Julen Lopetegui este noul antrenor de la Real Madrid si, fostul selectioner al Spaniei. Tehnicianul nascut la Asteasu a fost demis ieri din functia de selectioner, cu doar o doua zile inainte de debutul oficial al La Roja la turneul final. Profilul lui Julen Lopetegui este insa mult mai important decat dezbaterile din jurul intunecatei zile de miercuri din cadrul Federatiei Spaniole de Fotbal. Julen merge inainte si isi indeplineste visul de a antrena Real Madrid. Un club, care profita din plin de demiterea selectionerului si nu va mai plati 2 milioane de euro pentru a-l aduce pe Bernabeu. Dar, cine este cu adevarat Julen Lopetegui Argote? Aflam in cele ce urmeaza.
Un fost portar modest, un viitor antrenor de renume

Julen a inceput fotbalul la Real Sociedad, echipa pe care a iubit-o in copilarie. Evolutia sa a fost stopata acolo de prezenta miticului Luis Arconada, idolul copilariei lui Iker Casillas. Asta l-a facut pe Lopetegui, un international de tineret la acea vreme, sa accepte provocarea Real Madrid la numai 18 ani. A evoluat timp de trei ani la echipa secunda a clubului, unde a strans rabdator 60 de partide, apoi a facut pasul spre Real Madrid, unde in trei ani, abia a reusit sa stranga un meci. Dupa un an in care a aparat buturile celor de la Las Palmas, a mers la Logrones pentru trei ani fantastici, care au culminat cu un transfer neasteptat pe Camp Nou. Portarul basc n-a putut insa sa-l scoata dintre buturi pe tatal lui Sergio Busquets si a plecat in 1997 la Rayo, unde si-a incheiat cariera dupa cinci ani de zile si 112 prezente. Din 2003 si-a inceput cariera de antrenor si a facut-o alaturi de Federatia Spaniola, devenind asistentul experimentatului Juan Santisteban la nationala sub 17 ani a Spaniei. Avea tot viitorul in fata ca antrenor si primea laude la nivel inalt in cadrul Federatiei. Nu era putin lucru pentru un tanar debutant, la inceput de cariera.
La un pas sa renunte la antrenorat
Rayo i-a batut imediat la usa dupa turneul final din 2003, iar Julen a acceptat imediat provocarea. A fost demis insa dupa zece partide si si-a pus serios intrebarea “daca e facut intr-adevar pentru aceasta cariera”.

