[su_heading margin=”30″]Real Madrid s-a calificat in finala Ligii Campionilor 2015-2016, dupa ce a eliminat aseara gruparea britanica, Manchester City, scor 1-0 (1-0 la general). Gareth Bale si devierea aproape invizibila a lui Fernando au adus victoria “albilor” intr-o seara in care pe strazile Madridului s-a cantat “Hala Madrid y Nada Mas” vreme indelungata. Pe 28 mai, la Milano, cele doua mari rivale din Madrid vor reedita finala de la Lisabona intr-un meci care se anunta de pe acum incandescent.[/su_heading]
Fiorul zguduitor si pur nascut din piepturile spaniolilor s-a nascut din mandria publicului blanco fata de echipa sa si reprezinta fara indoiala un sentiment care nu se fabrica si nu se educa. Este natural si nu mai atrage de mult dorinta de a vedea sange pe chipul dusmanului ci oportunitatea de a-i vedea pe ai tai respectand emblema din piept. Madrilenii au fost in sarbatoare aseara nu neaparat pentru ca echipa lor eliminase Manchester City ci pentru ca dupa mult timp, Madridismul si-a recuperat Echipa.
20 de grade au fost la Madrid la ora meciului. Tensiunea s-a simtit inca de la primele ore ale diminetii in fiecare coltisor care conduce catre Estadio Santiago Bernabeu. Calle Padre Damian respira madridism cu cateva ore inainte de meci, Paseo de la Castellana rasuna peste tot Madridul cu cantece de lupta, iar Rafael Salgado si Concha Espina pareau una si aceeasi in momentul in care fanii se apropiau de Bernabeu. “Real porque eres mi vida, Madrid porque eres mi pasión, Real porque esta es tu hinchada, Madrid esta es tu afición” se canta din zeci de mii de piepturi unite apoi intr-un “Como no te voy a querer…” unic in momentul sosirii autobuzului echipei. Mesajul fanilor este clar, iar jucatorii au simtit fiecare litera, fiecare cuvant, fiecare fraza, fiecare scandare. Fotbalul, aceasta patima care scalda pacatele, incearca sufletele si opreste orice alta miscare a Madridului poate naste astfel de momente. Zeci de mii de suflete canta si spera ferecand in devotiune centrul Madridului pentru echipa lor favorita. O echipa care avea nevoie de un singur gol pentru a bifa a doua finala de Liga Campionilor din ultimii trei ani de zile.
Inca de la incalzire, elevii lui Zidane au parut montati. Ramos si-a imbratisat fiecare coleg in parte, inainte de a-i strange pe toti pentru o mini sedinta inopinanta de grup. Este meritul lui Zidane. Aceasta logodna cristica care-si pierduse fidelitatea dupa o noapte de patima si violenta primara din era Benitez a regasit drumul cel mai scurt si mai corect catre unitate. Temnita, batjocura si caznele cele mai dracesti din 2015 au disparut aproape invizibil sub credinta comuna ca Real Madrid trebuie sa renasca. Iar francezul a avut parca mereu la indemana cheiele care elibereaza personajele de catusele disperarii. 80.000 de oameni numara secundele pana la fluierul de start al lui Skomina. Odata cu ei, milioane de fani din intreaga lume. Nici nu aveau sa intuiasca toti ca aceste secunde se vor scurge cu mult mai greu peste o ora si jumatate cand brigada slovena avea sa dicteze alte patru minute de prelungire.
Zizou si-a armat echipa lipsita de Casemiro si Benzema intr-un 4-3-3 in care Isco si Jese au prins tricourile cu emblema. Tricourile de titulari intr-o semifinala de Liga Campionilor. Convins ca istoria pandeste subtierea imperiilor, Zidane si-a luat masurile de precautie necesare si inainte de acest meci. Echipa care pana acum 5 luni suferea de incertitudini si gloria supraponderala pierduta si-a inceput cursa de rezistenta si regularitate inca din primele secunde ale partidei cu Manchester City. Un City care in multe momente parca s-a deplasat la Madrid doar pentru a-i ajuta pe cei 10.000 de fani englezi sa goleasca Madridul de bere. Semnul seriozitatii blanco s-a facut vizibil inca din primele clipe. Grimasele reci ale lui Toni Kroos, indarjirea lui Pepe, spiritul lui Sergio Ramos, atitudinea impresionanta a lui Carvajal, sprinturile isterice si parca neobosite ale lui Bale, eforturile lui Cristiano, foametea sclipitoare a lui Marcelo…Fiecare dintre ei au tinut sa demonstreze madridismului ca fotbalul pe Bernabeu a ramas o arta, a ramas jocul constructiei geometrice si al caracterului nenegociabil. Golul lui Gareth Bale deschis exceptional de maiestria lui Carvajal a parafat intelegerea dintre Real Madrid si destin. Avea sa fie al treilea meci din ultima perioada pe care galezul atat de vehement certat de presa si de unii fani il decidea in favoarea echipei sale. Si nu doar prin golul marcat ci printr-o seara in care suflul sau inexplicabil si ireverentios a cucerit un intreg stadion.
