Am citit aseara ceva pus pe grupul nostru de FB de catre unul dintre cei mai minunati oameni pe care ii stiu eu, Florin Codreanu. Era un articol de acum 3 ani dinaintea finalei pe care am castigat-o contra formatiei din localitatea Liverpool ?, mai exact un interviu cu doi fani, unul de la noi si unul de la ei.
Cel de la noi (probabil ca multi il stiti) e un tip de suporter, cel de la Liverpool cu totul alt tip.
Neavand somn aseara, ma tot gandeam ca tipurile astea de fani, la tipurile de oameni si la tipurile de roluri pe care le luam noi, in diferite ipostaze. Intr-un comentariu trecut, povesteam de cum reactioneaza tipurile de fani la cald, atunci cand are loc meciul. De data asta, ma gandeam la cat de diferit reactionam la rece, sau de fapt, la semi-cald ?, atunci cand se termina nu meciul, ci sezonul.
Cand eram mai tanar, am facut un curs la o firma unde lucram, se numea 6 Thinking Hats. In mare, spunea ca atunci cand se ia o decizie la nivelul unei companii, cei care iau decizia aia ar trebui sa aiba 6 tipare de oameni langa ei, iar daca nu sunt 6 oameni, sa isi asume pe rand anumite “palarii”, adica anumite roluri.
Pe unele din ele, le regasesc si la fanii fotbalului ?
Avem, pe de o parte, fanul total obiectiv, rational, neimplicat exagerat emotional (in sensul ca nu devine orb, doar pentru ca iubeste o echipa). Fanul care poate sa aprecieze si un jucator de la rivali, si uman si fotbalistic, care se bucura de fotbal. Acest fan va fi intotdeauna mai dur cu propria echipa si mai intelegator cu tot ce e in jur. Va avea pretentii mai mari de la echipa lui, va cere sa castige intotdeauna onorabil si sa depaseasca orice obstacol, chiar si pe cele nedrepte (arbitrul nenorocit si hot, programare de la federatie aiurea, etc). La un final de sezon, e omul care ar fi cel mai bine sa fie in Boardul clubului, pentru ca indiferent de rezultat (bun sau rau) el vede cel mai bine calea urmatoare. Acesta ar fi palaria albastra, asa numita « the organizing hat”, adica acea palarie care se ocupa cu planning-ul, de la start la finish. Cand lumea e suparata sau prea-extaziata la un final de sezon, ar fi bine sa ai o palarie albastra pe langa tine, sa gandeasca pasii urmatori.
Mai avem fanul nebun, subiectiv pana la moarte, intransigent cu adversarii, cu arbitrii, cu rivalii, cu toti. Intelegator pana la refuz cu echipa proprie, daca un sezon se termina bine jubileaza si ii tachineaza pe toti prietenii rivali, daca iese prost isi inchide telefonul sau ii inura pe « hotii aia care ne-au furat titlul ».
Cateodata, aici intra si fanii loiali unui antrenor sau unui presedinte sau unui jucator. Pentru acestia nu conteaza prea mult cum se termina sezonul pentru echipa, ei se concentreaza pe cum a fost sezonul pentru omul pe care il iubesc ei, Mourinho, Zidane, Iker , Ronaldo sau Sergio Ramos. Daca a fost bun, a fost bun tocmai pentru ca a fost X acolo, daca a fost prost, faptul ca X acolo a limitat esecul si daca nu era el, ar fi fost mult mai rau.
Daca ar fi in board, asta ar fi cel care ar propune new big signings (indiferent de cost), sa facem reclamatii la Tebas, sa iesim din UCL, in general ideile cele mai « indraznete »
Asta e palaria rosie, responsabil cu emotia, foarte necesar pe langa tine pentru ca da scanteia, energia si nu te lasa sa aluneci spre mediocritate (in cazul unei echipe de fotbal) sau catre irelevanta (in rest ? ).
Apoi, avem fanul care vine cu idei pentru noul sezon. Nu neaparat conectate cu ce s-a intamplat in vechiul an (asta e treaba palariei albastre doar, nu? ? ) dar idei noi. Si mai indraznete si mai cuminti . Altfel spus, si mai Mbappe si mai mijocasul ala de 30 milioane din Anglia. Si mai « hai sa spargem banca » si mai « hai sa micsoram salariile ».
De asemenea, foarte util, acest generator de idei e la fel de raspandit, chiar si aici, pe site-ul nostru. In board ar fi necesar, pentru ca e nevoie de creativitate multa din care ceilalti sa extraga cea mai buna solutie. Asta e palaria verde, responsabil cu ideile si cu creativitatea.
Un fan mai rar de gasit e cel ce ar intruchipa palaria galbena, Logical Positive. De unde sa gasim asa ceva la fotbal ? Cand a fost vreodata ceva la fotbal Logical Positive ?! Niciodata. Fie Ilogical positive, fie Ilogical negative ? Dar ar fi bine sa avem cativa din astia si in Board, un optimism logic fiind catalizator al energiilor.
Nici prin viata reala, nici pe aici pe site nu regasesc pe cineva care sa intruchipeze tipul asta de fan, daca il stiti voi, dezvaluiti-l.
In incheiere, ar mai exista palaria neagra.
Stiu ca fiecare din noi avem si unul din asta printre noi (daca nu avem, inseamna ca noi suntem ala din grup).
