Don Alonso si sprintul sau catre inima noastra

Browse By

Cu inima implinita sau indoita? Nimeni nu stie cum va parasi Xabi Alonso campioaan Europei, dar ceea ce este cert astazi -28 august- este ca Xabi Alonso pleaca. Dupa patru ani, sase trofee si un sprint istoric, “Ceasul din Tolosa” va bate de-acum in inima Bavariei. Si o va stapani cu siguranta…

Putina lume il cunoaste pe Alonso asa cum este el. Coechipierii il respecta, antrenorii il apreciaza. Prietenii il stiu drept un tip retras. Familia drept un tip linistit si calculat. Iubitorii fotbalului sunt impartiti. Englezii ii duc si acum dorul, spaniolii o vor face in curand. Pentru ca Xabi Alonso nu e un fotbalist oarecare si nicidecum nu e un tip banal. Oare cati fotbalisti citesc astazi in cantonamente scrierile lui Charles Murray, Freud sau Anatoli Saranski? Cati fotbalisti pot purta un dialog pe orice tema? Cati fotbalisti aleg sa-si petreaca timpul liber alaturi de copiii lor in biblioteca familiei? Pe cati fotbalisti ii preocupa redescoperirea traditiei medievale mistice a Kabbalei? Raspunsul e logic si neimportant. Probabil ca nici nu conteaza, dar pentru madrilenul din mine, vidul profesional si uman pe care Alonso il lasa prin plecarea sa din vestiarul blanco nu va fi usor de umplut. Fotbalistic, Real Madrid nu pierde foarte mult. Plecarea lui Alonso ii face loc urmasului sau natural, Asier Illarramendi, omul despre care chiar Xabi Alonso spunea ca “e mai complet decat a fost el vreodata”. Probabil ca si lui Khedira Real Madrid ii va propune acum un nou contract. Ceea ce ma face sa cred inca odata, ca Alonso a ales sa plece gandindu-se la el, dar…asa cum a facut-o mereu, gandindu-se la club. Indiferent despre ce club a fost vorba.

Pe nedrept defaimat de caricatura prelungita a propagandei anti Madrid propusa de trusturile de presa spaniole, Xabi Alonso a ramas un rege pentru suporterii blanco. Indiferent de conjuntura, indiferent de moment, indiferent de situatie. Iar un rege adevarat se recunoaste dupa cum stie sau nu stie sa cada. Alonso a ales astazi sa plece de pe Bernabeu. Si a facut-o asa cum stie el s-o faca: precum un domn. Xabi a simtit ca Real Madrid devine, incet dar sigur, o palarie mult prea mare, iar in acelasi timp a simtit ca e cuprins de un dezgust total fata de climatul iberic. Zvonurile spun ca s-ar fi confesat apropiatilor ca nu vrea sa pateasca la fel ca Arbeloa. Nu vrea sa fie o simpla rezerva, care intra si da totul, pentru ca, dupa doua pase gresite multimea sa-i aplice o corectie de huiduieli gratuite pentru ca “n-ar mai face fata”. Si a ales sa mearga spre un orizont sigur, acolo unde cineva i-a transmis increderea sa. Guardiola poate fi catalogat in fel si chip, dar niciodata nu poate trece drept un om lipsit de inteligenta. Acest punct forte al antrenorului spaniol l-a convins pe Xabi Alonso, care astazi, mai mult ca niciodata avea nevoie de respect, incredere si din nou respect.

Gestul de noblete pura al lui Alonso de a parasi Real Madrid pare sa scoata din minti presa spaniola, pentru care invinsul nu mai era nimic altceva decat viitoarea victima a unei sedinte de critica. Gestul sau are insa o valoare deosebita. Plecat cu toata caldura si sinceritatea nascuta in inima unui om cinstit, gestul sau ajunge in inima necercetata si crispata a fiecarui madrilen. Xabi Alonso este un om special. Nascut in Tara Bascilor, Alonso a avut mereu acea pietrificare ascetica pe care bascii o imprima in fiinta umana, spre a o inalta apoi, pe drumul cel mai scurt catre performanta. Sunt multe lucruri care raman in urma sa la Madrid. Dincolo de rezultatele sale (campion al Spaniei si al Europei cu Real Madrid), dincolo de capacitatea stranie, sublima si devastatoare a fotbalistului Xabi Alonso de a gandi si crea integral, dincolo de eleganta sa din teren si din afara lui, dincolo de calitatea sa umana sau de felul sau paradoxal si proaspat de a gandi complex si sagetator orice speculatie care tinteste victoria prozaica, in urma lui Xabi Alonso ramane ceva foarte important: caracterul sau unic. Pentru ca Real Madrid pierde un om devotat, o personalitate puternica in vestiar, un om pe care il vrei acolo ca antrenor, presedinte, coechipier sa aiba curajul sa-ti spuna: ai gresit!

Indiferent unde va merge, Xabi Alonso merita aprecierea noastra si urarile noastre de bine. Sunt mandru ca am avut ocazia sa-l vad imbracand tricoul echipei mele de suflet si sunt mandru ca Xabi Alonso a stiut mereu sa respecte acest tricou. Chiar si atunci cand nu l-a purtat. Copiii mei vor afla cu siguranta ca la Lisabona, pe 24 mai, in seara in care Madridul a cucerit a zecea Cupa a Campionilor din istoria sa, Xabi Alonso a sprintat 50 de metri din tribuna in teren, imbracat in costum, pentru a-si imbratisa colegul care marcase golul izbavitor. Copiii mei vor afla despre Don Alonso si-i vor cunoaste cu siguranta povestea. La revedere, Xabi Alonso! Iti multumesc!

Real Madrid Romania