Beograd, Štark Arena, 20 mai 2018: Real Madrid devine prima echipă în double digits-ul trofeeleor supreme europene. Așa cum ne-am obisnuit cu termeni gen offside, penalty, box to box, șa. ar trebui să ne ”imprietenim” și cu double /triple digits, pick and roll, mismatch, alley-oop … Aduc trofee. Multe.
Ei bine, totuși, cum s-a ajuns aici?
Simplu: a fost o echipă. Unită. Cu un maresal sub 18 ani. Acum pare un basm ce merită povestit frumos.
În loc de afost odata
12.10.2017, Istanbul. Incepe o nouă editie Euroleague. Intr-un format nou, cu 16 echipe, Euroleague promite un adevarat ”campionat” al celor mai galonate echipe de club din Europa. Pornim insa cu un handicap major: Llull se accidentează in luna iulie, inainte de Europene si minim 6 luni echipa nu se poate baza pe el. Incercăm să cârpim ce se poate, revine Campazzo, care , alături de Causeur, Kuzmic, Randle, Yusta si Radoncic sunt numele noi ale sezonului. Nu sunt nume rezonante, dar aceasta a politica de transferuri. Jucam impotriva lui Efes. Joc bun, precis si victorie facilă.
Urma PRIMUL DERBY. Palacio, 19.10.2017, meci vs CSKA…Meci fără istoric, cu un Real dornic de afirmare si un CSKA modificat, aflat incă în stare de relaxare. Ciudat să-l vedem pe Chacho adversar, dar … ”c est la vie”. O victorie frumoasă, 82-69, umbrită însă de două accidentări. Kuzmic, out pentru 6 luni si Randolph, out 40 de zile.
Părea un blestem… trei jucatori în 3 luni, cu accidentări. Echipa se adună, se concentreaza si realizează că sezonul e lung, greu si că suntem Real Madrid. Iese la rampă Luka. Un pariu al lui Laso… Acest băiat timid, simplu , modest isi asumă se devină leader la Real. Pe teren. La 17 ani…Fabulos! Revenind la competitie, noiembrie incepe cum nu se poate mai ”negru”. ”Machete” Ayon se operează la umăr și lipseste minim 2 luni. Era clar că destinul ne era potrivnic , momentul era cât se poate de nemilos, dar in aceste momente caracterele puternice răzbesc, se intăresc .
Urmează 7 partide groaznice, cu o linie de 1-6 . Erau partide de ”Doncic vs all” . Nici MagicLuka nu putea face minuni. Eram depășiti pe parte defensivă si la recuperare, încercam ”struțo-cămile” gen Trey sau Reyes pe pozitia 4… Fiasco total. Rămâne ca exemplu al neputinței meciul contra Maccabi, pierdut la Tel Aviv, 90-83. Proportia recuperărilor a fost 53 Maccabi 33 Real, ecart de 20 !!! Alt exemplu: deplasarea de coșmar de la Victoria. 105-75, cu 36 de puncte încasate in primul sfert. Din nou ecart de 12 recuperari, insă, spre deosebire de meciul cu Maccabi, si ofensiv am fost net inferiori.
Doar o singura stea… Luka…
De mentionat că așa inferiori cum eram, luptam. Însă pe lângă aceste greutăți am avut parte si de jocuri decise de altii… De arbitrii. Urâtă seara la Pireu, unde pierdem cu 92-83, gazdele având 36 de lovituri libere, vs 11 ale noastre. Din cele 83 de puncte ale Realului 57 au purtat marca Doncic-Jaycee…
Clar trebuia adus un suflu nou sub panou. Și transferam un pivot de valoare, Walter Tavares. Început puțin timid , însă își intra în rol și începem să contăm și în apărare. Susțin opinia generală că momentul Tavares e momentul renașterii Realului îm Europa, sezonul 2017-2018 !!!
14 decembrie 2017: Moment al revenirii noastre in competitie chiar in fata Barcei. Un meci frumos in Palacio, 87-75. Urmează victorii pe linie, cu unele sincope, insă eram sus în clasament , scopul fiind ocuparea unui loc intre 1-4.
Până la ultima etapă eram siguri de locul 4, având garantat meci decisiv in Palacio, in playoff. Insă nu a fost sa fie… Rezultatele ”ciudate” ale grecilor de la Oly, respectiv infrangeri in fata lui Zalgiris si Unicaja , aduc egalitate intre Oly, Panata si Real, iar in urma departajării , ordinea in clasament a fost 3. Oly, 4. Panata, 5. Real. Dacă Oly NU avea acele ”căderi” in ultimele două etape, Real ar fi fost locul 4, iar Panata locul5. Insă karma pedepseste lipsa echitatii. Ambele echipe grecesti sunt eliminate. Play off. Euroleague 2017, locul 4) vs. locul 5)
Panata – Real
Se juca in sistem cel mai bun din 5 jocuri, primul la 3, cu meci decisiv la Atena.
Meciul 1. Un meci fără istoric, cu un Real istovit, dominat copios la toate capitolele. A fost genul de meci in care după 5 minute realizai că nu poti emite nicio pretentie. Probabil unul dintre meciurile groaznice ale sezonului. Rămâne o imagine cu Laso, după un time-out, ridicând din umeri, semn al lipsei de solutii. Incercase totul, ”n” metode de resuscitare. Degeaba. 95-67 si Final Four intra in ceață.
