Salutare, tuturor!
In primul rand, as vrea sa va urez La Multi Ani, va doresc sa aveti un an plin de bucurii, pe toate planurile, dar – bineinteles, acesta fiind site-ul fanilor Real Madrid, va doresc inainte de toate succes pe acest plan 🙂
Anul care a trecut a fost unul exceptional pentru noi, incununat cu dubla cea mai pretioasa, La Liga si UCL. Va fi greu de egalat, dar sper ca si anul asta sa fie la fel de bun.
Inainte de a va spune ce m-a manat sa mai scriu ceva, as vrea sa va felicit sincer pe toti. Noi, cei care mai scriem cate ceva (foarte) rar aici suntem, ca si voi, oameni cu job, cu familii, cu obligatii, cu toate cele. Nu avem atat timp cat ne-am dori sa scriem atat cat ne-am dori si, uneori, ne si punem intrebarea daca trairile noastre merita sa fie impartasite, daca nu cumva e doar o izbucnire a ego-urilor noastre 🙂
Totusi, la nivel personal, sunt absolut incantat sa vad cat de vie este aceasta comunitate, exclusiv datorita voua, care comentati aici zi de zi.
Daca am un regret in calitate de fan Real Madrid de Romania este acela ca nu am reusit noi, fanii din Romania,cu totii, sa fim macar a 100-a parte de eficienti, uniti si performanti ca echipa pe care o sustinem.
Ca o marturisire, si eu, ca si o parte dintre voi, am preferat comoditatea comunicarii pe un grup restrans de whatsapp, de acolo de unde imi iau toate stirile si acolo unde nu exista nici provocarile, nici stresul asociat contradictiilor de tot felul, nici “investitia” de timp pe care ar presupune-o o implicare mai serioasa in acest fenomen. Dar regretul de a nu fi in stare ( noi, toti) sa cream un Fan Club puternic, cu intalniri regulate, cu un site activ, cu un sediu in care sa ne vedem la fiecare meci al echipei noastre, cu excursii pe care sa le organizam la meciurile importante, ramane si ma mananca 🙂
Acest regret e cu atat mai mare cu cat vad in Romania grupari de fani ai unor echipe mult mai putin iubite decat a noastra si care fac toate cele de mai sus.
Dar, redevenind mai putin apasati de nori, tin sa va multumesc, inca o data, pentru contributia voastra, care chiar e importanta si sa va felicit sincer pentru aceasta.
Cum la inceput de an toti ne punem obiective indraznete, si eu mi-am propus sa scriu cate ceva macar o data pe luna, ca sa nu se mai stranga 13900 mesaje la un articol (cifre reale la 3 ian 2023). Sa speram ca ne va tine.
Si cum intotdeauna e bine sa vorbim si despre lucrui care sunt… controversate, o sa incep in forta cu un articol elogios la adresa favoritului vostru all time, Cristiano Ronaldo. Dar, nu va bucurati, e vorba de un portret elogios al lui…la tinerete.
Pana la a va enerva, as vrea sa fac o scurta paralela cu politica americana, cred ca v-am mai spus ca sunt pasionat de asta. Sau, ma rog, eram.
Acolo, poate unii dintre voi stiti, sunt 2 mari partide. Unul care controleaza total presa, opinia publica, retelele sociale, absolut totul. Mai mult decat orice, el controleaza limbajul, si asta e cea mai puternica arma posibila, pentru ca poate decide prin etichetari ce e bine si ce e rau in lume. Astfel, cand partidul asta se hotaraste asupra unei narative, pai atunci oricare ar fi realitatea si oricat de evident ar fi ca realitatea nu e aia pe care o prezinta ei, toata lumea ajunge sa vada numai versiunea lor la TV, pe FB, Goolge, YT, si – pana recent – acolo unde conta cel mai mult, pe Twitter.
Acestui partid i se opune un alt partid, care ( in opinia mea, bineinteles, pot sa ma insel) e mai real, mai din popor si mai pentru popor. Pare mai real, nu atat de perfect pe cat se prezinta ceilalti, cu comportament direct, ne-fals si uneori pe fata gresit. Dar, per total, mult mai aproape de sufletul meu.
