Incep prin a va multumi pentru reactiile surprizator de numeroase la articolul anterior, cel referitor la pardoxuri si la ipocrizie.
Nu banuiam aceasta afluenta de reactii, caci de obicei, opiniile ( ca nu pot sa le zic articole) de aici functioneaza doar ca fundal pentru ca voi sa va exprimati pe alte teme, évident legate, totusi, de Real Madrid De aceea m-a bucurat si surprins faptul ca de data aceasta reactiile chiar aveau legatura cu articolasul. Am facut o analiza sa vad ce anume a dus la acest succès nebanuit si am realizat ca majoritatea reactiilor erau cele de suport pentru …Pep 😊
Sau nu neaparat de suport, dar genul de reactii care invitau la aprecierea profesionala a acestuia.
Paradoxal ( get it ? 😉 ) si amuzant e faptul ca eu chiar voiam, prin acea opinie, sa imi exprim aprecierea fata de ce realizase omul, dpdv profesional. De aceea titlul era Paradoxuri ( faptul ca el reuseste acum, cu bugete si jucatori mai putin poleiti DECAT FACEA ANTERIOR ) sau Ipocrizie ( asa cum e el, ca om).
Probabil ca nefiind foarte experimentat in a-l lauda pe Pep, nu s-a inteles prea bine faptul ca acum chiar voiam (cu dintii strepeziti si cu durere in degete) sa imi exprim o apreciere pentru antrenorul bun care e acest ipocrit.
Altfel, noi suntem toti diferiti si eu accept faptul ca majoritatea dintre voi apreciati fotbalul, ca spectacol, frumusetea lui si de aceea gasiti apreciere pentru rivalii echipei pe care o sustineti. Vad clar asta aici, iar la unii dintre voi (prieteni si in viata reala, nu doar virtual) vad o apreciere nebuna pentru City, Haaland, Pep si toti ceilalti.
Eu nu sunt asa, si ma astept ca si voi sa intelegeti 😊
O poveste adevarata spune ca in Primul Razboi Mondial, un soldat francez era pe moarte, urmand sa isi dea ultima suflare in decurs de …minute. Preotul unitatii, catolic fiind, merge sa ii dea ultima Impartasanie, un act esential pentru Catolici, mai important decat orice altceva in viata. Pentru ca timpul era extrem de scurt si miza ultra-mega-importanta, nu are timp sa il spovedeasca …… asa ca il intreaba direct ce fapte mai grave a facut. Saracul tanar, avand 20-22 ani, va imaginati cam ce pacate avea. Din alea pe care la 20 ani nu le consideri pacate 😊. Le spune, iar preotul, déjà in criza de timp il intreaba « Si regreti aceste fapte ? ». La care soldatul, stiind ca nu il poate minti pe Dumnezeu spune trist…Nu. Atunci, in criza maxima, preotul se gandeste disperat la o solutie si dupa cateva secunde (luminat fiind, zic eu, de Cineva) il intreaba « Dar regreti ca nu regreti ? » Intelegand ca i s-a oferit iesirea din impas, acesta raspunse bucuros”Da” si muri imediat…mai impacat.
Ma regasesc in ambele momente ale povestii, mai ales ca miza pentru mine e infinit mai mica decat pentru bietul soldat.
Nu regret « pacatul » de a nu fi asa de apreciativ la adresa adversarilor cum sunt multi si cum – poate – ar trebui sa fiu, daca as avea apreciere pentru joc. Nu regret ca nu am atata apreciere pentru joc incat sa cad in admiratie pentru adversari, chiar si cand merita ( ca aseara ). Nu regret ca pot fi privit drept hater pentru ca ma concentrez mai mult pe defectele lor decat pe calitatile lor, cum nu regret DEFEL ca sunt concentrat mult mai mult pe calitatile alor mei decat pe defectele lor, atata vreme cat ei apara culorile echipei mele ( vezi Jose ).
