Intotdeauna suntem atrasi de ce e … neobisnuit. Am vazut, de-a lungul timpului, multe filme, nu tin minte nici macar 1% dintre ele. Iar din cele pe care le tin minte, cat de cat, nu tin minte cum s-au terminat nici macar 10% dintre ele.
Am citit nu atat de multe carti, dar pe cele pe care le-am citit, le-am uitat in mare parte, cred ca tot pe aici, pe la 90%. Ma refer ca am uitat personaje, cum se termina, de la ce s-au luat 🙂
Am vazut multe meciuri de fotbal, dar nu tin minte decat putine, mai ales pe alea pe care le-a pierdut echipa mea 🙁
Ce au in comun toate astea de mai sus e ca pe acelea pe care le tin minte, le tin minte pentru ca ceva a fost neobisnuit la ele. S-a intamplat ceva ce nu trebuia, in mod normal, sa se intample. Fie ca a fost socant, fie ca un ghinion teribil, o incalcare brutala a valorilor si moralei, un ghinion teribil, o fericire imensa, una neasteptata sau, ca sa glumesc putin, un arbitru care nu da penalty contra Barcelonei, pentru ca era minutul 5 si era prea devreme 🙂
Altfel spus, eu (si cred ca noi toti) suntem marcati cumva de paradoxuri.
Totusi, cu astea ne mai intelegem cat de cat, pentru ca uneori paradoxurile pot fi si pozitive, sa ne creeze placere. De exemplu, atunci cand cucerim o fata peste nivelul nostru, e un paradox placut. In mod normal, nu era pentru tine, dar a iesit 🙂
Cu ce nu ne impacam deloc e ipocrizia.
Spre exemplu, faptul ca Marx a propavaduit comunismul, pe care l-a si propus omenirii, care in prostia ei l-a acceptat, iar el a facut asta de-a lungul unei vieti in care a fost sustinut financiar in totalitate de capitalistul Engels nu mi se pare un paradox. Mi se pare o nesimtire. Sau, altfel spus, o ipocrizie, ca sa fiu cat de cat elegant.
Faptul ca, in lumea artei, Van Gogh spune inocent ( in aplauzele celor ca el ) ca “nu stiu ce e comunismul, dar cred ca oamenii ar trebui sa munceasca atat cat pot ei si in schimb sa primeasca tot ce au nevoie” iar toata viata lui a fost sustinut din munca fratelui sau, iarasi nu mi se pare un paradox, ci ipocrizie.
Trecand la ale noastre, ca sa nu va plictisesc prea tare, faptul ca Barcelona e prinsa cu acte ca da mita arbitrilor timp de 20 ani si apoi acuza Realul ca e ajutata de arbitri, nu e un paradox, e nesimtire. Aici chiar dublez ideea ca nu e paradox pentru ca definitia paradoxului spune ca e un eveniment neasteptat, in conditiile premiselor existente. Iar noi, care stim ce caractere extraordinare compun clubul Barcelona, stim ca premisele sunt speciale, asa ca ne asteptam clar ca asta sa fie purtarea lor.
Aceeasi Barcelona care spune ca achizitia lui Bale cu 100 milioane e o jignire adusa omenirii care se zbate in saracie, iar ei cumpara ( tot cu mita, pentru care ulterior au facut si inchisoare) pe Neymar cu peste 200 ( cu toate comisioanele ascunse), iar e pura ipocrizie.
Dupa cum vedeti, am multe exemple cu Barcelona, club foarte drag mie pentru ca de fiecare data cand caut exemple de imoralitate, ei sar sa ma ajute 🙂 Sunt subiectiv, recunosc. As mai avea, dar ma opresc aici cu ei.