El e cel care vede toate defectele la ideile palariei verzi (care daca nu e constient de roluri, se sinucide de disperare si deznadejde, la ce demolari constante ale ideilor isi ia de la Negru). El e cel care vede tot ce a fost gresit la sezonul trecut, cine a gresit, ce pericole sunt la sezonul urmator, de ce nu e bun urmatorul antrenor, care sunt sansele mari ca ce nu e bine pentru club sa se intample. Practic, dusmanul de moarte al tuturor celorlalte palarii, dar cu o afinitate speciale pentru Verde ?
Asta e fanul care dupa o infrangere care te doare de te ustura fizic vine si iti spune ca rivalul a meritat victoria. Sau ca arbitrul nu te-a dezavantajat, asa cum crezi tu. Sau ca oricum nu meritati, ca ai facut tu niste greseli odata, demult. Sau ca si daca acum te-a furat cineva, sa nu uitam ca si noi am beneficiat de ajutor, odata in 1976.
Pe scurt, in cel mai prost moment pentru toti ceilalti, exact atunci cand nu vrei sa auzi o parere obiectiva ce iti face rau, Palaria Neagra e acolo pentru tine, la ajutor.
Paradoxal, e foarte necesara si aceasta palarie. Poate ar trebui sa mai lucreze putin la momente, dar « judgementul », oricat de blamat e el in ziua de azi (prosteste) are rolul sau major. El e ala care te impiedica sa faci prostii (daca e in board), el e ala care vede ideile proaste si le ucide din start, el e ala care te impiedica sa il iei pe Hazard ?.
Cam asta a fost.
OK, daca a numarat cineva pana acum, s-a prins ca am descris doar 5 palarii.
Pai, doar nu credeati ca scriu eu atatea randuri si nu zic ceva si de tata, nu ?
Mai e o palarie. Aia cu decizia. E Mov si e the Royal Hat, zisa si The Owner. La noi, la Madrid, se potriveste de minune, si pentru ca e mov, si pentru ca e Royal si pentru ca principalele atribute ale acestei palarii sunt « comitted » and « invested ». Parca s-au gandit la Florentino cand au descris aceasta palarie, jur ?
Imposibil de gasit aceasta palarie printre fani, si e bine ca e asa. E normal, de fapt. Daca fanii ar lua deciziile, ar fi o tragédie. Fanii au rolul lor in fotbal, si e unul VITAL, dar deciziile nu se pot lua niciodata de fani, niciodata emotional 100%. Ne trebuie ceva emotie (de aia e rosu acolo), dar ne trebuie si creativitate (verde) si logica optimista (galben) si organizare (albastru) si judecata/identificare de pericole. Noi, ca fani, ne aruncam catre una din aceste laturi, ca e caracteristica dominanta a fiecaruia din noi, dar cel/cei care iau deciziile in club au (si e bine ca e asa) palaria care le insumeaza pe toate, pe cea mov. Si de aia iau decizia. Iar eu am incredere in Palaria noastra MOV, acum si pururea… stiti voi ?
Si ca sa nu termin in aceasta nota care sa ma faca sa am eticheta aia de fan loial Florentino care numai despre el scrie (am o reala problema, trebuie sa ma duc sa vorbesc cu un trainer d-asta de jurnalism, sa ma invete sa disimulez cumva subiectivismul meu desantat) o sa va spun ceva despre mine, despre tipul de fan care sunt eu.
Nu sunt una din cele 6, ci o combinata, la fel ca voi toti, dar ceea ce ma caracterizeaza ca fan nu am gasit in acest model, ci intr-o carte. Autorul e Nick Horby si a scris multe carti mega interesante, de factura din asta contemporana ?. Curios, totusi, prima lui carte este o …autobiografie ? Iar aceasta autobiografie e scrisa din perspectiva unui fan de fotbal. Impleteste el frumos in carte viata lui de copil, adolescent, fiu, iubit, sot, tata, angajat si toate celelalte roluri pe care le avem in viata, dar toate aceste roluri si evenimentele respective au loc pe fundalul unor meciuri ale echipei de fotbal, care este singura constanta din viata lui, Arsenal. Autorul e destul de bun daca m-a facut pe mine sa plang de bucurie pentru el ca a castigat Arsenal, cu care eu nu am nicio treaba, va imaginati ?
Cartea e toata frumoasa foc, dar povestea care m-a facut pe mine sa ma identific 100% cu el si care ma descrie ca fan e urmatoarea . Derby local, rivalitate crancena. Arsenal-Tottenham, pe Highbury. Stadion plin, meci cu miza uriasa. Scor 0-0, Arsenal nevoie disperata sa castige pentru a-si indeplini obiectivul din acel an. Lovitura libera pentru Tottenham, la poarta la care stateau fanii lui Arsenal. Executa Gascoigne, de la 25 m, perfect la vinclu, o bijuterie de gol.
Autorul spune dupa asta ce urmeaza. Uneori, (extrem de rar, aproape niciodata, ok niciodata), mi-e rusine, alteori sunt mandru ca gandesc EXACT ca el : a doua zi am vazut reactii unitare in presa, ca golul a fost golul anului, ca suntem norocosi sa fim contemporani cu asemenea jucatori, ca fotbalul e superb. Printre cei care emit parerile astea, sunt si fani Arsenal. Ba chiar, unii dintre ei au fost si prezenti la meci si au simtit nevoia sa aplaude aceasta realizare fotbalistica de exceptie. Eu, in clipa in care am vazut golul, mi-am dorit ca Gazza sa moara ? Sau macar sa isi rupa piciorul. Slava Domnului ca a doua zi mi-a trecut dorinta asta ?
Maine aflam deznodamantul acestui sezon si incepem sa ne comportam cum ne e firea.
Slava Domnului pentru tot ce avem, insa. Real Madrid, jucatori, fani, experiente de neuitat. Viata !
Hala Madrid !
