Acum vreo cateva saptamani, urmaream un meci al Realului .
Dupa un gol al lui Karim, comentatorul, évident entuziasmat, ne spune ca al nostru KB9 ar fi declarat recent ca « Inainte jucam pentru Cristiano Ronaldo, acum joc pentru Real Madrid » M-a pus pe ganduri declaratia asta, mai ales ca ma cam chinuia o dilema de cativa ani.
Am si cautat declaratia respectiva pe net, nu am gasit-o chiar in cuvintele acestea, desi am gasit niste referinte care spuneau ceva mai moale, de genul « Inainte indeplineam un alt rol, principalul meu rol fiind de a-i elibera spatii lui Ronaldo ». E cam acelasi lucru, dar nu chiar acelasi lucru, in prima forma fiind mai multa frustrare acumulata decat in a doua (impaciuitoare) forma.
Am vrut chiar sa scriu ceva despre asta, dar am zis sa nu starnim iarasi suparari. Primul impuls.
Peste vreo 2 saptamani, joaca United acasa cu Atletico Madrid si a doua zi dupa meci, vad un editorial in GSP sau Prosport, nu stiu exact, scris de Silviu Tudor Samuila. Nu sunt mare fan al acestuia, bine, nu sunt mare fan al niciunui ziarist in afara lui Florin Codreanu, care nu e ziarist, ci un geniu ratacit in lumea ziaristilor, dar hai sa nu divagam, oops, prea tarziu, déjà am divagat ?. Cu toate astea, m-a agatat prin titlu, asa ca am intrat sa il citesc. Spre surprinderea mea, editorialul lui mi-a placut, pentru ca pentru ideile pe care le expunea venea cu « chitante », adica venea cu exemple obiective, mai obiective decat cifrele neexistand. Mai exact, omul a comparat performantele coechipierilor lui Cristiano de la toate echipele la care el a jucat, inainte, in timpul si dupa plecarea lui
Dragi prieteni, cifrele sunt extrem de dezechilibrate ?. In TOATE cazurile, jucatorii respectivelor echipe avea un aport puternic la reusitele echipelor lor inainte de a veni acolo CR7, mult mai modest cat timp Ronaldo era la respectiva echipa si mult imbunatatit dupa plecarea sa. Si fara cifre, cei mai multi dintre noi am fi considerat adevarat acest lucru, dar parca dupa ce vezi cifrele, ramai – din nou – pe ganduri.
Pana la acest moment, ma gandeam sa va spun parerea mea (impulsul 2), stiu, nu a cerut-o nimeni, dar eu insistam sa v-o spun, referitoare la Ronaldo si la Real Madrid, voiam sa fac o evaluare a celor doua parti, acum ca au mai trecut anii si ne putem face o idée mai clara.
Pe de o parte, Realul a suferit puternic imediat dupa plecarea lui CR. Recunosc, impactul pentru club a fost mult mai dur decat ma asteptam eu, in primul an dupa plecare. In acelasi timp, si Ronaldo a scazut fata de ce eram cu totii obisnuiti la Madrid, dar over all, opinia publica a considerat ca desi ambele parti au scazut, Real a scazut mai mult.
De ce conta asta pentru mine ? Pentru ca firea mea e una speciala, eu sunt omul care ii spunea lui Bogdan Ciofu, prietenul meu foarte apropiat (imi place sa cred) « Bogdanele, eu cand a plecat un jucator de la Real Madrid, ii doresc sa ii mearga foarte prost acolo unde se duce, in orice caz ii doresc sa ii mearga mai prost decat i-a mers la Madrid, pentru ca eu as vrea ca toti fiii risipitori care pleaca sa isi invete lectia, ca de la Madrid nu pleci, ci tragi cu dintii sa ramai. In ciuda nedreptatilor pe care tu le simti, in ciuda eventualului tratament prost/nedrept la care te supune clubul, in ciuda antrenorului cu care nu te intelegi, ce sa mai, in ciuda a orice, oricat de greu ar fi, la Madrid tragi cu dintii sa ramai. In cazul lui Ronaldo, care -in opinia mea de atunci si de acum – era tratat foarte bine de club, din toate punctele de vedere, ii doresc dublul cantitatii de ghinion la urmatoarele echipe, sa nu mai aiba nicio performanta, sa se retraga cu idéea clara ca cea mai proasta decizie din viata lui a fost sa plece la Madrid . Nu pentru ca ma bucura raul lui, ci sa foloseasca drept exemplu pentru alti viitori jucatori ai Realului care vor evolua la noi pe viitor»
In urmatorii ani, pe masura ce ne indepartam de momentul plecarii sale, situatia s-a schimbat.
