4-3 pentru Etihad City in mansa tur. Nu ma certati pe mine daca nu va place formularea, e a lui Emil Hossu Longin, un mare madridista. Mie imi merge la suflet, recunosc 🙂
O fi bine, o fi rau?
Daca ne luam dupa cum s-a desfasurat meciul, e bine. Sau, hai sa zicem asa, scorul e bun. Sa fim sinceri, chiar daca Etihad a dat 3 din cele 4 goluri in urma unor greseli flagrante individuale din partea noastra, ar fi putut marca 4 goluri in urma actiunilor “normale” pe care le-au avut. 1-0 pentru ” e bine”.
Daca ne gandim ca desfasurarea jocului a fost cumva asemanatoare cu cea de la Paris, e…ingrijoratoare, sa nu zic rau sau groaznic, pentru ca indica un pattern, cam neplacut. 1-1.
Faptul ca am revenit de 3 ori si cand parea ca ne ducem catre un scor rusinos am eliminat aceasta impresie, iar e bine. Arata tarie de caracter si acea atitudine “never give up” care ne face mare cinste. 2-1 pentru bine.
Din pacate, insa, cam toate revenirile au fost rezultatul unor realizari individuale, nu prea am vazut niste idei de echipa sau de antrenor. 2-2
Cumva, degringolada asta a parut rezultatul unei aparari foarte subrede, iar “scuza” ar fi lipsa celui care mai “carpea” gaurile, Case, dat fiind faptul ca inlocuitorul ales de Carletto sa il suplineasca, Toni Kroos, a facut cel mai groaznic meci din cariera lui. Ca nu o fi vina lui, ci mai degraba a lui Carletto, e posibil, dar impresia ramane. Dar la retur, Case va fi in teren, deci avem sperante, asa ca o trec la “bine”. 3-2
Lipsa de solutii pe anumite solutii, dublata de caposenia antrenorului de a suprasolicita primul 11 e ingrijoratoare, sper sa nu mai cada cineva pana la retur. 3-3
Carvajal 4-3! Atat spun, acum 1 luna eram cel mai mare detractor al sau, il vedeam prima piesa ce trebuie inlocuita la anul. M-a umilit in aceasta luna si il iubesc pentru asta. Imi bag degetele cu care am scris rau de el in apa fierbinte !
Suntem deja campioni, iar Etihad inca nu, deci ma astept sa traga mai tare ei in weekend decat noi. Avantaj noi 5-3!
Estadio Santiago Bernabeu, plin de fani madrileni ( care s-au auzit si aseara printre gospodarii locali, bravo lor) . Asta va incuraja atitudinea corecta, de tipul “A por ellos” pe care o cunoastem la echipa noastra, sunt convins ca tot ce ne trebuie este o urma de sange pe care sa plece rechinul ( o greseala a lor, un gol rapid, ceva) 6-3
Per total, cred ca ne calificam in finala, fara a avea, evident, vreo garantie.
Sa va spun si care e cea mai mare suferinta dupa meciul de aseara si cea mai mare mandrie.
Pana in minutul 30 de aseara, am fost martorul celei mai mari rusini din viata mea de fan Real Madrid. Nu scorul, nici dominarea petrolistilor m-au afectat, ci ceva ce nu am mai vazut vreodata la Goliath : frica! Era o frica pe care o vad, de obicei, la Clinceni, care apara un 0-0 cu o echipa mult superioara, iar de 0-0 ala depinde supravietuirea. Ai nostri din aparare erau de-a dreptul panicati cand primeau mingea si, tremurandu-le piciorul de groaza, dadeau pase direct la adversar sau, in cazurile fericite, in afara terenului. Nu am mai trait asta, va jur, desi am mai luat batai dure. Niciodata groaza asta, totusi. Ne-am luat bataile alea jucand ” parte in parte” cu ei. Cadeam, e adevarat, tabela arata rau, se si vedea ca suntem cazuti si in evidenta inferioritate, dar nu am mirosit vreodata atat a frica. Nu imi explic si nu pot sa accept asta. Dupa minutul 30, ne-am mai calmat, bine ca am marcat si au mai simtit si ei ca nu sunt asa grozavi, iar ai nostri ca nu se justifica teroarea aia. Tot m-au deranjat cele 427 pase ulterioare catre Courtois, urmate de degajari direct la ei, dar nu a mai fost chiar tremuratul initial. Asta a fost marea mea durere de aseara.
Pe de alta parte, sunt teribil de mandru de echipa mea.
Carlo are dreptate, la inceput de sezon, nimeni nu ne dadea sanse sa ajungem aici, chiar dintre noi (voi) de pe pagina. Apropos de asta, astept finalul sezonului sa ma pot lauda cu intensitate pentru predictiile mele de la inceputul sezonului. I kinda nailed it. Dar chiar si pentru mine a fost o mica surpriza parcursul nostru, pentru ca in ceea ce priveste UCL am zis ca vom trece sigur de grupe, insa calificarea pana in semifinale va depinde de adversarii haraziti. Eram convins ca nu vom mai putea avea traseul usor de anul trecut, cu Atalanta si Liverpool 2021 (mult inferior variantei 2022 sau 2020).
Faptul ca am intalnit 3 echipe pe care le detest din pricina a ceea ce reprezinta, echipe cu care suntem intr-un conflict ideologic, daca pot spune asa, si iata ca pot, si ca am eliminat deja 2 din ele si avem sanse reale de a o elimina si pe ultima, ma umple de bucurie si mandrie.
Mandrie nu doar pentru ca le aratam ca modelul nostru e viabil, ci pentru ca le mai aratam ca modelul lor nu garanteaza nimic. You can’t buy greatness, oricat de multi bani ai avea, iar aceste echipe nu au maretia asta atat de evidenta in cazul nostru. Sper din toata inima sa ii eliminam si pe Etihad, cum am facut cu Qatar si cu Chelski, si apoi nici nu ma intereseaza ce facem in finala cu Villareal 🙂
Hai, Realule, mai fa-ne o data la fel de mandri cum ne-ai obisnuit in toate istoria ta. Si noi vom canta din toti rarunchii, chiar daca de aici din Romania “Historia que hiciste…”
Si, se puede !
HALA MADRID Y NADA MAS !!!
Despre autor
