Real Madrid s-a inclinat pe Juventus Stadium in fata campioanei Italiei, Juventus Torino, in prima mansa a semifinalelor Ligii Campionilor. Alvaro Morata si Carlos Tevez au marcat golurile gazdelor, in timp ce Cristiano Ronaldo a inscris pentru trupa lui Carlo Ancelotti.
Nu e nimic neobisnuit de vazut la Juventus o echipa uriasa care da impresia de monotonie, de lipsa de clasa si artificiu. Dar “Batrana doamna” are calcatura grea si eficienta seaca a echipelor care stiu sa joace de mult impreuna. Allegri si-a facut bine lectiile si a oferit o sansa uriasa unei echipe fara sanse, dar cu sansa. De partea cealalalta, Ancelotti a insistat si in acest duel cu Sergio Ramos in pozitia de mijlocas defensiv. Ceea ce i-a iesit insa in returul cu Atletico, in fata unei echipe care a exclus vehement orice cale de atac, nu s-a repetat aseara la Torino. In returul contra “colchonerilor”, Ramos a fost surpriza pregatita de Carletto, de aceasta data, Allegri se astepta ca andaluzul sa fie pozitionat acolo, astfel ca juventinilor nu le-a fost deloc greu sa citeasca jocul lui Ramos. Iar Sergio nu a fost deloc in apele sale in acea zona: fara combativitate, fortat sa paseze lung (si de cele mai multe ori gresit), fara posibilitatea de a pasa vreun moment corect in fata si cu sanse mici de a inchide spatiile. N-a fost singura eroare tactica a italianului, care se incapataneaza sa joace meciuri importante cu doi laterali ofensivi (fara jucatori care sa acopere urcarile lor in atac) si care l-a schimbat prematur si deloc neinspirat pe Isco in minutul 60 (dupa o repriza buna), pastrandu-l in schimb pe Bale (aproape invizibil in acest joc).
Mai mult, Madridul a iesit pe Juventus Stadium convinsa ca are in fata “un equipito”, cum zic spaniolii. Adica o echipa mica, ceea ce nu a fost cazul aseara. Allegri a pregatit ireprosabil meciul si a avut curajul de a arunca in lupta lipsa de experienta a lui Sturaro. In contrapartida, Ancelotti n-a avut acelasi curaj de a-i acorda incredere lui Illarramendi, preferand o improvizatie pe zona centrala. Defensiva blanco (cu exceptia lui Varane, care a fost de foarte multe ori si el obligat sa greaseasca, dar in special pentru ca folosirea lui Marcelo concomitent cu cea a lui Carvajal, te obliga la erori) n-a fost deloc la cel mai inalt nivel, iar primul gol a venit mult prea rapid. Sergio Ramos a strans tarziu pe zona centrala, Varane a asteptat momentul potrivit pentru a-l bloca pe Tevez, care n-a stat insa prea mult pe ganduri si ajuns in interiorul careului a sutat puternic. Casillas a respins in fata, iar Morata, cu mult mai atent decat letargicul Pepe, a deschis scorul. Dovada de fair-play si respect a canteranului care a refuzat sa celebreze golul marcat in poarta echipei sale de suflet.
Dupa reusita gazdelor, Madridul a iesit la joc. Isco si James au ridicat ritmul formatiei blanco si l-au impins usor spre poarta lui Buffon. Din fericire pentru Los Merengues, Allegri nu e un strateg de neivins, iar italianul a sunat adunarea in fata portii lui Buffon. In ciuda unei densitati bune create in jurul lui James, Isco sau Bale, juventinii au incasat un gol aproape normal de la Cristiano Ronaldo. La serviciu s-a aflat inca odata James, columbianul care i-a citit pozitia viitoare a starului portughez si a trimis mingea splendid, exact acolo unde trebuia. Mai mult, in ciuda unei prestatii slabe in prima parte, madrilenii se puteau desprinde, insa bara s-a opus efortului deosebit facut de James.
Dupa pauza, caracterul competitiv si alura de echipa mare a gazdelor a iesit la iveala. Fara a intampina o replica serioasa din partea Madridului, Juve a stat la cutie si a dat lovitura pe contra, cand Tevez a scos o lovitura de la unsprezece metri si tot el a transformat-o. Ancelotti n-a reactionat insa nici dupa acest gol. De fapt a facut-o (ceea ce pare bine), dar a facut-o foarte prost (ceea ce este foarte grav). L-a scos pe Isco pentru a-i face loc lui Chicharito, desi spaniolul jucase bine pana in acel moment. Teama lui Carlo Ancelotti de a-l scoate pe Ramos din dispozitiv (si a-l schimba sau retrage) se leaga indiscutabil de teama italianului de a-si admite propria eroare.
Madridul s-a vazut in continuare in imposibilitatea de a crea, de a construi, de a exercita presiune contra unei echipe care si-a facut foarte bine lectiile. Mingile aruncate inexplicabil in careu la bataie de Bale, Ramos, Carvajal sau Kroos au fost simple exercitii de antrenament pentru Bonucci, Chiellini sau Barzagli, iar Juve nu a avut emotii in a pastra avantajul de pe tabela de marcaj. S-a terminat 2-1 pentru italieni, care pleaca acum cu prima sansa la calificarea in finala de la Berlin. Madridul pastreaza insa sanse de calificare pentru ca discutia se invarte in jurul unui singur gol. Pentru asta, este insa nevoie de un alt Madrid! Iar caderea de aseara ar trebui sa fie cum nu se poate mai instructiva.
