În întreaga media spaniolă apare încet ideea că oficialii clubului blanco au deja dubii despre ceea ce face Carlo Ancelotti la Real Madrid; antrenorul pare să fi trecut de la imaginea de înger la cea de demon. Zidane pare că îşi aşteaptă rândul la marginea terenului, încălzindu-se.0
Când a ajuns la Madrid, un bun prieten jurnalist l-a avertizat pe Carlo Ancelotti asupra presei spaniole: „ Te vor elogia fără limită la victorie şi te vor distruge fără milă când vei pierde.” Însă pe Carlo, care a trecut prin multe în lunga sa expereinţă de antrenor, altă remarcă l-a neliniştit la acea cină: „ Preşedintele are multă putere în mijloacele de comunicare media.” Cine ştie, poate că acesta este motivul pentru care nu pare foarte uimit de schimbarea atmosferei din jurul său, în ultimele luni. După revenirea din Maroc, unde echipa s-a proclamat campioana mondială a cluburilor, suflarea madridistă era euforică, iar prelungirea mandatului lui Ancelotti părea iminentă. Italianul tocmai încheiase anul cu o serie impresionantă de victorii, etalând un joc maiestuos, care ridicase elogiile din presă la un nivel aproape nebunesc: se vorbea chiar despre asemănări între acest Real Madrid şi Barcelona lui Guardiola. În acea perioadă, Carlo apărea binedispus în emisiuni radiofonice nocturne, în octombrie şi în noiembrie.
Însă lunile au trecut, iar popularitatea lui Ancelotti a pierdut puncte importante, mai ales în birourile de pe Concha Espina. Florentino l-a adus pe italian ca pe o soluţie tranzitorie între plecarea forţată a lui Mourinho şi iluzionanta venire pe bancă a lui Zidane. Era un antrenor liniştit, care nu făcea valuri, pentru a aplana tensiunea generată de Mourinho, prin politica de de pârjolire a pământului, din ultima perioada. Câştigarea La Decima l-a obligat pe Florentino să-l menţină pe italian pe bancă, după golul lui Sergio Ramos. Admirat de jucători şi plăcut de tribună, rămânerea sa la cârma echipei era de nenegociat. În acelaşi timp, Zidane avea de rezolvat contratimpii apăruţi în obţinerea certificatului de antrenor.
Fără îndoială, acum Carlo împiedică planurile lui Florentino, care strânge argumente pentru a-l putea debarca. De altfel, junta directivă din jurul său şi-a afirmat în repetate rânduri dezaprbarea faţă de prelungirea contractului lui Ancelotti. Înfrângerea în faţa lui Atletico şi seria negativă de şase partide în faţa acestora fără victorie au adus la capăt răbdarea oficialilor clubului, care au avansat chiar ideea terminării relaţiei contractuale cu italianul înainte de luna iunie. Iar aceste îndoieli, care au mai mult de-a face cu politica internă a clubului decât cu performanţa sportivă a unui antrenor care a câştigat deja o UCL, o cupă a Spaniei si un Campionat Mondial al Cluburilor, au început să fie vizibile şi în sectorul mai puţin răbdător al tribunelor.
Astfel, media din jurul lui Florentino a început deja manevrele de hărţuire pentru debarcarea lui Ancelotti, afrimând, după egalul cu Villarreal, că antrenorul este unicul vinovat în ochii fanilor. Între numeroasele greşeli pe care această parte a presei i le reproşează lui Carlo se numără lipsa ideilor la echipă, absenţa intensităţii, anarhia tactică şi chiar lipsa disciplinei şi existenţa prea multor zile libere.
Mai mult, s-a criticat înlocuirea lui Isco cu Illarramendi, fără să se ia în seamă adevărata eroare a tehnicianului (intrarea lui Jese în locul lui Lucas Silva), motivul real pentru care echipa a pierdut jocul din mână. Între minutele 71 şi 78, când Ancelotti a încercat să contrabalanseze greşeala de la prima schimbare pentru a recupera echilibrul, a avut loc o serie de evenimente care demonstrează că Ancelotti a avut dreptate făcând această a doua schimbare, întărindu-şi linia de mijloc prin introducerea lui Illarramendi: Asenjo a parat două şuturi ale lui Cristiano, în minutele 69 şi 71. În minutul 74, Campbell a şutat puternic de la distanţă, două minute mai târziu Carvajal a primit un cartonaş galben, iar în minutul 77 Vietto s-a trezit singur cu mingea în faţa lui Casillas, dar a alunecat. Imediat, au început să se audă fluierăturile pe Bernabeu, iar antrenorul a reparat greşeala primei schimbări, punându-l pe Illarramendi să îl ajute pe Kroos, în încercarea de a recupera mijlocul terenului. Din păcate pentru el, cel schimbat a fost Isco, iar asta i-a atras criticile
Această inflamare a presei apropiate preşedintelui nu l-a surprins pe Carlo, care ştie că, în acest moment, mai are doar o şansă de a-şi duce la capăt contractul cu Real Madrid; trebuie să facă ceea ce nimeni nu a reuşit până acum, să câştige două UCL la rând. Zinedine Zidane aşteaptă pe margine, pregătindu-se pentru un moment care pare inevitabil. Iar visul lui Florentino de a face din Zidane un Guardiola blanco pare a fi mai aproape ca niciodată. Între timp, Ancelotti a luat cina de mai multe ori cu acel jurnalist, de la începutul articolului. Bun prieten, nemaipomenit jurnalist…
sursa: vozpopuli.com