Credinta mea totala e ca fiind o lume antagonica, fie albastra, fie rosie, singura sansa a partidului pe care il plac eu e sa fie unit si sa lupte CA UN TOT unitar impotriva a ceea ce eu vad ca fiind Evil (asa suntem noi, oamenii simpli, vedem lumea ca pe o lupta intre Bine si Rau si tinem cu ceea ce noi vedem a fi Binele). Iar problema mea cea mai mare e ca nu se intampla asta. De ce? 🙂
Pentru ca, din pacate, in interiorul Entitatii pe care o sustin eu exista o parte care, fie din cauza ca are aceleasi “valori” pervertite ca ale celorlalti, fie pentru ca se lasa mituiti, fie ca se lasa santajati, fie ca sunt lasi, pactizeaza cu dusmanul si il ajuta sa castige aceasta “lupta”.
Am vazut, am transpus asta si in alte domenii, fie din viata persinala, fie din sport, acolo unde ne intereseaza pe noi.
Ca sa ajung, intr-un final, si pe strada noastra, fara sa fiu exagerat de melodramatic si de “inocent” am vazut inca de acum multi ani lupta Messi – Ronaldo ca pe una dintre bine si rau, nu pentru ca Messi ar reprezenta Raul, nici pe departe, ci pentru ca pare ca foloseste aceleasi arme ca partidul american de care va vorbeam.
O scriu aici clar, desi degetele mele se opun cu indarjire, cred ca Messi e cel mai talentat fotbalist din toate timpurile, cel putin din cei pe care i-am vazut eu. Masura maxima de repsect pe care mi-o poate impune un adversar e sa imi fie frica de el cand e la minge cand jucam contra lui. Iar eu, sustinand Real Madrid, am foarte putina frica de adversari. Dar de asta mi-a fost frica de la primul meci impotriva lui. Tin minte ca la acel 3-3 am intrebat cati ani are nenorocitul asta mic si cand am auzit am fost foarte ingrijorat, pentru ca am stiut instant ca vom avea de furca multi ani cu el.
Dar, asta doar ca fotbalist. Ca om, nu mi-a placut deloc. Mi s-a parut umflat, pupat in fund de toata presa, pictat in culori calde, cam cum e partidul de care va povesteam mai sus. Intr-un cuvand, FALS. Totul la el mi s-a parut de la inceput FALS. Pe masura ce anii au trecut am mai aflat cate ceva si din cate facea el la clubul LUI ( era deja al lui ) si personalitatea i s-a conturat si mai clar si mai departata de ce apreciez eu la un om. Nu l-am placut niciodata si, va marturisesc, faptul ca nu castigase WC era o bucurie meschina pentru mine, tocmai pentru ca desi il consider cal mai talentat, nu il consider deloc cel mai bun si, in niciun caz, un exemplu pentru copilul meu sau pentru copii, in general.
Evident, daca asta era clar definit, aveam Raul, imi trebuia Binele 🙂
Nu l-am iubit niciodata pe CR, nu imi placea cu totul, la fel cum nu imi place TOTUL la partidul din America pe care il plac. Dar deja eram in tabara lui, inca de cand era la MU, pentru ca era prezentat ca “alternativa”. Cand a venit la noi, l-am adoptat neconditionat si mi-am dorit, dintr-odata, tot ce e mai bun pentru el. Chiar daca observam clar ca ce e mai bine pentru el nu insemna intotdeauna ce e mai bun pentru clubul meu. Dar, daca sunt intr-o tabara, sunt acolo no matter what, chiar daca vad si umbrele.
Cand a plecat de la noi, am fost foarte , foarte suparat si l-am considerat totalmente vinovat. Am spus-o prietenilor mei, cred ca v-am recunoscut si voua, i-am dorit exact ce a ajuns sa i se intample azi. Dar acum, ca i se intampla, a inceput sa imi fie mila de el, ceva ce nu credeam ca se va intampla.
Ideea e ca eu i-am dorit sa esueze din clipa in care a plecat de la Real Madrid doar pentru a arata lumii intregi si viitoarelor generatii de staruri care vor juca la noi ca INTOTDEAUNA clubul Real Madrid va fi mai mare decat orice fotbalist care va avea privilegiul sa joace pentru noi. Nu ma ajuta cu nimic sa esueze el, pe persoana fizica 🙂
Insa, desi ii doream esecul in tot ce intreprinde DUPA Real Madrid, in continuare “tineam cu el” in lupta cu FALSITATEA si PR-ul.