Meciul 2. In 48 de ore echipa se schimbă cu 180 de grade, se metamorfozează . Mult mai concentrată, mai activă, cu presiune pe adversar si cu un Don Felipe magistral. Câstigam și ”pâcla” de pe Beograd, postată cu două zile în urmă, se ridică încet și parcă se văd culori ale curcubeului. Mai trebuia luptat insă in Palacio
Meciurile 3 si 4. Un Palacio arhiplin la ambele partide, cu atmosfere fierbinti , ca la Istanbul, Beograd sau Atena. Castigăm și ne calificam!!! Insa de remarcat revenirea lui Llull. Impactul moral asupra echipei a fost imens, chiar dacă se știa că potențialul lui Sergio de maxim 20%. După atâtta chin si durere , El mago Llull reintră in arenă. In echipamentul de joc!
Si vine Final Four
18-20 mai 2018: Semifinala Real vs CSKA.
Meciul de gală al semifinalelor a oferit un spectacol total. Porneam cu speranta unui Nando de Colo la maxim 30% din potential. Insă inceputul nu ne este deloc favorabil. Ofensiva rusă distruge tot. 30-20 după primul sfert.
Apoi urmează sfertul 2. Citind probabil stilul adoptat de Itudis, Pablo Laso trece la o defensivă agresivă, riscantă, recuperăm intr-un minut 8 puncte , insă ce era de apreciat era stilul adoptat. Intrase altă echipă. Cu alt stil. Si i-am surprins. Itudis rămâne fără solutii (ca de obicei, părerea mea), nu contracarează și plăteste. O echipă cu atatea vărfuri valorice si individualitati desavârsite a fost redusă la tacere de o ECHIPĂ. Nu de 1, 2 sau 3 jucători. De o echipă. Câstigam si jucam finala
Duminică, 20 mai, ora 21. Finala Euroleague 2018: Fener- Real Madrid!!!
Un eveniment , un spectacol magistral, insă mult mai puțin interesant si important pentru televiziunile din Romania. Se prefera meciuri de fotbal date live, fără miză in dauna unei finale europene…Bine că sâmbătă nu a fost vreo inmormântarea de fițe sau botez de manelisti că nu am fi avut imagini de la nunta regală…In fine
Incepe finala. Primul impact, tribunele galbene. Gălăgie de zici că se juca la Istanbul.
Nu suntem impresionati si ne vedem de joc. Spre deosebire de CSKA, Fener , desi fără atătea vedete, (in vara le-au plecat Udoh și Bogdanovici) e mult mai echilibrată, mai stăpână pe ambele faze . Toți stiu la fel de bine să ”suteze si sa se apere”, inclusiv Dixon, la cei 178 cm, fiind , spre exemplu, autorul unui block in sfertul 4. Se pare că asta e ceea ce contează la Obradovic
Dar si Real a aratat că poate juca precum Fener. Adevarat, in dauna spectacolului. Dar jucai decisiv, cu titlul pe masa, asa că scopul scuza.
După un inceput timid, Realul se impune incet, dar sigur. Joaca bine titularii, joacă bine banca. Intra perfect in joc Trey, Jaycee, Tavares (l-a disperat le Obradovic cu rebound-urile ofensive din ultimul sfert) și imensa surpriza, Fabien Causeur. Decisiv pe ambele faze, Fabien face meciul carierei, fiind MVP-ul finalei.
Cred cu tărie că momentul liberelor lui Fabien din min 39 a fost rasplata divină pentru toate sueferintele Realului din acest sezon. Mai erau 18 secunde, scor 81-78 ! Fabien execută prima liberă… Scurtă lovitură, aproape air-ball. Ce presiune !!!! Cât de aproape ca din erou să devină proscris… Se concentrează, aruncă a doua lovitură, mingea refuză să intre !!! Are loc un duel Melli-Trey, la ”limită”, Melli e dezechilibrat, preia Trey și marchează! Obradovic gesticulează, arată ca a fost fault, dar parcă nu e atât de vocal. Parcă experienta colosală ce o are ii stopeaza pornirile , intrucât realizase că Real
Merită să câștige!!!
Si final de joc…
Real , la Decima,
Fabien – Final MVP,
Luka – FF MVP și Euroleague season MVP !!!
Ce incununare după atata suferintă!!!
Am fost dovada vie că inainte de toate conteaza echipa, ca un tot unitar. Sa te dedici acesteia, ordinelor de pe banca, să faci ceea ce ti se cere!!! Si reusesti! Par a fi extrase din învățăturile lui Marx sau Engels, dar sunt perfect aplicabile la ceea ce s-a întâmplat sezonul acesta !!!
Ei bine, cam atât. Urmează Fazele finale ale Endesa si promisiune că revin cu o cronica la finalul competitiilor intetne din Spania
Hala Madrid!!!
PE FINAL: Ii multumesc bunului amic Radu Dranga pentru momentele, trăirile, comentariile si superstitiile de la meciuri. Avem un portofoliu bogat de meciuri, mai ales de baschet, petrecute impreuna in mediul online. Probabil dacă o tinem tot asa (si nu vad de ce nu am face-o) vom deveni ce cei doi pensionari Muppets, comentatori și cărcotasi !!!
Despre autor
