Indiferent de circumstanțe, El Clasico trebuie câștigat. Lui Real Madrid, debutul sezonului i-a oferit două rezultate nefericite (la Sociedad și cu Atletico), un joc încâlcit și a scos la iveală nevoia obligatorie a unui mijlocaș defensiv, precum Xabi Alonso, Makelele sau chiar Hierro, actualul antrenor secund.
Totuși, într-un mod extrem de interesant, Carlo Ancelotti a reușit să repună echipa pe drumul victoriei, și începând cu primul meci din Champions League, Real Madrid a fost feroce pe plan ofensiv, mascând astfel așa-numitele carențe din apărare. Succese cu scoruri convingătoare, ca 8-2, 5-1, 5-0 și 3-0, aveau să transforme actuala formație de pe Santiago Bernabeu într-o bestie a fotbalului ofensiv, care nu pare să se sature niciodată din a marca. (Ca o paranteză, aș dori să remarc diferența față de începutul precedentului sezon, în care victoriile au fost obținute greu, la limită, de exemplu: Elche 1-2 Real Madrid, un meci în care cele 3 puncte aveau să fie adjudecate în prelungiri). Așadar, i se cuvin aplauze antrenorului italian, care a reușit până în acest punct al stagiunii să își folosească optim resursele pentru a obține rezultatele dorite, și în același timp, pentru a fructifica la maximum cel mai puternic atac din primele 5 campionate ale Europei (33 de goluri în 9 etape).
Cu excepția lui Carlo Ancelotti și a staff-ului său, în urma acestui episod de El Clasico ar trebui remarcate și lăudate următoarele lucruri:
• Luka Modric a reușit să trimită corect toate cele 42 de pase. Această statistică este dincolo de granițele normalului, și luând în calcul numele adversarului – Barcelona – sunt aproape convins că mijlocașul croat a realizat o premieră în istoria celui mai important derby al Spaniei, dacă nu chiar în istoria Primerei Division.
• Fundașii Realului se descurcă de minune la fazele fixe din ofensivă, cu precădere în meciurile importante. În sezonul trecut, Sergio Ramos a înscris o dublă pe Allianz Arena și a început conturarea visului „La Decima”, pe Estadio Da Luz, toate aceste goluri fiind marcate în urma unor lovituri libere/cornere. Sâmbătă, a fost rândul celuilalt fundaș central, Pepe, să puncteze într-un moment crucial, punându-și în avantaj echipa în cea mai semnificativă confruntare din acest start de sezon.
• Galacticii au continuat șirul victoriilor, ajungând acum la cifra 6 în campionat. Privind programul, „los blancos” au toate șansele să dubleze cifra și să termine anul calendaristic acolo unde trebuie – în vârful clasamentului.
• În ultimele 4 partide, Ronaldo & co. au marcat cel puțin 3 goluri/meci. Nu trebuie uitat că această statistică a rămas în picioare și după ce Real Madrid a întâlnit cea mai bună apărare din Spania și totodată din primele 5 campionate ale Europei. Cu alte cuvinte, în mod neoficial dar evident, Realul are chiar și în lipsa lui Bale cel mai bun atac din fotbalul actual.
• James Rodriguez și Isco formează un duo extraordinar. Ambii mijlocași au fost disciplinați din punct de vedere tactic, au jucat eficient în atac și au mascat în totalitate absența lui Di Maria, despre care s-a făcut mult tam-tam în rândul fanilor Realului.
• În ultimul rând, Benzema. Comentatorul derby-ului spunea că atunci când este scos de pe teren, „Benzema este fie fluierat, fie aplaudat”. Pe undeva adevărat, Karim este genul de jucător care ori are o zi proastă, ori îi iese totul. Francezul și-a ales bine ziua când să fie prolific, iar sâmbătă a pecetluit soarta clasicului spaniol, cu un șut imparabil cu piciorul drept, bară-gol.
Vorbim așadar despre o echipă a cărui atac este de neoprit, însă a cărei faze defensive mai poate fi îmbunătățită. În campionatul spaniol, atacul galactic ar putea fi de ajuns pentru câștigarea titlului, însă mă îndoiesc că se poate spune același lucru în Champions League. Până în primăvară, când se vor decide titlul și fazele superioare ale Ligii Campionilor, Real Madrid trebuie să continue în același fel și să doboare record după record, fiindcă în momentul actual, formația pregătită de Ancelotti joacă, (culmea!), cel mai ofensiv și spectaculos fotbal din lume.
