Real Madrid a castigat El Clasico de o maniera care poate face orice suporter merengue fericit. Remontada jucatorilor lui Zidane in ziua in care suflarea blanco omagia 24 de ani de la disparitia lui Juanitor, chiar pe Camp Nou. Un Camp Nou redus la tacere de reusita din final a lui Cristiano Ronaldo…Cel care nu marcheaza decat cu echipele mici pe care le intalneste Madridul…
Spiritul lui Juanito s-a ascuns bine. S-a ascuns pana in repriza secunda, cand lovitura de cap bine plasata a lui Pique l-a trezit. Dar atunci cand lucrurile sunt mai complicate ca niciodata, atunci cand speranta dispare aparent definitiv, atunci cand niciun fan nu mai crede ca e posibil sa se schimbe ceva…atunci e momentul ca spiritul dragului nostru Juan sa se faca simtit. Iar aseara, pe Camp Nou, dupa reusita lui Pique, spiritul si-a facut simtita prezenta. Madridul lui Zidane a reusit o remontada fantastica in fata viitoarei campioane a Spaniei si in ciuda slabei prestatii a brigazii de arbitrii, a dat culoare unui meci derby care parea se se indrepte spre un deznodamant deja mult prea obisnuit. Fara a face trimiteri inutile, reactia Madridului de aseara nu l-a omagiat doar pe Juan Gomez ci si pe legendarul Johan Cruyff, omul care mereu si-a sustinut ideea ca: “fotbalistul trebuie sa lupte pana la ultimul fluier al arbitrului, si uneori chiar si dupa”.
Probabil singura concluzie negativa a serii de 2 aprilie de pe Camp Nou ar fi: “de ce astfel de reactii si prestatii nu se vad mereu la ai nostri”. Dar sincer, conteaza mai putin. Probabil ca a fost si incarcatura jocului, poate si dorinta de a-ti invinge rivalul de moarte, poate doar spiritul lui Juanito…Pe final nu prea conteaza. Conteaza ca Realul lui Zidane a intors un 0-1 pe Camp Nou in numai 20 de minute. In inferioritate numerica, Madridul a tasnit spre poarta lui Bravo cu toate liniile si a arata cum trebuie sa se simta reactia unor campioni. Barcelona a facut un urias pas in spate, obligata de reactia madrilenilor, iar publicul neutru a savurat o seara spectaculoasa.
Angajamentul lui Carvajal, reactiile spontante ale lui Navas,plasamentul lui Casemiro, intuitia lui Modric, eleganta lui Kroos, dorinta lui Bale, clasa lui Ronaldo, pragmatismul lui Benzema, exploziile lui Marcelo…toate acestea intr-un final de meci in care Madridul a zburdat catre o victorie impresionanta. Si peste toate Zidane. Cheliosul de geniu cum il numeau colegii mei aici pe site si-a dat primul mare examen de antrenor. A renuntat la posesie, l-a titularizat pe Casemiro in formula de start, a micsorat vizibil distanta dintre linii, a incercat sa faca fata pressingului infernal al Barcei, a inventat o noua faza fixa la Madrid prin repunerile britanice ale lui Bale de marginea terenului si mai ales a inoculat un spirit extraordinar. Reactiile sale de pe banca sunt senzationale, merita urmarite cu fiecare detaliu. Este mereu conenctat, mereu implicat, mereu atent. Si traieste intens fiecare detaliu. Madridul lui Zizou a fost o echipa scurta aseara, a cedat posesia Barcelonei asa cum o facea Mourinho (da, e bine sa iti cunosti limitele si sa intelegi ca poti bate adversarul cu alte arme) si l-a plasat pe Casemiro in fata centralilor. A iesit un 4-3-3 sau 4-4-2 pe faza de atac si un 4-5-1 de foarte multe ori defensiv. Pentru ca defensiv, Cristiano a ajuns in macar 4 momente notate de mine fundas stanga si chiar fundas dreapta. Iar Bale..Dumnezeule mare, cat efort poate face acest om. Carvajal a avut o seara mult mai confortabila pentru ca galezul s-a dedicat total cauzei noastre. Modric si Kroos s-a asezat in jurul lui Casemiro la atacurile conduse de Iniesta sau Messi, iar in partea a doua, dupa golul lui Pique, au preluat fraiele constructiei. Si nu o sa-l uit pe Casemiro. Nu am cum. In sfarsit, dupa ani si ani de cautari, Madridul si-a fasit mijlocasul defensiv. Nu e cel mai tehnic si nici cel mai frumos, dar e cel mai potrivit si are o marja de crestere uriasa! Impresionata atitudinea lui Zidane, care desi l-a pierdut pe Ramos in final dupa eliminare, nu a mutat defensiv preferand sa isi pastreze mijlocul si ofensiva in cautarea victoriei in ciuda spatiilor defensive de care tridentul catalan putea oricand profita. Magnifique, Zizou!
Daca in prima repriza doar Bale a parut sa puna probleme defensivei catalane, in partea a doua Madridul a trecut peste golul lui Pique (care l-a pierdut pe Pepe pe drum si l-a invins cu capul pe Navas) si a reintrat in meci ca o echipa campioana. Benzema a profitat de centrarea lui Toni Kroos deviata nefericit de catalani si a restabilit egalitatea. Apoi Bale a marcat un gol perfect valabil, anulat gratuit de Hernandez Hernandez. Ronaldo a iesit la rampa dupa o actiune superba care a mangaiat bara transversala, dar pe final, acelasi Cristiano (numarul 7 Juan, nu se putea altfel!) a preluat centrarea lui Bale si cu mult calm a … indemnat la …calm. “Calma, Calma aqui soy yo!” a transmis lusitanul dupa gol. Dupa golul victoriei intr-o seara in care Real Madrid si-a omagiat legenda: pentru tine, Juanito!
