Poza pe care o vedeti este primita astazi de mine, de la un prieten bun.
Il reprezinta pe Capitanul nostru, care se pare ca este in dubiu, daca sa ramana sau sa plece.
Am vorbit despre asta zilele trecute, stim cu totii ce gandim despre subiect, insa situatia asta m-a facut sa ma gandesc din nou la celebra acuza adusa clubului nostru, anume aceea ca nu ne pretuim gloriile, ca le alungam la final de cariera si ca nu se retrag de la Real Madrid.
Multi dintre comentatori si-mai grav –multi dintre fanii Realului cred asta si pe mine m-a racait mereu aceasta acuza. Asa ca am zis sa va racai si eu pe voi ?
In primul rand, trebuie sa ne uitam la exceptii, sa vedem de ce la unele glorii s-a putut. Prima exceptie e antrenorul nostru de azi, Zizou, pe care toti il iubim, chiar daca unii dintre noi AM rezerve ? (asupra tipului de antrenor care e el si care ne trebuie noua) .
Hierro, Sanchis, altele. Modric, revenind la prezent, alta.
Daca ne uitam ce au in comun aceste exceptii, aflam si care este reteta pentru un fotbalist care vrea sa se retraga de la Rel Madrid si caruia i se va oferi aceasta sansa. Aceste cerinte sunt :
- Sa fie inca la nivel de Real Madrid
- Sa nu aiba pretentii de jucator de 20 ani, daca are 30 si. Aici nu ma refer doar la salariu, ci si la rolul pe care e dispus sa il aiba in echipa !
- Asta e cea mai grea, ca nu tine de club, ci de jucator, EXCLUSIV : sa iubeasca acest club atat de mult, incat sa accepte ca, DESI rational-obiectiv-cinic judecand, oferta totala a clubului NU e cea mai buna oferta pentru el personal, el sa doreasca sa ramana la acest club IN CIUDA acestui lucru.
Cred ca cei mai multi dintre jucatori s-au retras din alta parte pentru ca nu au indeplinit cate unul din ele, cate doua sau poate chiar toate 3. Dar, in fiecare situatie, nu vad vina clubului.
Sigur, daca ne reintoarcem la subiectul care ne e noua atat de drag, fotbalul romantic si curat, poate ar fi bine ca Real Madrid sa nu aiba criteriul numarul 1. La celelalte 2, e de bun simt sa il aiba, hai sa ne mai uitam si la jucator ?
Dar hai sa ne uitam putin la criteriul numarul 1, ca e cel mai dureros, pentru jucatori si pentru fani.
E corect ca Real Madrid sa pretinda intotdeauna ca jucatorii sai sa fie la nivel de Real Madrid ? Pana la urma, daca ne-a servit atatia ani, nu ar putea si Real Madrid sa inchida putin ochii si sa pastreze un jucator care nu mai e la nivel RM, doar din recunostinta pentru ce a oferit atatia ani ?
Sincer, dpdv al suporterului care iubeste fotbalul curat si romantic, as zice da.
Dar, dpdv al omului obiectiv, care vede in clubul de fotbal pe care il sustine o expresie a societatii intregi, zic nu.
Las la o parte, pentru moment si doar pentru a putea discuta liber despre subiect, faptul ca oricum fanii Realului nu ar accepta o secunda un rol de echipa de duzina din dorinta de a pastra niste glorii care nu mai sunt de nivel RM. E adevarat ca nu ar acuza gloriile respective, ci antrenorul, presedintele, gazonul, pe oricine, dar nu pe jucatorii in cauza. Deh, fanii fotbalului suntem toti subiectivi, nu ai ce face ?
Revenind, de ce cred eu ca nu e benefic pentru nicio parte ca RM sa « inchida ochii » la o performanta mai slaba, doar din dorinta de a avea in lot aceasta categorie ce da bine la public ?
Din mai multe motive, dar pentru exemplificare, o sa aleg, ca de obicei, sa fac o analogie cu intamplari din lumea reala, ca doar de acolo invatam, nu ? Atentie, e un subiect sensibil, daca aveti simpatii de stanga, puteti sa va opriti aici ?
