Scoateti din calcul rivalitatea care divide natiuni si ganditi-va pentru o clipa: ai la dispozitie cei mai buni doi jucatori din fotbalul mondial, ultimele doua Baloane de Aur, Cristiano Ronaldo si Messi; ai la dispozitie talentul incredibil distribuit in carca a doi jucatori de 100 de milioane de euro, Neymar Junior si Gareth Bale; adaugam sapte jucatori care au fost inclusi in echipa FIFA a anului trecut si bugete de peste 400 de milioane de euro. Acesti doi granzi, Real Madrid si FC Barcelona nu au investit in toti acest ani doar pentru a participa. Nu, ei au investit pentru a castiga trofee si fiecare Clasico pe care il joaca.
Martino a castigat duelul tactic cu Ancelotti
Pentru Real Madrid, meciul de aseara era o oportunitate uriasa de a scoate din calcul marea rivala din lupta pentru La Liga. Carlo Ancelotti n-a oferit nicio surpriza tactica inaintea meciului si din fericire a putut conta in atac pe trioul Ronaldo-Benzema-Bale. Carletto a inceput intr-un deja clasic 4-3-3, acelasi sistem utilizat si de Tata Martino la Barcelona dar cu un contur diferit. Cu Messi in zona centrala incadrat de Iniesta in stanga si Neymar in dreapta, Martino stia sigur ca echipa sa va marca. Cesc Fabregas a fost distribuit intr-un „free role” in fata lui Xavi Hernandez si Sergio Busquets. Pe plan defensiv, cel putin aseara, Barcelona s-a transformat in multe momente intr-un 4-4-2 mult mai aproape de instinctul antrenorului argentinian. Iniesta a coborat mereu in flancul stang si le-a lasat celor doi atacanti, Messi si Neymar, jucatori extrem de rapizi si abili, sarcina de a profita de golul mare pe care Marcelo il lasa de fiecare data cand urca in faza de atac. Iniesta si Fabregas au schimbat des pozitiile intre ei si cam asa s-a nascut primul gol din minutul sapte, cand Andres Iniesta s-a strecurat in locul liber lasat de Dani Carvajal intrat mult prea mult in zona centrala. De partea madrilenilor, Di Maria a avut un rol esential atat timp cat l-a tinut benzina. Mult mai rapid si mai impetuos decat Xavi, argentinianul si-a dominat adversarul direct pe faza de atac si a facut cel mai bun meci al sau in compania unei echipe mari, de la sosirea pe Santiago Bernabeu. De foarte multe ori, argentinianul si-a lasat adversarul in urma, a incercat sa verticalizeze si sa sprinteze in diagonala in spatiul pe care mereu Alves il lasa nesupravegheat. Fara a avea sprijinul defensiv al lui Neymar in banda sa, Alves a fost desfiintat in prima repriza de Fideo, omul care a creat ambele goluri blanco si l-a lasat inca odata in plus pe Benzema singur cu portarul Valdes.
Benzema, din punct de vedere tactic, este un gigant. Joaca impecabil asa cum spunea si Arrigo Sacchi in urma cu trei saptamani. Coboara foarte bine, este multifunctional, se desprinde usor din marcaj, poate juca fara probleme cu spatele la poarta si are capacitatea de a primi mereu mingea in pozitii avantajoase. Aseara insa, desi a marcat de doua ori, a ratat in alte trei randuri sansa e de a inchide meciul in favoarea echipei sale, aspect care avea s-o coste pe Real Madrid, victoria. Curios sau nu, si Real Madrid s-a reorganizat pe parcursul meciului intr-un 4-4-2 cu Ronaldo in pozitia de al doilea varf, portughezul lasandu-i spatiu in banda stanga excelentului Di Maria.
Momentul hotarator din minutul 64, care s-a produs la scorul de 3-2 pentru Real Madrid, a fost eliminarea nejustificata a lui Ramos. Fundasul madrilenilor nu doar ca nu l-a atins pe Neymar plecat din ofsaid dar nici nu era in postura de ultim aparator, necesara pentru ca arbitrul sa-l trimita la cabine. Ancelotti a mutat abia atunci, desi de prin minutul 50, Di Maria dadea semne clare ca nu mai poate continua. Carlo l-a scos pe Benzema si l-a trimis in teren pe Varane, modelandu-si echipa intr-un 4-4-1 cu Ronaldo in pozitie de varf impins. Barcelona a adaugat un spor de periculozitate prin introducerea in teren a lui Pedro si Alexis, jucatori rapizi, proaspeti, care au pus probleme si mai mari pe flancuri.
Cu o echipa prea lunga si cu un adversar care controleaza excelent jocul de posesie, Madridul era victima sigura iar golul patru avea sa vina in mod absolut normal. „Albii” dau semne ca resimt absenta unui mijlocas defensiv cu rol destructiv, asa cum era Sami Khedira, dar pot acuza si lipsa echilibrului in zona fundasilor laterali, atat Carvajal cat si Marcelo fiind jucatori cu apetenta ofensiva care lasa spatii largi in faza defensiva.
