Vorbeam azi cu niste prieteni, la o petrecere, despre faptul ca fiica acelor prieteni e destul de stresata in zilele acestea, pe motiv ca are admitere la liceu. Vede o mare tragédie in asta, se gandeste ce va face ea daca nu intra la liceul ACELA unde intra (cel putin, asa pare acum) prietenele ei, ce vor zice ele despre ea, si alte lucruri de-astea de tineret.
Evident, toti ii spuneam sa se linisteasca, sa fie sigura ca nu e foarte grav daca nu intra acolo, sa fie puternica si alte lucruri care se spun in ocazii ca acestea.
Apoi, din vorba in vorba, vorbeam cu ei despre momentele cu adevarat grele care vor urma in viata acestei tinere si cum le va face ea fata, momente de genul « nu obtin slujba pe care o vreau sau ma da afara de la slujba pe care o vreau, am vecini galagiosi si nu am loc de parcare, de-astea mai de adulti ? ». Dar am cazut cu totii de acord ca cel mai greu va fi cand va veni momentul primei despartiri sau, Doamne fereste, primului divort. Aia tragédie.
Cu discutia asta la activ, vin acasa si mai citesc pe grupul de prieteni Real Madrid ca al nostru Capitan ne pregateste o conferinta de presa « exploziva » cu ocazia despartirii.
M-a pus pe ganduri.
Ia sa analizam putin despartirile astea.
Pe vremuri, era simplu. Evanghelistul Matei ne spune ca Barbatul care vrea sa divorteze de sotia sa trebuie sa « scrie o scriosare de despartire ». Atat de simplu. Nu se specifica si daca in scrisoarea respectiva trebuia date si niste explicatii « properly » ?, ci doar ca trebuia o scrisoare. Fara discutii, avocati. Cum o fi impactat sotia actul asta, nu stim. Or fi fost si atunci tragedii ? Poate
Mai tarziu, datorita filmelor americane, am vazut si niste modalitati mai simple de atat (daca e posibil), probabil considerate mai ciobanesti ?, gen despartire prin SMS.
Metoda cea mai in voga, mai ales atunci cand cel de care te desparti (doamna sau domn) e mai sensibil, si cand nu doresti o scena, cica ar fi sa o faci in loc public. Insensibil, daca ma intrebi pe mine, dar…
Asadar, o fi vreo forma prin care sa te desparti de cineva prin care nu numai sa « lasi loc de buna ziua » dar si sa ramaneti ambele parti cu amintirile frumoase din ce ati avut, fara sa ramaneti cu resentimente ?
Personal, sper sa nu aflu in viata personala ?, dar pot sa spun ca am ceva experienta de la fotbal, normal, ca de-aia va scriu voua aceste randuri.
Cum am mai scris, clubul nostru are o istorie agitata in ceea ce priveste despartirile. Sa nu ne ferim sa spunem, nu de toate gloriile noastre ne-am despartit…cum sa spun..frumos (caci inca nu am stabilit daca exista un mod corect). Dar ne-am despartit de multi jucatori, antrenori, glorii si ne-glorii.
Poate clubul nostru ar trebui sa investeasca ceva bani intr-un departament de psihologie care sa te invete cum sa te desparti de cineva si sa nu ramai cu pete pe dosarul de PR, nu de alta, dar vad ca are bani sa angajeze pe cineva la departamentul Photoshop.
Am vazut eu odata un film, se numea Up in the Air, cu George Clooney si Vera Farmiga, meseria unuia dintre ei era sa anunte angajatii care sunt dati afara, intr-un mod professional si cat mai « painless » ca…sunt dati afara.
In urma discutiei, unii reactionau mai bine, altii mai prost, dar compania investea ceva bani in treaba asta, era important pentru ea ca sechelele acelor angajati sa fie cat mai mici.
Cred ca trebuie sa facem si noi un parteneriat din asta, pentru ca pare ca oricine pleaca din clubul nostru pleaca ramanand cu o aura de martir, iar clubul e lasat cu o aura de talhar de padure. Daca nu cumva om fi un club talhar de padure.
Si de pe urma filmului, dar mai ales de pe urma experientei de la Real Madrid, am fost intotdeauna de parere ca o despartire de genul asta « companie-angajat ( sau echipa de fotbal-superstar de echipa de fotbal) » spune mult mai mult ceva despre omul in cauza decat despre compania in cauza.
De ce ?
