Mai sunt doar câteva ore până la anunțarea noului Balon de Aur, dar se pare că nimeni nu mai are emoții. Se spune că Messi este marele câștigător, că argentinianul va intra din nou în istorie, fiind singurul jucător care se va putea lăuda cu 5 trofee. Un record. Inegalabil. Irepetibil. Se va scrie mult despre un succes incredibil al unui jucător fenomenal. Zile la rând. Toata presa. Din Spania, până în Argentina și de acolo până la noi. Iar el, modest ca de obicei ( oare?), abia va putea să mulțumească, se va declara profund recunoscător coechipierilor, „fără de care premiul nu ar fi fost posibil”, motiv pentru care le dedică și lor strălucitorul trofeu. O sa primească o mulțime de felicitări, întreaga lume o să îi cadă la picioare, cu toții se vor declara norocoși de a respira același aer cu el.
Cel mai probabil, vor fi atacuri subtile sau nu, spre Cristiano Ronaldo, marele perdant, umbrit de marele său rival. Dar să nu mă arunc prea mult în scenarii și să vorbesc despre ceea ce mi-am propus. Și chiar dacă am început cu Messi, nu am să vorbesc despre el. Despre Ronaldo aș vrea să scriu câteva rânduri. Chiar dacă e greu să vorbești despre un așa jucător în câteva idei. S-au scris însă, pagini întregi despre reușitele lui în cariera fotbalistică, despre viața lui ( s-a făcut chiar și film), despre toate lucrurile mărunte sau importante din viața lui. Aproape întotdeauna s-a vorbit despre el apelându-se la eterna comparație cu Messi. Dacă ar fi să ne luăm după calcule și pronosticuri, Ronaldo nu are mari șanse să își adjudece Balonul de Aur. Cu toate că, la nivel personal, a obținut Gheata de Aur și Trofeul Pichichi, sezonul „alb” al Madridului l-a făcut să piardă considerabil în lupta cu Messi, cel care a câștigat tot cu Barcelona.
Nu vreau să insist asupra eternei comparații cu Messi. Nici asupra rezultatelor unuia sau altuia. Știu doar că, Ronaldo o sa sufere mult. Ca un copil. Ca noi, atunci când pierdeam un joc în defavoarea unor vecini nesuferiți. Doar că, aici este vorba de un joc mult mai puternic și dificil uneori de înțeles. Un joc al orgoliilor și un joc ce va rămâne în amintirea tuturor. Știm cu toții că Ronaldo vrea întotdeauna să fie câștigător, că acceptă cu greu înfrângerea. Asta i s-a reproșat mereu,că este egoist și interesat doar de premiile individuale,că este arogant, că nu este capabil să iubească. Poate că așa era la început. Dar, am asistat cu toții la transformare lui și cred că este destul de clar pentru toată lumea că Ronaldo este un om deosebit. Cu ifosele lui, uneori, dar o persoană deosebită. Am văzut că știe să iubească, și nu mă refer aici la femei, ci la familia lui, la copilul lui, la acei copii pe care îi întâlnește uneori și cărora le dăruiește cel mai sincer și mai drăgăstos zâmbet al lui. Da, un zâmbet sincer și nu cel de pe coperta revistelor sau din clipurile publicitare.
Își va ascunde dezamăgirea într-un discurs fals, dar sufletul lui o să fie foarte trist. La fel ca noi, cei care îl iubim. O să încerce să zâmbească și să îl felicite pe argentinian. Chiar dacă nu din suflet. Cred că o să își dorescă să se întoarcă repede acasă și să dea uitării această seară. Poate că va dura ceva până ce o să își revină, dar știu că atunci când o va face, o să ne bucurăm din nou de Cristiano Ronaldo,un jucător fantastic! Mulți nu mai cred în el după prestațiie din ultima perioadă, nu îl mai văd capabil de a mai câștiga un alt Balon de Aur. Le-aș transmite să nu fie atât de siguri. Ronaldo are sânge și spirit de învingător. A demonstrat-o de atâtea ori. Cred că nu avem ce să îi reproșăm lui Cris. Poate doar că a cedat un pic presiunii venită asupra lui din toate părțile, inclusiv presiunea pe care el obișnuiește să o pună, din dorința de a face totul perfect și de a răspunde contestatarilor.
A reacționat cam nervos în ultimul timp, mai ales atunci când nu a reușit să marcheze. Dar e normal, pentru că nu vrea să intre într-un con de umbră. Îi este frică, probabil, de a nu avea un sfârșit de carieră ( chiar dacă nu e momentul să vorbim despre asta) lipsit de strălucire, o strălucire pe care a vânat-o mereu, pe care a câștigat-o cu sacrificii, și care, drept urmare l-a însoțit mereu. O strălucire pe care o să o regăsească foarte curând. Cum am spus, Ronaldo o să sufere, dar cred că, apoi vom asista la o revenire spectaculoasă. Lusitanul ne va încânta din nou. Fiți siguri de asta! Să mă întorc însă la speculații. Și dacă nu va câștiga Messi? Dacă va câștiga Neymar? Dacă nu va câștiga nici brazilianul? Dacă va câștiga Ronaldo? În fotbal, ca și în viață, nimic nu e sigur. Iar eu, până la proba contrarie, voi continua să cred și să sper că Balonul de Aur va merge la Ronaldo, la Cristiano Ronaldo.
Despre autor
