Carlo Ancelotti a revăzut anul 2014 într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport. A confirmat faptul că va continua la Real Madrid, că ambiţia sa este să facă istorie şi că, poate, dacă Jese nu s-ar accidentat, Realul ar fi cîştigat La Liga.
Ianuarie. Di Maria face gesturi obscene către tribunele de pe Bernabeu. „ A fost un moment de tensiune extremă, care poate că ar fi putut fi gestionat mai bine. A cerut scuze şi povestea s-a terminat, atât în cadrul clubului, cât şi în afara sa. În orice caz, în ianuarie am câştigat opt meciuri din opt, mai ales că nu am primit niciun gol. Aveam deja o serie de 31 de partide fără înfrângere. Nici nu puteam începe mai bine anul 2014.”
Februarie. Victorii împotriva lui Atletico în Cupă şi goleada cu Shalke. „Am folosit jocul bun din ianuarie şi am câştigat convingător cu Atletico, în faţa cărora pierdusem derbyul din Liga, în septembrie. Începuserăm deja să ne dăm seama de forţa noastră ca grup. Succesul din Germania ne-a întărit parcursul bun din Europa.”
Martie. Două înfrângeri la rând, cu Sevilla şi Barcelona, apoi accidentarea lui Jese. „ Un semieşec. Cea mai mare dintre pierderi a fost, însă, accidentarea lui Jese. Am ajuns la finalul campionatului cu un lot măcinat de indisponibilităţi şi, dacă am fi contat pe Jese, după părerea mea, Liga s-ar fi terminat în alt fel. Înfrângerea cu Barcelona a fost nemeritată, însă am digerat-o bine. Nu ne-a paralizat, nu am intrat în panică, veneam după 31 de meciuri fără înfrângere.”
Aprilie. Triumful cu emoţii cu Borussia, prima victorie cu Bayern şi câştigarea Cupei. „ Am vorbit despre asta şi în Maroc. Cheia sezonului a fost victoria din Cupă cu Barcelona, care ne învinseseră de două ori în Liga. A fost o finală cu emoţii, jucam şi fără Cristiano. Era prima dată când jucam în sistemul 4-4-2 pe fază defensivă. Şi victoria de la Valencia ne-a ajutat, căci am pregătit meciul astfel: 4-4-2 în apărare, 4-3-3 în atac, profitând de contraatac. Acel 4-0 pe Allianz e de neuitat. În clasamentul meu personal, acest rezultat este egalat doar de acel 3-0 cu Milan contra lui United, in 2007. Meciul de la Munchen a fost pur şi simplu perfect.”
Mai. Două puncte din nouă in La Liga, Atletico campioană şi câştigarea La Decima. „ În campionat am plătit greu efortul din UCL, cu o serie de rezultate nefericite, sezonul lung. La Lisabona am mers cu mari speranţe, căci eu nu mi-am pierdut niciodată încrederea: nu poţi câştiga cu 4-0 în faţa lui Bayern Munchen, dacă nu e anul tău. Nu se putea să pierdem finala. Motivaţia era enormă, căci vorbeam mereu de obsesia pentru La Decima. Când a egalat Ramos, cu un minut şi zece secinde înainte de final, enorm… A fost o victorie meritată.”
Iunie. Se dă publicităţii faptul că Real Madrid a încasat 603 de milioane de euro. „ O forţă, o imagine incredibilă a clubului în lume. Poate că alţii se aşteptau, însă pe mine m-a uimit. Real este o organizaţie perfectă, cu o structură incredibilă, avem tot ce ne trebuie.”
Iulie. Venirea lui Kros şi a lui James. „Mijlocul era unul dintre obiectivele noastre, iar oportunităţile care ni se prezentau erau de nerefuzat. Apoi s-a supărat Di Maria şi a venit posibilitatea de a-l aduce pe James. Ştiu că toată lumea s-a gândit că James e un jucător diferit, însă eu îl urmărisem încă de când era la Porto şi ştiam că e un jucător cu o dinamică specială. Acest potenţial a explodat la Mondiale, iar eu ştiam că are, de asemenea, şi o rezistenţă ieşită din comun.”
August. Cele două Supercupe (a Spaniei şi a Europei), apoi plecările lui Di Maria, Diego Lopez şi Xabi. „ Pentru Diego Lopez a apărut o ocazie foarte bună. Xabi voia să plece, iar noi l-am lăsat să o facă, pentru tot ce făcuse deja pentru noi. Se spune că Xabi e mai bun decât Kroos în faza de apărare. Se poate, însă Toni e un tip inteligent şi a înţeles repede ce are de făcut. Mondialul a condiţionat pretemporada: Supercupa Europei a fost bine pregătită, însă pentru cea a Spaniei, nu am avut destul timp, pentru că întânirea cu Atletico a presupus un efort fizic aproape supranatural.”
Septembrie. Înfrângeri contra lui Atletico şi Real Sociedad. Panică. „ Poate pentru voi. Una dintre curiozităţile fotbalului ni s-a întâmplat pe Anoeta. Am avut o jumătate de oră fantastică. A urmat un haos, însă ştiam că avem material pentru a ne îmbunătăţi. Problema venea de la echilibrul şi a fost nevoie să schimbăm locul câtorva jucători în anumite faze-cheie, apoi a venit seria de victorii consecutive. Plecările lui Xabi şi a lui Di Maria nu au fost nişte probleme care au avut legătură cu jucătorii în sine, cu cu sistemul: se pierduse ceva din forţa defensivă, se crease impresia că totul era uşor.”
Octombrie. Victoria cu Barcelona. „Dacă în septembrie am plătit efotrul jucătorilor de la Mondial, în octombrie am început să ne luăm zborul. Cei noi s-au intergrat, s-au creat automatisme, ne-am consolidat ca grup.”
Noiembrie. Victoria a şaisprezecea, record la Real. „ Nu vorbiserăm de record înainte de a-l atinge, şi nici azi nu ne preocupă foarte mult. Aceste victorii la rând sunt bune ca argument până la un anumit punct: dacă nu câştigi niciun trofeu, sunt degeaba. Sezonul trecut am strâns 31 de meciuri fără înfrângere; am pierdut cu Barca şi Sevilla şi am pierdut Liga.”
Decembrie. El Mundialito şi patru trofee într-un an, ceea ce nu s-a mai întâmplat la Madrid: „ Nu ştiam asta, însă sunt foarte mândru de acest lucru. În 2014 am intrat în istoria acestui club şi vrem să continuăm pe acest drum. Fiecare are propria mândrie, iar pentru mine e mai important să fac istorie, decât să câştig împotriva cuiva şi atât. Am ajuns la 18 trofee internaţionale, la fel ca AC Milan, am antrenat două echipe care au scris istorie în fotbal. Sunt extrem de recunoscător Milanului şi, când voi pleca de la Real, mă voi întoarce acolo. Însă mai e mult până atunci. În ceea ce priveşte situaţia contractului meu, totul e clar: nu ştiu când se va face, dar se va face. Mă simt foarte bine, din toate punctele de vedere. Perioada mea la Real Madrid va continua.”