Pentru ca, de-a lungul vietii, am facut mai multe teste de personalitate, la job ?, fiindu-mi necesare pentru slujba mea. Un lucru inveti de acolo. Nu neaparat ca oamenii sunt adaptivi, autoritari, suportivi sau tehnici, ci faptul ca in conditii de stres, caracteristica ta dominanta e cea adevarata, spre deosebire de conditii normale (sau bune) atunci cand poti prezenta lumii alta caracteristica.
Mai pe romaneste, cand ceva nu merge cum vrei tu, iese la suprafata adevaratul TU. Pana atunci, mai poti sa ii aburesti pe ceilalti sau, mai grav, pe tine.
Deci, la momentul despartirii, ce am observat eu ?(de cand mai avem si internet si mai aflam lucruri).
Ca unii, ca Snejder, Makelele, Pavon, Van der Vaart, Van Nistelroy si multi altii ca ei, pleaca oarecum discret, cu cuvinte frumoase sau fara cuvinte, oricum, clar nu ne lasa scrisoare de despartire. Dar lasa loc de buna ziua si apreciaza SINCER perioada petrecuta la cel mai mare club din lume, se vede faptul ca sunt recunoscatori. Mie astia imi plac.
Apoi, e categoria celor care se retrag de la noi (foarte putini), care au chiar parte de un meci de despartire (prin Trofeul Santiago, de cele mai multe ori) sau care pleaca de la noi in cei mai buni termeni posibili, cu scrisori, dar nu despartire, ci de dragoste. Roberto Carlos, Raul, Beckham, Figo, Zidane -jucatorul spre exemplu. Pe astia ii ador!
Apoi vin specialii ? Aici intra, de obicei, cei care se simt nedreptatiti ca pleaca, din diverse motive. Unii poate chiar au dreptate.
Din start, daca alegi sa pleci de la acest club prin orice alta forma decat o conferinta de presa cu clubul sau o scrisoare de pe adresa de net a clubului, esti special ?. E clar ca nu te desparti in conditii bune de club si vrei ceva doar pentru tine.
Perioada petrecuta la club e o perioada pe care acesti speciali o considera ca pe una in care ei au dat mai mult decat au primit. Toti cred au facut o favoare clubului si ca daca lumea (Perez, Sanchez, Boardul, antrenorul, oricine) ar fi facut ceea ce acesti speciali considerau normal (adica ce voiau ei), atunci nu ar fi plecat. « Despartirea e vina voastra ! », striga ei cum pot.
Din istoria recenta, imi aduc aminte ca primul care ne-a dat scrisoare de despartire a fost DiMaria. Nedreptatit total. Ca o gluma, acelasi om care spunea tuturor ca Ronaldo e cel mai bun jucator cu care a jucat, “a reconsiderat” cum spune Radu, dupa o luna de zile de la scrisoarea de despartire. Caracter mare, va spun. Ne-a scris DiMaria in AS (cred) tot ce voiam noi, ca suporteri, sa auzim. Ca suntem (clubul) niste nenorociti care nu l-au apreciat. (probabil ca de bani a fost vorba, chiar nu mai tin minte, nu am vrut sa retin prea multe despre el).
Apoi, mai tarziu (sau poate mai devreme, nu mai stiu, din aceleasi motive) a venit despartirea lui Iker. El a avut o conferinta de despartire, parea frumos, civilizat. Nu s-a abtinut el pana la capat, dar prestatia lui a fost, oricum, mult mai civilizata decat cea a « proxy-lor » lui, mama sa si sotia facand spectacol cu niste declaratii mizerabile. La fel de mare caracter ca DiMaria.
Apoi, urmatorul special a fost Ronaldo. Cristiano a fost cel mai iubit jucator de la noi. Era normal ca plecarea lui sa fie cea mai socanta, discutata, dezbatuta si controversata. Am tot discutat-o si noi, nu mai are rost sa deschidem subiectul, ca stim cu totii ce pareri avem.
Dar, pentru mine, e urat ca si el ne-a dat scrisoare de despartire, in acelasi mod self-centered, cu toate ca -trebuie sa recunosc – el a acuzat cel mai putin clubul in acea scrisoare. El, de fapt, nu a dat deloc explicatii in scrisoare de ce pleaca, a spus mai tarziu intr-un interviu ca « nu se mai simtea indispensabil ». Dar, dpdv PR, toata lumea a ramas cu senzatia ca clubul « nu trebuia sa il piarda” .
Cum faceti voi cand cel din viata voastra pleaca pentru ca nu se mai simte indispensabil, nu stiu, dar daca reusiti sa intoarceti un om din decizia luata pe motivul asta, cred ca trebuie sa scrieti o carte, ca va imbogatiti.
