie 2014, o sărbătoare ce ar trebui trecută-n calendare! E miez de noapte şi totuşi atâta strălucire în jur şi-atâta alb, alb, ALB
Articol semnat Gabi Petre
