A fost supranumit Indiecito (micul indian). Unii spun despre el ca a fost destul de neserios ca fotbalist, altii l-au asimilat marilor fotbalisti cu potential imens, care au stralucit doar partial. Multi l-au considerat un fotbalist complet. Pentru majoritatea, Santiago a fost insa un fotbalist incomplet.
Pe numele sau complet Santiago Hernan Solari Poggio, “Indiecito” a inceput sa dribleze si sa surada had pe 7 octombrie 1976. A fost ziua in care Santi s-a nascut si a driblat primul obstacol important al vietii: moartea dinainte de nastere. Mama sa, o localnica saraca din Santa Fe a trecut prin chinurile nasterii ducand in spate o pneumonie severa si totusi…pustiul a avut zile, chiar si cand medicii ii anulasera primele nopti de speranta. Peste cativa ani de zile avea sa faca primii pasi in fotbal, sportul pe care l-a iubit din clipa in care unchiul sau i-a facut cadou o minge cu insemnele clubului River Plate. Santi avea atunci numai 4 anisori, dar avea sa deprinda irational un legamant sacru: a luat mingea in brate si nu i-a mai dat drumul.
La un moment dat a fost asimilat drept un posibil urmas al merelui Diego. Solari a dominat cateva luni acea paranteza goala care a conturat succesiunea urmasilor lui Maradona. Apoi a facut zece pasi in spate intr-un an in care desi semnase cu River Plate, nimeni nu-l baga in seama. A explodat cand putini se mai asteptau si a prins primul contract in afara Argentinei. In 1999, Atletico Madrid platea o suma importanta de bani argentinienilor de la River pentru a-l transfera pe Indiecito. Un indian crescut in Rosario care venea sa joace pentru “Los Indios”. Ce vis frumos pentru fanii “colchonerilor” spulberat in 2000 de marea rivala, Real Madrid, decisa sa cumpere tot ce era mai bun atunci in Spania. Si Solari a ajuns pe Bernabeu, dupa negocieri care au durat patru ore si i-au asternut pe masa un contract important: 2 milioane de dolari in primul sezon si alti 900.000 la semnatura.
Madridul avea o super-echipa si se pregatea sa intre in era Galactica. Solari n-a reusit in primul an sa se ridice la acelasi nivel cu ai sai coechipieri. Un an mai tarziu insa, fanii de pe Bernabeu asteptau cu drag intrarea lui Santi pe gazon. In acea echipa care ii cuprindea pe Figo, Raul sau Ronaldo, Solari parea cireasa de pe tort. Driblingurile sale in viteza, arcuirile printre picioarele fundasilor adversi, ritmul de felina supradotata tehnic, sprintul incununat de o deviere misterioasa, toate acestea faceau deliciul fanilor merengue. Apoi, lovea, de obicei, cu o miscare perfect lipita de minge. Clasamentele FIFA nu il gasesc, presa l-a descoperit doar ca autor izolat de ispravi fantastice, dar nu avea nimic de spus despre capacitatea lui Solari de a juca un fotbal inaccesibil si indescifrabil. Au avut insa coechipierii sai timp sa remarce asta: “Avea o abilitate incredibila de a te privi in ochi si a dribla fara sa simti. A fost singurul fotbalist cu care am jucat, care la antrenamente ma putea dribla fara sa ma supar pe el. Pentru ca o facea atat de elegant si de frumos incat iti trecea orice ranchiuna” marturisea Fernando Hierro. Marele Figo remarcase si el aceeasi abilitate: “Un virtuoz al balonului, o aplecare incredibila catre dribling, o viziune impresionanta a jocului, ruperi de ritm senzationale, putea sa faca mult mai multe in fotbal” concluziona legenda portugheza. Solari s-a remarcat prin contributia sa din minutele de final in care imposibilul devenea posibil. A fost partas la castigarea Cupei Campionilor din 2002, ba chiar coautor la unul dintre goluri. A fost unanim apreciat pe Santiago Bernabeu, iubit de fani, respectat de antrenori si sustinut de coechipieri. Si totusi ceva i-a lipsit. In cinci ani la Real Madrid, Solari n-a devenit niciodata fotbalistul care putea sa fie. Solari este fotbalistul care a devenit o vedeta unanim apreciata, dar care in acelasi timp si-a pierdut pe loc valoarea. Solari este fotbalistul care a reusit sa transforme anonimatul si banalitatea aparenta in har si indrazneala. Solari este fotbalistul pentru care lumea platea biletul de intrare la meci. Si totusi a fost un fel de pestisor inghitit de rechinii vremurilor sale.
Pentru Indiecito viata nu a fost nici rea si nici brutala, ba chiar pe alocuri agreabila, ingaduindu-i faima, bunastarea si placerea. Nimeni si nimic insa nu poate feri insa viata de absurd, de finalul abrupt impus dupa regula lipsei totale de sens. Pe finalul carierei a ramas cu un regret: “Lumea m-a iubit, iar eu i-am rasplatit cu atat de putine. Oamenii ma intalneau pe strada si se apropiau de mine pentru ca avea impresia ca sunt un semi-zeu coborat pe pamant. N-am fost niciodata constient de asta. N-am fost niciodata constient ca pot oferi mai mult decat incasa. N-am fost niciodata convins ca fotbalul inseamna mai mult decat bani si faima. Din pacate ceea ce a ramas cu adevarat dupa fotbalistul Solari, nu poate fi tradus in cuvinte de glorie”. Cuvinte care par mici, fraze cu inteles mare transmise de un fotbalist mare cu realizari mici. Se prea poate ca unii sa invete din asta. La fel de posibil este ca nimeni, niciodata sa nu afle povestea adevarata din spatele fotbalistului care a strans peste 10 milioane de euro din fotbal dar care plange dupa glorie.