In timp ce Realul a ajuns din ce in ce mai aproape de nivelul pe care si-l doreste, Cristiano a mers din regres in regres la Juve si acum la United. Cu siguranta cifrele lui sunt mult mai slabe decat pe vreme cand dadea cate 50 pe sezon, si indraznesc sa spun ca nici evolutia din teren nu e la macar 70% din ce era la Madird. Cel mai bine se vede evolutia asta descendenta daca te uiti la trofeele castigate de Juve (si de United, chiar daca sezonul nu s-a incheiat), paradoxal Juve avand o colectie de trofee mult mai buna in precedentii 3 ani decat in cei 3 ani in care CR a jucat acolo. Ca nivel, torinezii au regresat de la echipa care castiga titlul in Italia inainte de etapa intai si juca 2 finale de UCL in 3 ani sa piarda titlul in Italia si sa nu mai vada nici semifinale de UCL.
Prin contrast, desi nici Realul nu e azi unde era cu CR7 in echipa, echipa e pe un trend ascendent si asta se vede atat din cifre (trofee, nr de goluri marcate etc), cat si din asteptarile fanilor care incep sa viseze din nou la UC.
Voiam sa fac aceasta comparatie si sa ma bucur (nu din ranchiuna pt CR, ci din dragoste pentru RM) ca lucrurile stau asa, ca ele arata mai bine pentru clubul meu decat pentru fiul risipitor (apropos, din toata Biblia, Pilda Fiului Risipitor este cea care imi place cel mai mult). Ma gandesc si ca exista multe asemanari intre aceasta Pilda si plecarea lui CR, sper ca si finalul sa fie acelasi. Interesant e ca mesajele (si o sa incerc sa raman doar in latura sociala, nu religioasa) celor doua povesti sunt foarte asemanatoare. « Fii loial » «Daca vezi ca ai gresit, recunoaste-ti greseala, lasa mandria » « cere-ti iertare » « nicaieri nu e mai bine ca acasa » « nimeni nu te va iubi cum te iubesc ai tai » etc. Ma pregateam chiar sa termin articolul cu speranta ca macar la final de cariera, Cristiano sa faca ceea ce a facut Fiul Risipitor, sa se intoarca acasa, SA CEARA IERTARE, si sa isi reintre in drepturile de membru al familiei.
Am folosit imperfectul in toata aceasta descriere a impulsului 2 pentru ca a) inca nu eram hotarat sa va zic intr-un editorial/povestire toate cele pe care tocmai vi le-am zis, si b) pentru ca pana acum cateva zile focusul meu era mai degraba pe mesajul « ce ma bucur ca dupa despartirea asta, e din ce in ce mai clar pentru fiu ca a gresit, si acum ceilalti copii vor fi mai atenti »
Apoi a venit meciul cu Barcelona, in care mi-am dat seama de altceva, legat de acelasi Ronaldo, s-a schimbat si focusul.
Antrenorul nostru a schimbat 2 sisteme de joc pe care nu le folosise niciodata (sau inimaginabil de rar) doar pentru ca nu am avut disponibil jucatorul nostru vedeta de azi, Karim Benzema. Asadar, omul a preferat sa schimbe sistemul in care 10 jucatori erau obinsuiti sa joace doar pentru ca a considerat ca suntem atat de dependenti de un jucator incat daca acel jucator nu poate juca, trebuie sa schimbam sistemul pentru ceilalti 10. Nu exista niciun alt jucator care sa suplineasca jucatorul vedeta, iar ca valoare adaugata, Carlo a considerat ca daca am juca la fel ca tot anul, dar cu o rezerva in locul lui KB9 am PIERDE valoare adaugata fata de situatia in care implementam acum, fix la meciul asta, 2 sisteme noi !
Gradul asta de dependenta ma sperie. Nu are legatura cu numele din poveste, dependenta ma sperie. Pe mine, personal, ma sperie dependenta de orice : bani, femei, pariuri, jocuri, tigari, biblioteci ? atunci cand intervnie dependenta ma panichez grav.
In acelasi timp, mai vedeam duminica si o echipa catalana clar imbunatatita fata de anul trecut. Stiu, Xavi are un merit, dar cel de-al doilea merit – mi-a trecut mie prin cap- ar putea fi si ca au scapat de Messi. Mai exact, au scapat de dependenta.
Si instantaneu mi-am adus aminte de un alt meci de acum cativa ani, tot pe Bernabeu, in care culmea, ne-au batut tot cu 4-0, jucand mult mai bine decat duminica si jucand…fara Messi, care era accidentat. La acea data vorbeam cu baietii (am vazut meciul la Hanul cu Tei) si le spuneam ca sunt surprins ca Barca a jucat atat de bine in cele 15-20 etape cat fusese Messi accidentat, si stiu ca mi-a raspuns cineva care se pricepea foarte bine la fotbal ca echipa aia eliberata de Messi ar putea fi de 10 ori mai puternica. Atunci, nu eram convins, acum sunt.