Si da, regret putin ca nu sunt asa frecventabil, dar cum spuneam miza mea e mult mai mica. Spre deosebire de soldat, care putea pierde un loc in Rai, eu nu am de pierdut decat aprobarea cuiva, asa ca…semnez si imi asum.😊
Totusi, in mandria mea de om mic, am convingerea ca sunt fair play. Dar pentru mine fair play inseamna sa joc intotdeauna corect, sa joc doar pe teren, sa nu fac Negreiro, sa nu fiu ipocrit si sa spun ca altii cheltuie 100 milioane, cand eu cheltui (la negru) 200, sa respect toate regulile impuse de Legiuitor, chiar daca nu imi convin, IN SPECIAL cele de fair play financiar ( din nou, get it? 😉 ) sa nu urlu ca salvez fotbalul in timp ce eu platesc sute de milioane pe jucatori, SI NU DIN ACTIVITATEA de baza, intelegeti voi, genul asta de fair play imi place mie.
Si ca sa inchei cu Pep cel mult apreciat, da, e un antrenor bun si jocul echipei sale e frumos. Dar vreau sa va intreb daca era antrenorul nostru si era adus acum 7 ani, credeti ca prindea anul 3, dupa cele 500 milioane cheltuite in primii 2 ani fara vreo performanta in competitia pentru care a fost adus ? Ca PL o castigase si Pellegrini, cred ca suntem cu totii de acord ca a fost adus pentru CL, Doamne ajuta sa nu o ia nici anul asta 😊.
Dar anul 4, il prindea ?
De anul 5, nu mai intreb, ca déjà e o utopie.
Asadar, frumos si minunat cum e el, credeti ca daca nu era la un club asa cum ii place lui, si era la clubul asta care te mananca de viu la primul an fara performante, mai apuca el sa construiasca asa echipa frumoasa ? Ca la Madrid, chiar daca nici nu ne comparam dpdv financiar cu Etihad City, pretentiile sunt mari.
Incheind aceasta lunga explicatie, sa trecem la subiectul discutiei, care e unul foarte scurt.
Aseara am fost invinsi fara drept de apel. Surclasati, batuti grav, dominati, subordonati (cum ar zice Mister Ilie Dumitrescu)
Este meritul lui Pep ipocritul, dar mai mult de atat, in opinia mea, este vina noastra.
Efectiv, habar nu am ce s-a intamplat aseara, dar asa ceva nu am vazut niciodata de cand ma uit la Real Madrid.
Nu scorul m-a socat, ca am mai apucat tragedii din astea, ci maniera in care NU am jucat. Cel mai socant pentru mine a fost sa vad 3 jucatori care stapanesc mingea ca si cum ar bea apa, Karim, Modric si Vini, nefiind in stare sa o controleze, la nivel de copii de 7 ani. Nu vorbesc de a crea faze periculoase, de a pasa luminat, de a semana panica in adversari, ci vorbesc de controlul elementar al mingii pentru 2 secunde. Eu, daca eram pe teren, as fi avut aceleasi reactii in fata cetatenilor cum aveau ei aseara. A fost ceva inexplicabil, in sensul cel mai propriu al cuvantului.
Am tot auzit azi pareri ale prietenilor fani madridista, va marturisesc ca nu m-au lamurit. Efectiv, nu stiu ce s-a intamplat.
Cu toate astea, cred ca pe termen mediu si lung e, paradoxal, mai bine ca am patit-o aseara. Pentru ca acum e clar pentru toata lumea ca CEVA trebuie schimbat Daca am fi fost invinsi la limita sau la penalty-uri, probabil ca in club s-ar fi instaurat ideea ca suntem aproape de ce ar trebui sa fim si ca ne mai trebuie doar putin (intr-o directie sau alta) pentru a domina in continuare si urmatorul deceniu.
Asa… e clar pentru toti ca trebui sa schimbam ceva dramatic, de fond, nu doar sa ajustam.
Si acum vine problema. Ce ? Si Cum ?