In anii 60, in America a avut loc o mare schimbare in drepturile omului, Doamne ajuta, concretizata printr-un act votat in Congresul lor, in majoritate de Republicani (de dreapta), in dauna Democratilor( de stanga). Acest act s-a numit Civil Right’s Equality Act si dadea drepturi normale cetatenilor americani de culoare. Ce era pana atunci era anormal, iar ei au indreptat aceasta greseala prin acest Act. Pana aici, toate bune, normale si frumoase.
Doar ca, vazand potentialul electoral al acestei miscari, cei de la stanga s-au repliat si au adoptat cu totul aceasta tema, ca fiind a lor. Nici asta nu ar fi o problema, pana aici, ce mai conteaza o minciuna, cand scopul e nobil ? Mai grav e ca au dus aceasta tema la absurd, justificand-o cu acest act moral, iar una din caile acestei exagerari care face rau tuturor este celebra Affirmative Action, care a avut loc in Universitatile lor (care de atunci pana azi au devenit focar de stupiditate, dar asta e altceva).
Ce prevedea Affirmative Action ?
Pai, spunea ca din dorinta de a-i ajuta pe studentii negri care NU AVEAU capacitatile necesare de a urma Universitatile astea celebrisime, mai ales cele din asa numita Ivy League, societatea universitara sa adopte niste standarde mai scazute pentru acesti studenti si sa puna deoparte si niste locuri speciale care sa fie ocupate doar de acesti studenti negri. Practic, daca media de intrare a tuturor celorlalti studenti era minim 9, un student negru intra si cu 7. Dorinta era una nobila, fireste, aceea de a-i ajuta pe studentii negri sa recupereze cat mai rapid decalajul.
Ce s-a intamplat, insa, in realitate, cand am dat deoparte criteriul meritocratiei?
Studentii respective au avut groaznice dificultati, ca doar degeaba erau intrati, daca la ore ei nu intelegeau ce li se preda. Nu intelegeau nu din cauza ca erau negri, ci pentru ca nu erau la nivel. Studentii negri care intrasera cu 9 intelegeau perfect, iar studentii albi care erau de 7 erau la fel de incapabili de a intelege. Nu e vorba de culoare, ci de nivel.
Evident, marea lor majoritate au abandonat dupa un an sau doi. Problema e ca intrand ei la Ivy League, au renuntat la a face niste facultati care erau la nivelul lor si care le-ar fi asigurat o diploma si o specializare, cu care/cu ajutorul careia ulterior sa traiasca toata viata. In final, au ramas si fara alte facultati, si fara Ivy League. Deci, clar o pierdere pentru ei.
Pentru facultati cum a fost ? Pai, au pierdut si ele posibilitatea de a avea 100 studenti la nivel Ivy League si au avut doar 90, iar 10 locuri au fost pierdute, pentru ca oamenii respectivi au abandonat.
Dar pentru societate cum a fost ? A pierdut, in primul rand, 10 posibili bun ingineri sau arhitecti sau stomatologi, pentru ca acesti 10 oameni au incercat sa devina chirurgi, dar nu pe baza meritului, ci a unul scop nobil. In final, nu s-a ales nici ea, societatea, cu nimic. Ba a platit si taxe degeaba!
Asadar, un scop nobil care nu e dublat si de o posibilitate reala de implementare va sfarsi SIGUR intr-o situatie LOSE-LOSE-LOSE.
Ce invat eu din asta ? Ca din dorinta nobila de a ne respecta gloriile, nu e bine sa le expunem si pe ele (gloriile) si pe noi (clubul) si pe noi, societatea (noi, fanii, suntem societatea, in cazul asta ? ).
Mai bine sa mergem, in continuare, pe drumul meritocratiei.
Iar daca ne iubim gloriile si ele ne iubesc pe noi, hai sa gasim niste roluri in management pentru ele. Director sportiv, scouteri, delegat al clubului, presedeinte de imagine, membri in Board, ce vreti voi, dar nu pe teren, daca nu mai suntem la nivel. Si nu pe banca, ca e acelasi lucru.
Hai, ca am stricat-o la final ?
Glumeam. I love Zizou, nu e despre el, ci despre gloriile fotbalisti. Zidane chiar e un antrenor foarte, foarte bun, in conditiile potrivite.
Deci, data viitoare cand va spune cineva ca Real Madrid nu isi respecta gloriile, sa va ganditi la Affirmative Action. Si sa aparati clubul !
Hala Madrid y Nada Mas !