Stiu ca cele doua par sa se contrazica, insa in mintea mea idealista, credeam ca macar dpdv al valorilor prezentate CR sa ramana partea morala.
Pe ce ma bazam? Pe faptul ca a fost cel mai bun exemplu pe care i l-am dat – pana la un moment dat – copilului meu, exemplu de dedicare totala, de sacrificiu personal pentru higher purpose, de munca asidua care dubleaza talentul si care duce la succes. Adica nu doar talent de la Dumnezeu. Am vazut in tineretea lui CR devotament pentru -credeam eu atunci – club, pentru colegi, respect fata de toti cei din jurul sau si valori morale clare. Interviul lui din 2015 (cred ) in care spunea ca “its not about the money” si ca daca ar conta banii, ar juca in Qatar m-a facut sa il apreciez si sa il cred. Cand spunea ca cine joaca acolo e irelevant, avea dreptate. Cand spunea de Xavi ca e irelevant, avea dreptate. Cand spunea ca vrea sa se retraga cu demnitate, avea dreptate. Cand spunea, indirect, ca retragerea de la Al-X e doar goana goala dupa niste bani de care nu are nevoie, avea dreptate. Tot ce spunea la tinerete, era corect, ceea ce e un paradox, caci eu stiam ca omul devine la maturitate mai intelept.
Apropos de tinuta lui morala, cea mai frumoasa lectie pe care mi-a dat-o CR a fost cand, in lupta cu Jose Mourinho, i-a transmis ca nu ii va raspunde unei declaratii tampite a lui JM pentru ca “el nu scuipa acolo unde a mancat”. Ca sa fie clar, intre cei doi, voi tine tot timpul cu Jose, dar cand CR a declarat asta mi s-a parut o palma morala zguduitoare pentru Jose si i-am dat dreptate. Pentru ca, desi voi sustine mereu o parte, nu voi fi niciodata orb la lucrurile obiective. Iar atunci, CR era the moral one.
Din punctul meu de vedere, ceea ce ii lipsea lui CR ca sa aiba votul meu si a mai mult de jumatate din planeta in lupta pentru GOAT nu au fost niciodata recordurile, golurile, cifrele sau trofeele pe care – GRESIT – a crezut el ca trebuie sa le caute.
Lui ii trebuia un statut de legenda a unui club important. Si a avut asta in mana, in brate, in poala. A avut cel mai mare club din lume la picioarele lui, putea sa isi asigure cea mai impunatoare statuie din toate timpurile. Avea si calitatea si avea si disponibilitatea ( din partea clubului ) de a-si incheia cariera la noi. Clubul ii facea toate poftele, cu siguranta daca il trateaza atat de frumos pe Modric ( care rasplateste IMPECABIL dragostea aratata de club lui cu o dragoste returnata cu dobanda) l-ar fi tratat si mai bine pe CR, pana cand acesta ar fi vrut sa se retraga. Dar a dat cu piciorul acestei IMENSE sanse pentru… orgoliu, imi pare rau sa va spun.
Nesperat (pentru mine) viata i-a mai aruncat o sansa in brate, si chiar daca singur si-a spart statuia care era in constructie la Madrid, s-a ivit posibilitatea de a avea, totusi, o statuie la Manchester. Nu era la fel de grandioasa, cu tot respectul pt MU, dar era , totusi, imensa.
Interviul de acum o luna a fost, pentru mine, cea mai mare lovitura de baros aplicata de Cristiano…lui insusi. M-a dus instant cu mintea la partidul “meu” din USA. Cum sa fie o parte atat de buna in tine si una care sa te saboteze in halul asta? Cum sa castigi o lupta de idealuri intre bine si rau, cand binele isi sapa singur groapa? Respectivul interviu mi s-a parut de-a dreptul rusinos, iar portretul luptatorului la maturitate a parut foaaarte diferit de cel de la tinerete. Daca pe vremuri el imi dadea mie si lui Jose o lectie de morala, in respectivul interviu a “scuipat” nu numai in farfuria in care a mancat, dar – mai rau- in cea din care la ora aia inca manca.