Dupa cate vad eu, exista doua variante, desi mi se pare ca niciuna nu ne e, insa, la indemana, asa cum m-am mai exprimat si in articolele anterioare
Prima solutie, ideala, ba mai degraba idealista, ar fi sa spargem banca si sa facem 5-6 transferuri stelare. Pe hartie suna bine. In realitate, as intreba cu ce bani, avand in vedere ca dpdv financiar noi suntem in esalonul 2 spre 3 si nici nu ne dorim sa ajungem ca Barcelona ( alta receptoare a admiratiei unora dintre noi ). Apoi, hai sa zicem ca am gasi banii, desi nu ii gasim, de unde ii luam pe jucatorii astia? Nu de alta, dar nu ni-i dau cei care ii au, mai ales ca stiu ca suntem disperati, iar daca ni-i dau, ne cer triplu decat ar cere Borussiei Dortmund, spre exemplu. Aici mai e o sub-probema. Daca ramane Carletto, si cred ca ramane, cine ii integreaza pe astia noi ? Ca am stabilit ca Papa Carlo e Papa, deci ii va juca cu precadere pe copiii lui, dar – mai ales – nu prea are stofa de Creator, ci mai degraba de Mulgator, la fel ca ZZ. Da-i o echipa de 9, si ti-o duce la trofeu, eterna discutie. Dar daca ii dai o echipa pe care sa o formeze…nu imi aduc aminte de un succès notabil in directia asta. Nici el, ca si Pep, nu prea e antrenor de Everton, ci mai degraba de Alea Mari.
A doua solutie ar fi mai viabila economic, dar e ucigatoare dpdv al fanilor, pentru ca presupune ani de zile fara performante. Cine e de acord sa astepte ? Solutia asta ar fi sa luam un atrenor bun gestionar de talente tinere si sa avem rabdare cu el sa faca din pusti de 20 ani o echipa cu care sa castigam peste 5 ani. Asteptati 5 ani fara performante pentru asta ? Semnati ? Si, mai ales, in astia 5 ani, sunteti de acord sa nu faceti scandal, sa cereti demisii, alea alea ? Doar pentru ca in anul 7 sa jucam frumos si sa avem sansa la o UCL ?
Eu nu va vad pe voi, nu ma vad nici pe mine, dar cel mai mult nu ii vad pe fanii de pe Bernabeu in stare de asa ceva.
A treia, ar fi iar una idealist-nerealista-de-a dreptul utopica, aia cu imbinarea celor doua, adica ce am incercat in ultimii ani. Pe hartie suna bine. Ai 5 experimentati, bagi 5 tineri si speri ca astia experimentati sa le dea « virusul « celor tineri,care sa il implementeze imediat, in timp ce se castiga trofee. Dupa cum se vede, nu prea merge. Sau merge, un an-doi, cat timp batranii inca mai au zeama. Dar pare ca nu prea mai au, mai ales atat cat sa compenseze si pt tineri, sau mai bine zis, sa le dea si celor tineri.
O posibila cauza pentru care a treia cale nu a mers poate fi si faptul ca Papa Carlo nu prea le-a dat tinerilor sansa sa arate cata zeama au primit de la batrani, dar per total, nu cred ca era o solutie de succès pe termen mediu, oricum.
Din punctul meu de vedere, trebuie o solutie radicala de reconstrucite, asa ca doar astea 2 variante exista pentru mine.
Cum imi spune mie un bun prieten, eu vad, oricum, totul doar in alb sau negru, asa ca e évident ca eu vad solutii radicale. Insa sper sa ma insel si sa existe o a treia.
O aveti voi ? O impartasiti cu noi?
Abia astept !
PS : M-am luat cu subiecte lumesti si am neglijat cel mai important lucru.
Hasta EL FINAL, Vamos Real. Si nu e vorba de FINALa Ligii, sau a Cupei, sau a Campionatului.
Iubesc echipa asta cand ma face fericit LA FEL DE MULT ca azi. Sunt tare mandru de ea, mai ales cand realizez ca un an cu 3 trofee ne lasa cu un gust amar, amar, amar!
Hala Madrid y NADA mas !