“Eram debusolat, imi pusesem mari sperante, studiam mereu. Ceva s-a intamplat atunci cu mine, ceva in interiorul meu. Nu intelegeam de ce mesajul meu nu ajunge la baieti. Eram intr-o relatie buna cu cei de-acolo, dar mi-au strans mana si mi-au zis: clubul e mai important decat prietenia noastra”. Si a plecat. Cinci ani i-au trebuit sa revina in antrenorat, dupa o experienta de comentator sportiv la tv. I-a placut sa lucreze pentru La Sexta, dar ceva il tragea inspre cariera pe care, in 2003, jurase ca o lasa deoparte.
Experienta de la Real Madrid Castilla
Real Madrid i-a intins atunci o mana, si i-a dat in 2008 Castilla, o echipa cu fotbalisti buni si cu cateva varfuri de generatie la dispozitia fostului portar. Imi amintesc exact acea echipa, pentru ca am vazut-o la lucru in minim 20 de meciuri. Real Madrid TV parea un lux pe atunci, dar in acelasi timp, un fenomen unic pentru mine. Lopetegui i-a crescut in acel an pe Gary Kagelmacher, David Mateos, Adam Szalai, Miguel Palanca, Antonio Adan, Javi Velayos, Agus, Marcos Tebar, Denis Cheryshev. Daniel Opare, Marcos Alonso, Samu Saiz. Cativa dintre ei au ajuns mari. Altii au regresat in mod inexplicabil.
Lopetegui nu mi-a placut in acea perioada in mod deosebit. Nu il intelegeam foarte bine. Plictisitorul “tiki-taka” nu era atat de modern ca azi, dar el il cauta de pe atunci. Gandind acum la rece, poate ca doar nesansa momentului a facut ca nu Julen sa fie cel care propune filosofia asta din nou la nivel inalt, ci Guardiola. Sau poate perceptia si viziunea celor doua cluburi rivale.
La Castilla, Lopetegui cerea pressing agresiv, foarte sus. Cerea ca jucatorii sa se pozitioneze rapid pentru tranzitie, insa cauta posesia indiferent de adversar. Nu avea jucatorii formati pentru un astfel de joc si cred ca aici a gresit. Pentru ca rezultate n-au fost foarte bune. In 38 de partide jucate in acel sezon, Lopetegui a pierdut 11. Echipa sa nu statea bine in teren pentru ca nimeni nu avea de unde sa priceapa exact ce isi propunea antrenorul. Un antrenor, “adelantado” la acea vreme cum ii spun spaniolii. Adica, un tip revolutionar. Chiar si fara rezultate, ceva a ramas. Cu o echipa de copii, Madridul isi crea ocazii multe. E drept, marca destul de putin, in comparatie cu cat se rata. Adam Szalai, varful maghiar care intre timp a facut cariera in Bundesliga era #1 in atac, dar avea nevoie de 5-6 ocazii de gol pentru a marca odata. In schimb, ceea ce-mi aduc exact aminte era jocul pe benzi. Javi Velayos, care castigase postul de titular in dreapta si Marcos Alonso (da, ala de la Chelsea) in stanga alergau de mancau pamantul. Si creau mereu superioritate, cu ajutorul unei linii de mijloc mobile, dar nu atat de tehnice pe cat visa Lopetegui.
Ceea ce a incercat Julen sa imprime la un anumit nivel lui Szalai si colegilor sai, avea sa reuseasca abia peste vreo 8 ani de zile, la FC Porto si la nationala Spaniei. In Portugalia, antrenorul a lasat o impresie foarte placuta, in ciuda faptului ca la un moment dat, a pierdut din mana vestiarul echipei. Cel putin, asa se spune. Ulterior acestei experiente, si trofeelor europene castigate la Sub 19 si Sub 21 cu Spania, Lopetegui revine la Real Madrid si e gata sa-si demonstreze calitatea. Are buzunarele echipate cu tone de cifre si detalii, mintea inundata de o filosofie care o sa fie pe placul publicului si inima deschisa la perete, pentru a face loc emblemei Madridului.
Filosofia lui Julen Lopetegui si aplicabilitatea sa la Real Madrid
Cred ca sunteti multi dintre voi curiosi sa aflati cat mai multe. Colegul si prietenul meu, Costel v-a explicat deja o parte dintre detaliile vitale ale filosofiei sale. Eu voi incerca sa continui pe acelasi sir.
Inainte de toate, va vand insa un pont: stiti cate meciuri a pierdut Julen Lopetegui ca antrenor principal in ultimii 8 ani de zile? Suna ciudat, dar raspunsul este: doar 10! Adica mai putin de un meci pe an, sau pe-acolo. Ok, nu suna ciudat, suna bine 🙂
Un alt detaliu interesant este ca noul tehnician blanco uraste monotonia din vestiar. Stie sa-si apropie jucatorii si o face cu ajutorul metodelor sale. La prima vedere, Julen nu este un tip charismatic. Dar, prima vedere, nu e intotdeauna si cea mai potrivita. Putina lume stie ca noul tehnician blanco are cateva metode inedite prin care-si tine in priza elevii. Obisnuia la nationala Spaniei sa-si relaxeze echipa altfel, inaintea meciurilor importante. Inaintea unui meci din preliminarii a adus un comediant spaniol (stand-up kind of guy) in vestiar si placut de majoritatea componentilor lotului. In alte randuri a apelat la clipuri motivationale, special montate de staff-ul sau, cu mesajele emotionante ale unor copii pentru fiecare jucator din lot. Pentru fiecare in parte, da?!
Nu in ultimul rand, El Pais noteaza ca Julen a condus 4 ore pentru a fi alaturi de familia unuia dintre jucatorii sai la nasterea celui de-al doilea copil al familiei. A simtit ca trebuie sa fie acolo, pentru ca sotia fotbalistului avea probleme de sanatate. Ca prieten, nu in calitate de sef, profesor sau antrenor. O dovada de atasament formidabil si de umanitate incontestabila.
Acum sa trecem la fapte concrete. Pentru ca Lopetegui trebuie judecat si altfel decat uman.
Lopetegui a preluat echipa reprezentativa a Spaniei pe 21 iulie 2016. A lasat-o ieri, fara nicio infrangere, calificata la turneul final mondial si cu schimbul de generatii aproape facut. Dupa dezamagirile din ultimii ani, Julen a reusit sa remodeleze nationala iberica.