Sa fii atat de cinic si jignitor cu fanii echipei la care joci, fani care il idolatrizau, care il sustineau mereu neconditionat si care te considerau copilul lor e ceva ce nu am crezut ca va putea face Binele. M-am tot intrebat, de ce face asta? Oricat, repet, ORICAT de nedreptatit te-ai considera (desi, obiectiv, nu avea de ce) nu ai voie, sub nicio circumstanta, sa jignesti fanii echipei la care te vrei legenda. Nu ai cum. Arati ca, in realitate, tu nu iubesti nicio echipa si niciun fan, decat pe cei care sunt fani Ronaldo. E adevarat, sunt foarte multi si acestia, dar daca aste este scopul tau, sa fii idolul celor din Fan Club Ronaldo si atat si nu iti doresti sa fii o legenda a unui club, atunci aspiratiile tale sunt de om mic. Iar eu nu asa il vazusem pe el…la tinerete.
Ce s-a intamplat la WC a fost bomboana de pe coliva, pt mine. Nu numai ca a castigat Messi, dar CR a recidivat in ceea ce pare a fi noul sau mod de a trata viata, adica s-a dezis si de antrenorul de acolo, cel pe care tocmai il descrisese a fi fratele sau acum o luna in celebrul interviu. Dar, va place sau nu, cam asta face noul CR, daca cineva crede ca interesele grupului din care face parte si CR sunt mai bine aparate fara CR in echipa, totul este sters si acel cineva devine dusmanul sau.
Este si o parte pe care o inteleg la noul Ronaldo, si va garantez ca o inteleg bine din perspectiva personala. E greu la batranete 🙂 E greu pentru mine, care nu am fost star mondial, e greu pentru mine sa simt greutatea de a alerga 1 km, nefiind in trecut vreun maratonist. Dar vad ca “nu mai merge cum mergea” si ma doare asta.
Pentru el, care a fost in discutia pentru GOAT in domeniul in care a activat, ma gandesc ca e de-a dreptul infiorator sa vada ca nu mai e la fel de performant.
Dar, in momente ca acestea, de care stia cu siguranta ca vor urma, ar fi trebuit sa fie intelept.
Daca isi ucidea orgoliul exagerat acum 6 ani, ar fi avut TOTUL. Daca isi ucidea orgoliul exagerat acum o luna, ar fi avut CEVA IMPORTANT. Chiar si in ultimul ceas, daca in loc sa mearga la Al Nassr ar fi ales sa isi ucida orgoliul exagerat si sa spuna public ca ii pare rau ca a facut o mare greseala si a plecat de la noi acum 6 ani, sunt sigur ca – macar din cauza presiunii exercitate de fanii sai numerosi de la Madrid- Florentino l-ar fi primit inapoi. Dar pentru asta, trebuia sa isi puna haina aia ponosita, de Fiu risipitor, care se intoarce acasa la Tatal sau si ISI CERE IERTARE.
Din pacate, nici in ceasul al 12-lea nu a facut-o, a preferat sa mearga catre alte tari bogate in care sa isi caute implinirea materiala, pe care deja o avea. Ca de Glorie, nu mai poate fi vorba. Si culmea, fara sa isi dea seama ca face asta unui om neimportant de la mii de kilometri distanta, Ronaldo ii da si acestuia o lovitura in “lupta” pe care asta neimportantu’ o simte a fi intre bine si rau. Culmea, din interior!
In incheiere, e un citat care imi place foarte mult, zice asa : “Vremurile grele creează oameni puternici. Oamenii puternici creează vremuri uÈ™oare. Vremurile uÈ™oare creează oameni slabi. Oamenii slabi creează vremuri grele”
Iata rezumatul vietii lui CR.
Cel care a plecat de la 13 ani de acasa, lasandu-si familia, pentru ca vremurile erau grele si el trebuia sa devina ( si a devenit) puternic. Apoi, fiind puternic, viata lui si a celor din jur a devenit usoara. Dar asta l-a slabit pe el ( moral). iar acum, viata lui este un iad, in ciuda celor 500 milioane TOTAL INUTILE pe care le va castiga in urmatorii doi ani…
Sa avem un an bun!
