Alesul divin, care ne-a ales pentru a ne face fericiti, se retrage: Iti multumim, Capitane!

Browse By

Clipa de care ne-am temut a sosit. Unul din acele momente in care ceva in tine ca fan, moare. Raul spune adio fotbalului intr-un noiembrie trist. Mai trist ca niciodata! El, Sfantul care a facut toata viata reclama predestinarii, un erou mereu pregatit, un Capitan gata mereu sa fie devorat in interesul clubului sau de suflet a decis ca momentul inevitabil a sosit. Sigur, Raul se retrage pentru ca Raul nu mai poate, iar acest moment probabil ca il anticipam cu totii. Insa n-ai cum sa accepti daca iubesti acest fenomen, ca fotbalul va continua sa fie acelasi si fara el.

Raul Madrid

Raul Madrid

Raul a inceput fotbalul in 1985 intr-o suburbie a Madridului. Dupa un periplu de trei ani la scoala San Cristobal a urmat un an si jumatate de fotbal la grupele lui Atletico de Madrid. 1992 a fost anul in care Divinitatea a intervenit si a desenat o aura deasupra Bernabeului pe care a scris cu litere de-o schioapa: “El este Alesul”. Grupele de copii si juniori de o anumita categorie a rivalei locale s-au desfiintat, iar Raul, un prodigios tanar schilodit de rautatea din jur, a fost nevoit sa-si caute echipa. Oferte multe, pentru ca pustiul era un varf al generatiei sale, dar alegerea a fost simpla: Real Madrid. 18 ani, 741 de meciuri si 16 trofee mai tarziu, Raul Gonzalez Blanco parasea Santiago Bernabeu ca o legenda.

S-au vorbit multe despre plecarea sa, s-au scris si mai multe. Lumea l-a acuzat pe Mourinho, altii pe Florentino Perez. In fapt, Raul a fost asa cum il stim intotdeauna: onest. Cu el insusi, cu echipa sa de suflet, cu noi toti. A simtit ca nu mai era protagonist si ca mai poate juca si a plecat in Germania. I-am dat dreptate, pentru ca in patru ani si ceva, departe de Madrid, Raul a mai inscris 70 de goluri in tricourile lui Schalke, Al Sadd sau New York Cosmos. Astazi, cand si-a anuntat retragerea, Raul a fost acelasi onest dintotdeauna: de data asta paraseste fotbalul nu pentru ca n-ar mai fi protagonist ci pentru ca picioarele nu-l mai asculta. Ar fi putut sa mai pacaleasca fotbalul inca doi trei ani si alte 10-15 milioane in plus, dar Raul e Raul. Raul e special pentru ca Raul fusese Ales.

Despre fotbalul lui Raul Gonzalez Blanco nu mai e nimic de spus, pentru ca desavarsirea nu sufera barfele profesioniste ale criticilor si profanilor. Trebuie insa spus ca pentru el, harul a fost un fel de boala, dar ca Raul a inteles rapid ca talentele sunt datoare sa sufere cat si cum hotarasc loazele si mediocritatile din jur atat timp cat totul trece in folosul unui club pe care l-a servit toata viata cu iubire si profesionalism.

De aceea, Raul a fost Alesul, pentru ca intotdeauna pentru acest om a primat Real Madrid, nu Raul Gonzlez, nu Mamen Sanz, nu Florentino, Lorenzo, Gines, As, Marca, bla bla bla…Nu! Real Madrid! in traducere libera: Raul Madrid! Singurul fotbalist din istorie careia i s-a alipit numele unui club de proportii grandioase. Toate cliseele clonate zilnic si toate banalitatile impaturite in prestigiu pe care le suportam astazi, enervant de des, acestui om i-au fost straine. Viata vedetei Raul n-a fost niciodata primul subiect pe agenda sa de zi. El Siete a refuzat acest ofside mental, a refuzat conversatia mondena, scandalul, barfa, picanteria, anectoda, prostul-gust, kitch-ul, vanitatea. Lui Raul, Real Madrid i-a finisat educatia, personalitatea, cultura si valorile si i-a oferit pe rand favoruri, nume, lux si reputatie. Multi fotbalisti care ating nivelul sau la un minim prag de 20 de ani se considera deja bogati. Isi dezvolta atitudinea de super star si incep sa se considere unici. Poate pe buna dreptate. Raul, la 20 de ani a inteles ca trebuie sa intoarca acest serviciu pe care Madridul i l-a facut. Si s-a ocupat de acest scop pana spre 35 de ani, devenind nu doar o legenda, ci eroul nostru al tuturor. Pe Raul luxul nu l-a schimbat, ci l-a obligat. Pentru ca, asa procedeaza Alesii.

Raul Gonzalez dupa finala cu Leverkusen

Raul Gonzalez dupa finala cu Leverkusen

Si pentru asta, a fost si va fi mereu respectat. De noi toti, iubitori ai fotbalului. Multi vor spune ca Raul

Raul si gestul sau legendar de pe Nou Camp

Raul si gestul sau legendar de pe Nou Camp

n-a fost un geniu, dar nimeni nu va avea indrazneala de a nu recunoaste ca a fost special. De fapt Raul a fost mai mult decat special, Raul a fost Alesul. Un tip de o modestie rar intalnita sarbatorita de public ca un viciu autodevorator si o patima de neinteles pentru secolul in care traim. Omul care a intuit ca e posesorul unei forte magnifice si a lasat-o sa lucreze. A cazat-o si a administrat-o in interesul meu, al tau, al nostru…Pentru ca a inteles ca el, Raul, pustiul din San Cristobal de los Angeles era Alesul.

A fost Alesul pentru ca Dumnezeu a decis sa-l ofere fotbalului blanco si sa ni-l impacheteze noua oferindu-ne cel mai frumos cadou la care un fan putea visa vreodata.Pasager retras al geniului pe care putini l-au simtit, Raul ne spune Adio! E inimaginabil sa nu-l mai vezi jucand, e trist ca va imbraca tricoul blanco doar in meciuri demonstrative. E atat de trist incat barbatul din mine se va inmuia in noiembrie suficient de mult incat sa planga ca o pustoaica pe care o paraseste “marea iubire”. Se va retrage in propriul parfum de geniu, dar va continua sa secrete esenta in orice conditii, atat timp cat interesul se va chema Real Madrid. Raul este si va ramane Alesul pentru ca Raul este un caz de profetism poetic complet inanalizabil in termenii prezentului.

Iti multumesc, Capitane! Iti multumim cu plecaciunea pe care o merita orice rege care-si paraseste poporul, fara a lasa mostenitori. Pentru ca retragerea lui Raul Gonzalez nu profesteste nicidecum sfarsitul lumii ci doar continuitatea gresita. Educatia e lipsita de temeiul identitatii. In curand, jucatorii nu vor mai simti ca apartin locului si clubului si vor fi simpli angajati. De aceea fotbalul n-ar trebui sa piarda niciodata fotbalisti precum tine, Capitane! Pentru binele acestui sport, pentru binele nostru, al tuturor, ramai in fotbal. Saruta-ti verigheta, asculta-ti inima si intoarce-te acasa! Ca sa plangem de fericire, ca de tristeti ne-am saturat cu totii sa plangem!

Real Madrid Romania