Din punct de vedere al sistemului de joc, a lasat impresia unui tehnician flexibil. Spania a schimbat in ultimii doi ani linia de fund, trecand usor de la sistemul cu patru fundasi la cel cu trei fundasi si invers. Cel mai probabil, la Madrid va avea de ales intre a juca 4-2-3-1, 4-3-3 sau 4-4-2. Un lucru pare clar: Casemiro, fostul sau jucator de la Porto, ar urma sa fie punct fix.
Chiar si in timpul meciurilor, Lopetegui obisnuia sa schimbe din mers lucrurile. Spania a jucat in multe momente in 4-3-3, dar pe parcurs s-a adaptat in functie de zi si adversar la 4-2-3-1 sau 4-1-4-1. Antrenorul de origini basce, iubeste asa cum spuneam posesia si le cere jucatorilor sai sa-si schimbe in permanenta pozitiile pentru a cauta spatiile libere, dar si sa formeze grupuri mici de 2-3 jucatori pentru a pastra controlul jocului si al mingii.
Constructia incepe de la fundasii centrali, care permit de regula fundasilor laterali sa avanseze. Unul dintre mijlocasi coboara pentru a crea superioritate numerica, iar atunci cand lucrurile se complica si adversarul face un pressing bun, rolul liniei mediane si schimbarile de pozitie din teren plus miscarea continua isi intra foarte bine in rol si asigura in continuare posesia pentru echipa sa.
Mijlocasii centrali au un rol important in viziunea tehnicianului iberic. Lopetegui iubeste jucatorii tehnici, cu centrul de greutate jos, astfel ca Isco, titular si la nationala, va fi un pilon de baza in viitorul proiect al Realului. Sa nu va surprinda daca il veti vedea foarte jos in terenul nostru pentru a porni constructia pe superioritate mediana.

Pe Bernabeu vom vedea combinatii foarte dese la firul ierbii si un joc temporizat, bazat pe posesie, in care Madridul va astepta ca adversarul sa se deschida. Constructia lui trece pe la toata echipa, inclusiv portarul va fi implicat in asta. Aici, Keylor Navas s-ar putea sa aiba probleme. Lopetegui iubeste portarii cu joc bun de picior, un detaliu pe care costaricanul nu-l stapaneste cum trebuie.
Cand echipa sa pierde mingea, pressingul devine agresiv. Este momentul in care Julen Lopetegui face saltul de la Guardiola la Klopp si le cere alor sai sa recupereze cat mai rapid mingea. Spania facea un contra pressing ucigator, asemanator cu ceea ce am vazut in acest sezon la Liverpool-ul lui Jurgen Klopp. Iar asta o sa placa din nou, foarte mult Bernabeului.
Nu ar trebui sa fim surprinsi daca 4-3-3-ul lui Lopetegui nu va semana cu 4-3-3-ul lui Zidane. Adica nu e exclus sub nicio forma sa vedem extreme cu centrul de greutate jos, capabile de constructie si de scoaterea omului din joc. La Spania, Isco si David Silva au jucat extreme in 4-3-3 si au facut-o perfect. Asensio a fost si el folosit in acelasi rol, in banda dreapta.
Apropos de Isco, indraznesc sa cred ca el va primi rolul central. Acel “Free Role” cum ii spun britanicii, antrenorul urmand a-l lasa se miste liber, oriunde pe teren. Nu va fi degrevat de sarcini defensive, dar acestea vor fi mult mai putine ca la Zidane. In ceea ce priveste ofensiva, Lopetegui are nevoie de un #9 bataios, artagos, si capabil sa faca diferenta. A invatat din experienta Castilla, cand Szalai era doar bataios, nu si marcator. Diego Costa este un atacant pe care il place, ceea ce ma face sa cred ca Benzema va trebui sa lupte serios pentru a-i intra in gratii. Mai degraba, Julen il va convinge pe Cristiano sa joace acolo, pentru ca poate profita de experienta sa si de procedeele sale inepuizabile. Verticalizarile vor juca un rol cheie, astfel ca Ronaldo, un marcator fara egal, ar putea iesi in castig ca varf central. E de urmarit acest detaliu.

In schimb, Lopetegui le va cere jucatorilor sai pressing sus. Am vazut Spania-Argentina, in care ibericii au aplicat o lectie de fotbal sud-americanilor. La un moment dat, desi avea avantaj pe tabela de marcaj, Lopetegui le cerea jucatorilor sai ofensivi sa faca pressing la nivelul portarului. Erau patru sau cinci jucatori ofensivi in primii 20-25 de metri ai argentinienilor in timp ce mingea era la portarul oaspetilor. Aproape sigur, astfel de detalii vor face placere fanilor blanco, in special celor de pe Santiago Bernabeu.
Acesta este Julen Lopetegui, pe scurt. Cu bune si rele, el devine antrenorul Madridului si are dificila misiune de a-l inlocui pe Zinedine Zidane, omul celor 3 Uefa Champions League consecutive. Un metodist convins, un tip fara o prezenta deosebita in media, elegant si discret, Julen nu are deloc o perioada usoara de vacanta. Marile probleme abia acum incep, iar la Madrid, stim deja ca totul se poate schimba de la o zi la alta. Pana sa se apuce de treaba, astazi va fi cel mai probabil prezentat in fata presei si a fanilor. Sa speram ca numirea sa este cea mai potrivita pentru echipa noastra. Bine ai venit la Madrid, Julen!