Salutare, tuturor!
Dat fiind faptul ca azi nu este etapa in La Liga, din cauza meciurilor echipelor nationale, m-am gandit sa abordez un subiect ce a facut putina valva, nu chiar atat cat ar fi vrut autorul, probabil, la finalul saptamanii trecute, mai exact lansarea in muzica a lui Sergio Ramos.
Ca Sese era pasionat de muzica, nu stiam, si trebuie sa spun ca melomanul din mine nu sesizeaza diferente mari intre el si ceilalti care abordeaza stilul acesta de muzica, nici macar nu pot sa spun ca imi displace 🙂 Dar e clar ca nu pe calitatile lui muzicale se baza Sese cand a lansat acest hit, ci pe mesajul versurilor sale.
Daca veti cauta in arhiva de pe site, veti gasi ce am scris eu la plecarea lui Ramos de la noi, fotbalist pe care il aveam pe locul 2 all-time in topul preferintelor mele din jucatorii care au fost la noi, dupa inegalabilul Guti. Nu pot fi acuzat ca as fi fost foarte intelegator cu el, e clar ca l-am considerat singurul vinovat pentru plecare si am fost extrem de dezamagit de el.
Timpul vindeca rani, cum se spune, si asa s-a intamplat si in cazul meu, nu in sensul in care mi-as fi schimbat parerea in privinta vinovatului pentru despartire, ci in sensul in care nu m-a mai durut atat de tare plecarea lui. Pot sa spun ca am privit neutru-indiferent cariera lui viitoare, dorindu-mi doar sa esueze clubul la care a plecat de la noi, dorinta care mi s-a indeplinit 🙂 Cum spuneam si altadata, om mic, cu placeri meschine, dar care ma racoresc temeinic 🙂
Am ajuns sa il decuplez de Real Madrid mult timp, prima revenire in campul meu de interes fiind atunci cand dupa inscrierea unui gol la echipa la care joaca azi, a facut un gest sugestiv, indicand ca a sunat de doua ori la Florentino pentru a fi primit inapoi si a fost refuzat de fiecare data. Ca a fost refuzat, nu ma mira, cred ca decizia lui Florentino avea atat baze rationale -nu stiu cu ce ne-ar ajuta acum-, cat si emotionale, caci episodul “plec la PSG cu Messi si fac super echipa” nu are cum sa dispara din memoria lui Perez…si a noastra. M-a mirat putin ca el a facut acest gest, mai exact dorinta lui de a scoate in public niste chestiuni private, si nu unele care sa ii gadile orgoliul. Era evident ca sufera din cauza faptului ca usa nu ii mai era (este) deschisa la Real Madrid.
Apoi a venit acest cantec, care m-a surprins destul de mult.
Serios vorbind, nu prea inteleg ce doreste cu aceasta miscare.
Din start, exclud faptul ca si-ar dori sa fie luat in serios ca muzician/cantaret/artist. Ca daca asta era, incepea si el cu un cantec de dragoste 🙂
Asadar, vrea sa transmita ceva clubului, dar nu atat clubului sau fanilor, cat lui Florentino. Ce?
Pai, de la inceput pana fix la final, Sese spune doar ca el a fost alungat, ca nu si-a dorit sa plece, dar ca a fost alungat, apoi ca a dat multe clubului, dar a fost alungat, si ca nu e frumos din partea clubului ca a fost alungat, desi a facut totul pentru club. E ca intr-o poveste de dragoste intre un barbat si o femeie, in care barbatul se plange ca a fost dat afara, fara a pomeni nimic despre motivul care a facut-o pe doamna sa il dea afara :). Pai, daca ai fost magarus si ai spus ca te duci la o alta femeie, cu care o sa faci o familie mai frumoasa decat asta pe care o ai, ce te asteptai sa se intample?
Asadar, pana la final, eram nu numai validat in ceea ce simteam despre plecarea lui, dar pot sa spun chiar ca primeam o doza noua de intensitate in aceste sentimente.
Apoi a venit finalul cu acel “stii ca m-as intoarce imediat, daca m-ai chema” si trebuie sa spun ca mi s-a schimbat toata perspectiva. Nu in sensul in care nu cred, in continuare, tot ce credeam, dar… mi s-a facut mila de el.
Dintr-o data, parca simt toata suferinta lui, cred ca e groaznic sa faci a asemenea greseala, care sa te arunce din varful lumii in acel loc din care STII ca nu vei mai putea reveni vreodata la ce aveai. Sentimentul acela ca ai da orice sa poti intoarce timpul inapoi, pentru a repara o greseala atat de mare incat sa iti schimbe total lumea, e groaznic. M-a ferit Dumnezeu sa am un astfel de moment, dar si unul de 1000 ori mai putin grav m-a facut sa sufar, nu pot decat sa imi inchipui ce e in sufletul lui.
Omul acesta nu a pierdut bani, faima, cariera, glorie. Pe astea le-a avut si le va avea.
Omul acesta a pierdut sansa unica de a fi (discutabil) legenda cea mai mare a celui mai mare club de fotbal din lume, care nu e doar un club de fotbal. Ba, mai mult, a ajuns din acest punct al vietii lui la punctul de a se razboi in versuri cu un presedinte care numai bucuros nu va fi ca s-a intamplat asta. Acest fapt in sine il va departa si mai mult, daca era posibil, de o posibila revenire, asa ca raman in continuare incredibil de curios ce a urmarit prin acest cantec? Ca pare ca ar vrea sa vina inapoi, dar face acest cantec care il departeaza total de aceasta posibilitate. Cred ca daca ar fi scris un cantec in care spunea de la inceput la final “ce prost am fost, cat am gresit, iarta-ma” tot avea sanse mici, dar clar era ceva. Plus ca l-am fi inteles cu totii. Dar asa?
Si totusi, revin cu simpatia pe care o am pentru el, pentru ca ma pun putin in pantofii lui si imi vine si mie sa plang de ciuda si de suferinta.
Omul asta a avut tot. A avut Cibeles.
