Cine a crezut (si mai rau pentru un madridista, cel care a colaborat la asta) ca Realul va fi tratat mai bine dupa plecarea lui Mourinho s-a inselat. Pe zi ce trece, la nivelul birourilor oficiale, Realul va fi tratat din ce in ce mai rau, pentru ca persoanele care conduc aceste institutii inteleg doar limbajul fortei, acela pe care ei insisi il sustin zilnic. Iar cei care conduc clubul blanco ori nu doresc, ori nu pot, ori nu stiu sa isi apere numele, decizie respectabila, pe care eu insa nu o impartasesc.
A devenit normal sa iti bati joc de Real Madrid si la fel de normal ca acest club sa accepte tratamentul acesta in liniste, plecand capul si acceptand faptul ca ori castiga fiecare partida cu 5-0 si ia astfel campionatul, o sa sa fie tocat. Anul acesta, cu Ancelotti pe banca la primul sau mandat, Real Madrid este umilita si va mai fi. Nu o sa discut acum penaltyurile sau mai stiu eu ce faza polemica. E plictisitor. Insa cine are ochi de vazut si nu are inima plina de venin, a vazut clar ca Real a fost prejudiciata, ca a ramas a nu stiu cata oara in 10 oameni. Ma umple de placere sa ii vad sau sa ii aud pe jurnalistii fani ai lui Atletico (cativa jurnalisti de la As mai ales) cum se ofenseaza ca Realul discuta problema arbitrajului de parca le-ar fi fost ofensata religia lor, fotbalul “adevarat”, cand ei, de mai bine de jumatate de secol, rascolesc toate gunoaiele in incercarea de a demonstra legatura dintre succesele Realului lui Di Stefano si regimul franchist.
Religia mea nu e fotbalul, ci sunt catolic, si da, mi se pare normal sa discut problemele arbitrajului, pentru ca de prea mult timp fotbalul a incetat sa fie un sport si a devenit un negot care imi provoaca sila. Acum nu mai e aici Mourinho care sa demaste de unul singur tertipurile astea. Tocmai el, care intelesese cum trebuie sa te lupti cu cea mai buna echipa a Barcelonei. Si a invatat asta atat de repede si de bine, ca le-au vajait urechile. El care a hotarat sa stea in fata pentru Real Madrid, intelegand cu scarba intr-un final ca asta este produsul unei tari care l-a vrut plecat.
Acum, Realul e singur, ca aproape intotdeauna, si nu mai sunt voci care sa acuze furtul permanent. Mint, e o voce, a lui Cristiano Ronaldo, care pentru asta e la un centimetru de a fi considerat un nebun. Binecuvantata nebunia aceea care, smulgand falsele masti, scoate la lumina adevarul. Azi am vazut imagini in care Busquets il calca pe cap pe Pepe. Undiano, membru de seama al trupelor speciale, a lasat in plop faza asta ca si cum nu ar fi existat. Felicitari si acum, ce mai urmeaza?
traducere de Daniela Pitigoi