Ca sa trec la persoane pentru moment, ca sa fie atacurile mai personal :), pe Pep Guardiola l-am considerat tot timpul in top 3 ipocriti, nu numai din sport. Nu l-am placut niciodata, pentru nimic, dar am avut o aversiune teribila pentru ipocrizia lui. La fel ca si clubul pe care l-a reprezentat intotdeauna cu brio, a avut mereu o poleiala plina de sclipici facuta de presa cazuta in extaz, care a cazut mereu in admiratie fata de acest ipocrit, poleiala care – in sine – ar trebui sa traga un semnal de alarma.
Modestul Pep, pus intotdeauna in antiteza cu “Cel rau – Jose Mourinho” a avut mereu parte de o imagine pura, de om care creeaza, face, drege, are succes.
Toata lumea s-a prefacut ca nu vede faptul ca omul nu antreneaza decat echipe stelare, cu buget nelimitat si nu a lucrat niciodata in cariera la un club pe care sa il ridice din mediocritate spre inaltimi. Omul a antrenat Barcelona din 2009-2012, adica de departe ce mai buna echipa a Barcelonei din istorie, pe care – culmea – a lasat-o fiind “surmenat” de competitia cu Realul lui Jose . Apoi s-a mutat la Bayern care primea titlul aproape din oficiu, iar daca vreo competitoare ridica putin capul, Bayern ii cumpara imediat toate vedetele. Dupa 3 ani, in care a lasat Bayern mai jos decat unde il preluase, fara celebra UCL pentru care fusese adus, a trecut la greu. La City, care se chinuia an de an cu bugete de aproape 1 miliard (sau peste, nu prea urmaresc subiectul ). Au trecut anii si aici si acelasi trofeu pentru care fusese adus…nu a venit.
Si cu toate astea, dupa ce a antrenat 10 ani la acest nivel, cu o singura finala de Liga Campionilor si niciun trofeu in palmares, Pep are imaginea unui antrenor fenomenal. Resping aceasta eticheta 🙂
Cu toate astea, si aproape ma dor degetele cand scriu asta, ce vad eu anul asta e un paradox. Si nu din ala placut.
Dupa ce omul a investit 10 ani in nume sonore, fotbalisti vedete, staruri scumpe, etc, pare ca acum, anul asta, are o echipa cu mai putine staruri decat de obicei, dar pare ca echipa lui joaca cel mai bun fotbal.
Ma uitam la meciul tur care a avut loc acum o saptamana pe Bernabeu, iar din echipa lui Pep nu cred ca as fi ales 3 jucatori pe care sa ii consider jucatori de Real Madrid, judecand o comparatie post pe post. Mentionez ca nu fac aceasta comparatie facand o poza a situatie de azi, 16 mai 2023, ci in contextul intregii cariere avute de acesti jucatori sau de potentialul pe care il arata.
Spre exemplificare, dau doar un exemplu. Daca fac acum o comparatie, Walker e peste Carvajal la acest moment, dar nu l-as lua sa il joc fundas dreapta la noi, daca ar fi sa aleg acum. Pe cand pe Dani, la vremea lui, l-as fi luat fara ezitare. Sau, un alt exemplu, personal pe haaland l-as dori foarte tare la noi si il consider un jucator de Real Madrid. Dar daca ar fi la noi azi, nu l-as scoate pe Karim pentru a-l baga pe el. Poate nu e vorba doar de valoare, ci si de loialitate, recunostinta, iubire, dar as ramane cu Karim. Cand se va retrage, da, mi l-as dori foarte mult pe Haaland.
Asadar, pare ca Pep a reusit cu o echipa nu atat de sonora lucrurile pe car enu le-a reusit cand cumpara nume si cheltuia miliarde. Vrand-nevrand, trebuie sa recunosc ca par favoriti la accederea in finala. Dar tot asa pareau si anul trecut 😉
Asa ca, in final, nu ramane decat sa speram la un nou pardox maine seara si- daca ajungem in finala, sa ne rugam sa NU se intample atunci unul 🙂 Pentru ca, “stie toata lumea, toate femeile din lume stie ca” daca ajunge in finala, Real Madrid e mare favorita sa o castige.
Hala Madrid!
Despre autor