Recent, tocmai am primit o scrisoare de despartire si de la Zidane antrenorul. Cum suntem descrisi ? Nu l-am sustinut sa faca omul un proiect pe termen mediu. Deci, 2.5 ani inteleg ca e un termen scurt.
Cum mai suntem descrisi ? Ca niste Fernando Franciso din “Si bogatii plang » sau « Mala mujer » care se ocupa cu intrigile, cu scurgerile prin presa, cu lucruri de-astea demne de FC Voluntari.
Iar acum se pregateste Ramos.
Capitanul cred ca a fost putin gelos pe succesul repurtat de Ronaldo si de Zizou, ca vad ca el isi pregateste cel mai profesionist iesirea din scena.
Omul e si pregatit dpdv profesional, o arde in filmari si scenarii de vreun an, ca de fotbal nu s-a mai ocupat, daca nu punem la socoteala cele 5 minute foarte importante pentru soarta calificarii echipei sale, contra statului (care nu e stat, dar ma rog) Kosovo.
Asadar, beneficiind el de avantajul de a fi pe langa scenaristi si regizori toata ziua, a intrebat si el niste oameni din Cetatea Filmului cum se face sa ramai in sufletele oamenilor la o despartire ? Poate mai facem un contract de sponsorizare, ceva, tot din zona « Mala Mujer ».
Cred ca Zizou stia el ceva de scurgerile alea din presa, eu il banuiesc pe Sese ? . A inceput, de ceva timp, sa curga cu semnale ca urmeaza « o despartire exploziva », ca « plecarea lui Ramos nu va fi una linistita » ca « acesta va face dezvaluiri senzationale ». Astazi « anturajul sau » a spus presei ca omul pregateste o conferinta de presa in care va face mare scandal.
In primul rand, cine e anturajul asta, fratilor? Ce adresa de mail are ? Poate intra oricine sau iti trebuie invitatie ? As vrea si eu sa fac parte din anturajul lui Ramos, mi-as dori macar o carte de vizita pe care sa scrie « Gheorghe Popescu – anturajul lui Sergio Ramos ». Pot ?
In al doilea rand, cum spuneam, omul face bine teasingul. Urmeaza sa ni se spuna, tot pe surse de la Anturaj, ca se gandesc la 2-3 date, eventual una din date pe langa meciul Spaniei de la Euro, ca sa ne spuna si cum e vinovat Perez ca nu l-a luat Enrique acolo si sa mai traga putin discutia la el. Apoi, in preajma datei respective, sa anunte cu promo la TV « pe data de X urmariti-ne la Pro TV, Sergio Ramos spune tot ». Si apoi, la data celebrei conferinte de despartire, sa aveti fiecare floricele si ketchup iute, sa fiti in ton cu dezvaluirile.
Reflector, eu-eu-eu, filme despre mine, Instagram, EU SUNT CLUBUL !
Atat vad eu in toata aceasta mascarada.
Dar, poate ma insel si Ramos va veni cu niste declaratii frumoase sau cu niste dezvaluiri care sa arate, intr-adevar, ca oamenii aia din club sunt niste talhari de padure. Ma indoiesc, totusi.
In timpul asta fraierii aia de Modric, Militao, Fede Valverde sau, mai ales, Nacho isi vad de treaba si se ocupa cu fotbalul. Ei prosti !
Deci, daca m-o da afara de la munca, ceea ce sper sa nu se intample ?, sper sa nu aflu atunci ca exista un Hulk nesimtit in mine, sa fiu decent si sa raman cu aceeasi imagine pe care o am acum despre perioada pe care am petrecut-o la locul meu de munca. Iar daca as fi avut NOROCUL URIAS de a juca la Real Madrid, garantez ca as fi fost recunoscator pana la finalul vietii pentru asta.
Pentru ca, inca o data, reactia de atunci va fi despre mine, nu despre compania in cauza ! Dar, nah, eu nu sunt special.
In final de zi, veneam acasa si ascultam niste muzica, mie imi place Connect-R, aia e ! Are el un cantec frumos, Inapoi la Zero ii spune, si acolo zice asa la un moment dat
Dar tu esti dus, condus doar de mandria ta
Cunosti loialitatea, c-ai purtat-o pentru ea
Tu nu esti suma pe care o poti avea
Mai degraba tu esti suma la ce nu poti renunta.
Aia zic ?
Nu vi se pare ca tot ce auziti in jur e legat de Real Madird ? ?
Hala Madrid !