Era o ciondaneala continua intre noi si prietenii nostri care tin cu FC Barcelona pe tema « voi fara Ronaldo sunteti morti » « ba nu, voi fara Messi sunteti ».
Nici azi nu stiu clar care din cele de mai sus e mai adevarata, dar stiu/vad/ma conving pe zi ce trece ca ECHIPELOR le e mai bine pe termen lung fara dependente, si ca o echipa care are 3 marcatori principali e mult mai putin expusa decat una care are unul. Si mai e un lucru important , anume ca in perioada imediat urmatoare pierderii lucrului de care esti dependent, suferi tare, dar cu cat te departezi, reintri in control.
De aceea, sper ca Florentino impreuna cu antrenorul, oricare va fi el, sa inceapa serios un plan prin care sa nu mai devenim dependenti de un jucator, sa nu mai ramanem cu un singur jucator disponibil pentru o pozitie, sa rotim jucatori, sa incercam sisteme, sa diversificam, se ne punem ouale in mai multe cosuri, sa ne pregatim mai bine, intr-un cuvant. Pentru ca nu conteaza ca suntem dependenti de Ronaldo sau de Benzema, suntem intr-o situatie la fel de rea.
In incheiere, vreau sa va povestesc ceva din copilaria mea, pentru a incerca sa mai sterg din impresia pe care sunt sigur ca v-am lasat-o, aceea de anti fan Ronaldo ?. Am tot spus-o, l-am admirat foarte mult pe el, ca om, l-am considerat un role model pentru copii pentru tot ceea ce face in afara terenului, pentru cum isi organizeaza viata, ce prioritati are, etc.
Ca fotbalist, pe langa valoarea fantastica pe care o avea si pe langa golurile nenumarate date peste tot, eu am mai vazut ceva la el si ala e singurul lucru care nu mi-a placut la el. Care ? Si de ce ? ?
Aveam cam 7 ani. Jucam fotbal in spatele blocului si eram, fara falsa modestie, printre cei mai buni de pe o raza de 100 m (in vremea aia era performanta, caci doar la mine in bloc erau 206 copii). Evident, scriam cu pixul pe tricouri Lacatus si o rugam pe mama sa imi coase o banderola de capitan, faceam si fanioane din pagini de mateatica, ce sa mai era o sarbatoare. Aveam un fel de campionat pe care il jucam -spre bucuria parintilor pe care ii sculam din somn- duminica, de la 7 dimineata, ca la 10 veneau « aia mari » si ne dadeau afara. Déjà pe la 9, cand ajungeam si noi cu campionatul nostru spre fazele finale si tensiunea era mai mare?, era multa lume pe margine (cum ar veni, in tribune). Si iata cum, intr-o frumoasa zi de primavara, eu care eram vedeta echipei mele, ajung intr-o finala cu echipa mea. Public mult, déjà veneau si aia mari, aveam toti fanii de pe Pamant, asa simteam, cu ochii pe mine si la o faza de atac scapam eu cu un coechipier contra 2 fundasi adversi, eu ii pasez coechipierului cu gandul clar ca mi-o va da inapoi, sa inscriu eu, probabil asa credeau si fundasii ca nu s-au omorat sa il atace pe coechipier, ala baiat destept vede oportunitatea si inscrie. Lumea in delir, felicitari, sampanie, sa vina banii la baieti, singurul care era vizibil suparat eram eu ? Ce ma interesa pe mine atunci ca echipa mea castigase, daca nenorocitul ala de coechipier nu mi-a dat MIE mingea, sa fiu eu erou, sa ma laude toti pe mine ? ?
M-a tinut gandul asta vreo 30 secunde, si apoi m-a pocnit rusinea. Atunci, pe loc, doar rusinea ca ma vad ceilalti si rad de mine, dar tot e important, ma gandesc cu mintea de acum, ca am realizat ca e un lucru « de rusine » sa te comporti asa. Bravo mie ! Mai tarziu, m-a pocnit rusinea aia sanatoasa, pe care o simti SI cand esti doar tu singur in camera, cand iti dai seama de prostiile pe care le faci/gandesti.
Asadar, egoismul (individualismul) asta e ne-calitatea aia, singura care nu imi place la Ronaldo, si pe care O SIMT, o CUNOSC foarte bine si sa fiti siguri ca si ea in sine e tot o dependenta : de aprecierea celorlalti, de reflector, de atentie. E acea dependenta intalnita mai des la oamenii cu adevarat exceptionali in ceea ce fac ( ca mine si ca Ronaldo ? ? ? ) care te face sa iti doresti sa devii indispensabil pentru echipa ta, care te face sa vrei ca echipa ta sa sufere fara tine, si se manifesta la fel si cand echipa e Real Madrid si cand e aia formata din 7 copii de 7 ani din cartierul Militari, bloc O3, in spate la scoala 156 ?.
HALA MADRID Y NADA MAS !
Despre autor