Carletto, fara replica in fata lui Messi
Un capitol important al acestui joc a fost increderea pe care Ancelotti a avut-o in sistemul sau si in ideea ca-l poate contracara si bloca pe Messi. Mourinho reusise in ultimele sale Clasicos sa-l anuleze pe starul argentinian, Carletto n-a putut sa faca asta nici in tur nici in retur. In partida din Octombrie a gresit formula de start, aseara Ancelotti n-a oferit nicio surpriza omologului sau si in lipsa unui mijlocas defensiv autentic (Alonso si Modric sunt mijlocasi centrali) problemele madrilenilor au fost uriase in zona mediana. Messi, nu mai este niciun dubiu, creaza o sumedenie de spatii prin deplasarea sa continua in teren, dar cu Alonso in rol de mijlocas defensiv improvizat, argentinianul nu s-a sfiit sa dribleze cu usurinta si sa primeasca de cele mai multe ori mingea la picior cu fata la poarta. Acest aspect disparuse in mandatul Mourinho mai intai prin pozitionarea lui Pepe apoi prin cresterea calitativa continua a lui Sami Khedira. Din postura de fals 9, Messi a dominat aseara jocul in jumatatea blanco, acolo unde linia de mijloc madrilena a lasat de cele mai multe ori sarcina supravegherii decarului blaugrana pe seama fundasilor.
Greu fara Khedira
In acest context, Fabregas si Xavi au avut mult spatiu de manevra in jurul lui Alonso, vazut de multi veriga slaba a Realului aseara. In fapt, diferenta a fost facuta de imposibilitatea lui Di Maria sau Modric de a face ceea ce Alonso facea in mandatul Mourinho avandu-l in spate pe Khedira. Nici Alonso si nici Modric dar cu atat mai putin Angel di Maria n-au reusit sa inchida jocul Barcelonei pe zona centrala, iar cvartetul Busquets, Fabregas, Xavi si Messi a dominat mijlocul terenului aproape in permanenta. Elementul surpriza a fost reprezentat de faptul ca Barcelona n-a avut nevoie de Iniesta pentru a crea superioritate in zona centrala, in special in prima repriza dar si dupa eliminarea lui Ramos, rolul sau din flanc fiind unul determinant. In plus, cu Messi plasat in rol de fals numar 9, Fabregas a amintit de jucatorul din primul sezon cu Guardiola, reusind sa puna acea presiune constanta prin calitatea paselor sale si inteligenta cu care lumineaza jocul. Practic, daca mi se permite termenul, Cesc a jucat aseara in pozitie de fals numar 10, rol in care jucatorul catalan se simte minunat. Pepe a fost nevoit in aceasta situatie sa urce cat mai sus pentru a dubla si l-a lasat in multe situatii singur pe Sergio Ramos in calitatea sa de unic fundas central. Poate si din aceasta cauza, Carvajal a fost de multe ori surprins de joc foarte central, lipsa de experienta si plasamentul deficitar pe faza defensiva a canteranului blanco, obligand trupa madrilena sa renunte la profunzime si la organizarea stricta. Neymar a avut rolul sau, taind de foarte multe ori jocul de pe flanc pe zona centrala dar singura sa faza utila a fost faza din minutul 64, ceea ce inseamna ca Marcelo si-a facut mult mai bine treaba pe zona defensiva decat Carvajal.
Faza de tranzitie: de la perfectiune la chin
Un mare minus al Madridului fata de mandatul Mourinho continua sa fie faza de tranzitie. Contraatacurile madrilenilor nici macar nu mai amintesc de echipa scurta si reactiva construita anul trecut de Jose Mourinho, in ciuda plusului calitativ pe care il produce prezenta lui Gareth Bale, jucator letal pe aceasta faza. Nici Bale si nici Ronaldo nu au reusit sa faca mare lucru in aceste situatii, portughezul fiind marcat strans in cele mai multe ocazii ba chiar cu dublajul excelentului Mascherano, unul dintre cei mai buni catalani aseara. Fara elan in partea secunda, Di Maria a fost repozitionat acolo unde incepuse meciul, pe zona centrala, fara a mai cobori in banda peste Ronaldo. Asta a insemnat ca starul portughez a avut posibilitatea de a se descatusa in flanc pe contraatac dar in acelasi timp a oferit sansa lui Alves de a fi mult mai liber pe faza de atac a catalanilor. Dupa eliminarea lui Ramos, Iniesta a preluat rolul de numar 10 lasand locul in flanc lui Pedro si Alexis, miscare inspirata cu care practic Martino a castigat meciul aseara. Dominata si controlata in prima repriza de Real Madrid, defensiva blaugrana n-a mai avut nicio emotie in superioritate numerica iar circulatia extrem de pozitiva din ultimele 25 de minute a limpezit ecuatia echipei castigatoare.
