Carlo Ancelotti: „Nu am venit la Madrid, sa castig doar La Decima”

Browse By

Carlo Ancelotti a acordat un interviu revistei italiene „La Repubblica”, în care a atins o mulţime de probleme de actualitate. Astfel, italianul a lăsat să se înţeleagă clar că se plănuieşte prelungirea contracului său cu Real Madrid şi a vorbit despre importanţa unor jucători ca Ronaldo, Bale sau James în jocul echipei blanco.

Aţi intrat în istoria lui Real Madrid câştigând La Decima.
Să sperăm că nu am venit aici doar pentru a câştiga UCL. Mai am contract până în 2016 şi deja se vorbeşte de prelungirea înţelegerii.

Cui aţi da premiul de el mai bun antrenor al anului?
Lui Low sau lui Simeone. Poate mai mult lui Low, pentru că a câştigat Campionatul Mondial cu Germania, practicând un fotbal foarte bun, tactic şi ca organizare.

Vă place denumirea de „dresor de UCL”?
Îmi place, însă cred că adevăraţilor campioni nu e nevoie să le dictez eu nimic. Sunt profesionişti astfel de jucători, nu trebuie decât să ne uităm la Cristiano.

Aţi ajutat la creşterea multor jucători care au câştigat în final Balonul de Aur.
Înţeleg nevoile jucătorilor, aşa se explică faptul că am relaţii foarte bune cu ei, chiar şi cu cei care nu joacă. Îmi amintesc de cei doi jucători cu care mi-a fost cel mai uşor să lucrez: Cristiano şi Zlatan. Despre suedez pot să vă spun că este exact opusul a ceea ce se crede de obicei, pe nedrept, despre el. E un adevărat campion şi mai ales un om minunat.

Cu ce fotbalist aţi avut cea mai bună relaţie?
Cu Gatuso pot spune că am atins cel mai înalt nivel de încredere. „Rino” era ca un frate, chiar dacă eram antrenorul lui. I-am încredinţat lucruri pe care nu le-am spus nimănui.

Altă definiţie spaniolă: Carlo pacificatorul şi Mourinho războinicul.
Suntem diferiţi, fiecare gestionează conflictele după caracterul său. Şi eu devin războinic atunci când nu am altă soluţie. Însă Mourinho este un mare antrenor.

Ce credeţi despre proiectul separării Catalunyiei?
Politica şi sportul sunt chestiuni diferite. Cu Barca avem o mare rivalitate sportivă.

De ce antrenorii mari sunt plătiţi mai bine decât mulţi dintre jucători?
Pentru că au de gestionat un fotbal mult mai complex. Înainte, un lot era format din 16 jucători şi se juca o dată pe săptămână. Acum avem 25 de fotbalişti şi jucăm, practic, continuu. Doar jocul în sine a rămas acelaşi.

Cum rezumaţi, la 55 de ani, drumul dumneavoastră?
Din punct de vedere uman, nu m-am schimbat. Am aceleaşi idei şi aceleaşi valori. Diferenţa e că mă simt cosmopolit. Vorbesc patru limbi străine, iar italiana mea are de suferit. Experienţele la Madrid, Paris şi Londra au fost valoroase. Ca antrenor, mă simt mai puţin sub presiune şi mai „internaţional”.

Şi în ceea ce priveşte tactica?
Evoluţia mea din acest punct de vedere s-a mulat pe coexistenţa cu jucători de un înalt nivel tehnic, care s-au adaptat tacticii.

La Madrid nu e suficient să se joace bine, ci şi frumos.
Real Madrid este un club foarte bine structurat. Membrii aleg la fiecare patru ani preşedintele, iar acesta devine, şi el, un instrument de control. Nu există proprietari magnaţi, ci o structură foarte bine pusă la punct. Realul îşi doreşte ce e mai bun, deci şi un joc foarte plăcut.

Florentino Perez cumpără vedete, anul trecut l-a luat pe Bale, cel mai scump jucător din lume, iar anul acesta pe James, starul de la Mondiale.
Bale este unul dintre cei mai buni jucători din lume şi va juca de fiecare dată când este în formă. James nu deţine numai calitatea tehnică, ci este, de asemenea, un atlet, cu rezistenţă impresionantă.

Pregătirea fizică pe care o faceţi are în vedere flexibilitatea musculară.
Când trebuie să jucăm din trei în trei zile, nu putem antrena toate aspectele, aşa că trebuie să recuperăm. Însă ne dorim aceeaşi intensitate în antrenamente şi în timpul jocului.

Este inevitabil conflictul dintre echipele de club şi cele naţionale?
Relaţia este complicată. I-am pierdut, într-un an, cu accidentări grave, pe Khedira şi pe Modric. Cred că s-ar fi putut concentra acţiunile naţionalelor la finalul sezonului.

Aţi spus că două lucruri sunt certe în viaţă: moartea şi faptul că Cristiano marchează.
Nu-mi aduc aminte când am spus asta, însă am afirmat de multe ori că atunci când jucăm cu el în echipă, plecăm, practic, de la 1-0 pentru noi.

V-ar plăcea să îl antrenaţi pe Messi?
E o întrebare retorică, pentru că Messi este unde este. Fotbalul are simbolurile sale, noi îi avem pe Casillas, Ramos şi Cristiano, Barca îi are pe Busquets, Iniesta şi Messi.

Pe 30 decembrie, în Dubai, veţi juca împotriva lui Milan.
Da, dar înainte de asta, vreau să fim campionii mondiali ai cluburilor. Cupa Mondială a Cluburilor nu va fi o competiţie uşoară, căci, probabil, vom juca în semifinală contra celor de la Cruz Azul.

V-aţi putea întoarce la Milan, ca să faceţi ceva diferit faţă de prima dată?
Dacă m-aş întoarce în Italia, aş face-o doar pentru a antrena Milanul.

Madridul este un loc în care se trăieşte bine?
Trăiesc în centrul unui oraş fascinant. Şi, pe lângă asta, trăiesc cea mai frumoas experienţă pentru un tată: lucrez cu fiul meu. Iar în iunie, fiica mea, Katia, mă va face bunic.

Cum e o zi obişnuită?
Muncesc o grămadă de la nouă la şase în club. Urmez o dietă sănătoasă, iar atunci când am puţin timp, ies să alerg în parc. În puţinele zile libere, îmi place să călătoresc. Am vizitat deja Santander, Alicante şi Toledo.

Mai ştiţi vechiul vis de a antrena o naţională africană?
Nu mă mai gândesc la asta. Antrenarea unei naţionale e o chestie complicată.

Veţi antrena vreodată selecţionata Italiei?
Conte e un antrenor foarte bun, iar naţionala noastră joacă o finală o dată la 12 ani şi o câştigă o dată la 24. Aşa că mă gândesc să preiau naţionala în 2030, o să am doar 71 de ani… 🙂

Left Menu IconMeniu
Real Madrid Romania