Pellegrini n-a gasit solutii pentru a contracara ambitia fotbalistilor lui Zidane sprijiniti frenetic din tribune de un public incandescent, asa cum Madridul parca n-a mai avut de mult. Toure Yaya a inceput meciul ca titular si l-a terminat ca spectator de lux, in timp ce zecile milioanele platite de englezi pentru Sterling si De Bruyne (doi fotbalisti tineri cu incontestabile calitati) par un caz de spalare de bani. Niciunul dintre ei n-a demonstrat in aceasta dubla mansa ca pot imparti totalul de 150 de milioane de euro achitate de seicul monstruos de bogat al “cetatenilor” din Manchester. Cu exceptia fenomenalului Joe Hart, britanicii nu s-au ridicat la nivelul unei semifinale de acest nivel. Emotii au dat doar Fernando (care a lovit bara in prima repriza) si Aguero pe final cu un sut absolut superb. In rest, ocaziile au fost din nou la poarta lui Hart. BraveHart. Daca in prima repriza, Real Madrid a marcat inclusiv un gol perfect valabil (anulat de brigada slovena) in partea secunda Hart s-a opus in fata lui Cristiano Ronaldo si Luka Modric, a avut noroc la un sut deviat al lui Ronaldo si a strans intr-un colt al portii tot norocul de pe lume la reluarea sublima cu capul a lui Bale care a lovit incheietura barelor.
Minutele de final s-au scurt extrem de greu pentru madrileni. City a parut sa se trezeasca din pumni si sa realizeze ca e la un pas de eliminarea din competitie. Presiunea englezilor a crescut constant si a fost rar demontata de interventiile sigure ale lui Pepe si Ramos si de sprinturile neobosite ale lui Toni Kroos, Bale, Lucas sau Ronaldo. Aproape de ora 22:35 la Madrid, Damir Skomina a consimtit ca e cazul sa fluiere finalul jocului. Un final care a fost salutat cu urale din zece de mii de piepturi pe Bernabeu. Sub privirile Maiestati Sale Felipe al VI-lea de Bourbon, al Infantei Sofía a Spaniei, ale lui Rafa Nadal, Fernando Verdasco sau Mariano Rajoy, jucatorii Realului au inceput sarbatoarea. Au imbracat cu totii tricouri inscriptionate “A por La Undecima” si s-au strans in acelasi grup inventat de Sergio Ramos, Capitanul, inainte de startul jocului. Sunt toti, inclusiv Benzema si Casemiro. Pentru ca sunt o familie cum Real Madrid n-a mai avut de mult. Unii dintre ei rad, altii sunt la fel de concentrati ca in timpul meciului, doi-trei par la un pas de a izbucni in lacrimi necontrolate. Par niste copii suavi si vulnerabili hotarati sa-si apere mama in orice conditii si in fata oricui. Distrusi si reconstruiti de cateva ori in ultimii ani, acum sarbatoresc. In umbra lor, undeva spre gura care conduce catre tunel, un fotoreporter surprinde un zambet sters, dar cuceritor. Este zambetul lui Zidane. Omul care a facut posibila seara de 4 spre 5 mai. Omul care stie ca n-are voie inca sa cedeze sub tentatia succesului imaginar.
Real Madrid: Keylor Navas; Carvajal, Pepe, Sergio Ramos, Marcelo; Kroos, Modric, Isco (James, m.68); Bale, Cristiano Ronaldo, Jesé (Lucas Vázquez, m.56).
Manchester City: Hart; Sagna, Kompany (Mangala, m.10), Otamendi, Clichy; Fernando, Fernandinho; Jesús Navas (Iheanacho, m.69), Touré (Sterling, m.61), De Bruyne; Agüero.
