“S-au refuzat foarte multi bani pentru mine, cu siguranta acest detaliu ma face sa ma simt dorit”. Fraza care a asternut o liniste atipica in sala de conferinte de la Santiago Bernabeu si totodata fraza prin care Alvaro Morata a explicat de ce se simte fericit si dorit.
Intr-un moment irepresibil de marturisire, Morata a oferit ieri doua detalii majore celor care l-au privit. Marele tunet al pasiunii pentru clubul sau de suflet si soapta care o explica. Totul in decurs de numai cateva zeci de minute. Explicatia a inceput clasic, dar oarecum surprinzator. Florentino Perez l-a prezentat pe pustiul venit in urma cu aproape 8 ani de zile la Valdebebas drept achizitia verii. “Unul dintre cei mai buni atacanti din lume, revine astazi acasa” a rasunat vocea presedinteului peste sala in care Real Madrid isi prezinta de regula tunurile verii. Impresionat de stralucirea ilogica a unui pusti crescut la portile stadionului, Florentino a rezistat tentatiei de a-l vinde pe Alvaro Morata cluburilor din Anglia pentru foarte multi bani confirmandu-si noua politica. Si-a legitimat mutarea prin cuvintele pe care i le-a adresat ieri noului si vechiului atacant merengue, apoi i-a oferit sansa discursului.
“M-am intors acasa si voi face acelasi lucru pe care l-am facut mereu, imi vor da viata pe teren”. O fraza care parea sa sune atat de promitator s-a oprit brusc. Pustiul avea un discursul oarecum pregatit, dar nu l-a putut duce pana la capat. Si a oferit primul detaliu impresionant al zilei de ieri: a fost la un pas sa izbucneasca in lacrimi. A plans insa tacut, parca rusinat de gestul insuportabil care urma sa-i tradeze masculinitatea. In fata lui, mama sa avea lacrimi evidente in ochi. Normal, isi permitea sa o faca. Alvaro in schimb nu. A plans tacut si-a incheiat discursul brusc si a schitat ulterior cateva zambete. Emotia care l-a gatuit pana la descumpanire ar fi putut desira geometria supraetajata a unui tanar gata sa-si reia visul pe care aproape ca-l incheiase la fel de brusc precum discursul din urma cu cateva zeci de secunde.
La conferinta de presa care a urmat, Morata ne-a asigurat si cel de-al doilea detaliu al zilei. Ne-a explicat in cuvintele sale de ce si-a acceptat noul rol, cum a rezistat tentatiei de a spune “da” milioanelor de euro pe an venite din Anglia si ne-a transmis tuturor ca “este pregatit”. Real Madrid a refuzat in aceasta vara o suma uriasa pentru Alvaro Morata. E foarte posibil ca gruparea de pe Santiago Bernabeu sa fii facut o greseala. 65 de milioane de euro nu sunt de “ici de colo” si pot reprezenta bugetul pe un an al unor echipe din Primera Division. La Madrid insa banii nu reprezinta o prioritate, in ciuda a ceea ce ni se explica de peste tot. In conditiile in care marea rivala, FC Barcelona si-a cedat in aceasta vara o serie de jucatori produsi de club pentru 13 milioane de euro, suma pe care Madridul o putea incasa pentru Morata si Jese atingea 100 de milioane de euro. A preferat sa-i ofere sansa lui Jese sa joace, respectandu-i dorinta. Apoi a decis sa-l pastreze pe Morata, rezistand unei tentatii uriase. S-a intamplat la fel in urma cu multi ani, cand tanarul produs al canterei, Raul Gonzalez Blanco era vanat de doua cluburi din Anglia dispuse sa ofere 20 de milioane de euro. O suma impresionanta la acea vreme pentru un jucator foarte tanar. Madridul a crezut in el, la fel cum Madridul crede acum in Alvaro Morata.
Morata nu e Raul. Nici Raul n-a fost Morata. Dar suntem datori sa credem in viziunea echipei pe care o iubim si sa o sprijinim, mai ales ca noi suntem primii care plangem ca Real Madrid cumpara scump si nu-si promoveaza propria pepiniera. Lacrimile pe care Alvaro Morata le-a oferit ieri instinctual si spontan celor care l-au urmarit sunt lacrimile unui pusti care n-a crezut nicio clipa ca Real Madrid il mai doreste. Un pusti care n-a crezut ca un asemenea club va rezista vreo clipa tentatiei de a-l vinde pentru o suma exorbitanta. Un pusti care in urma cu doar doua luni spunea ca “nu depinde de mine daca voi ramane sau nu la Madrid”. Acelasi pusti care ieri a realizat ca ceea ce a depins de el a facut. Si ca ceea ce n-a depins de el s-a implinit. Pentru ca echipa sa de suflet i-a intins mana protectoare dupa care tanjea. Produs al Canterei si intruparea frenetica si luminoasa a unei lungi traditii de educatie cerebrala severa, uneori fanatica si intotdeauna temerara, Alvaro Morata ne-a asigurat totodata ieri ca nu are cum sa fie un pariu pierdut. Va marca goluri multe sau nu, va pasa decisiv sau nu, va confirma sau nu…ramane de vazut. Dar la fel ca la Lisabona, Morata ne va garanta ceva de ne dorim cu totii: lupta constienta pana la epuizare pentru emblema din dreptul inimii. Iar pentru asta merita sustinere.
