[su_heading margin=”30″]În inima Ţării Galilor, in capitala Cardiff, s-a nascut un tânăr firav, uşor timid, căruia îi plăcea să bată mingea de dis de dimineaţă, până la apusul soarelui, indiferent de condiţii. Pentru el nu conta că venea cu genunchii juliţi sau cu tricoul rupt, ca după război. Făcea ceea ce-l fascina, ceea ce-i aducea linişte sufletească. Visa să fie cel mai bun, să-i se intoneze imnul ţării în care s-a născut şi să poarte cu fală un nume, un nume ce astăzi stă pe buzele tuturor iubitorilor sportului rege. Numele lui este Gareth Frank Bale.[/su_heading]
Născut din tată paznic de şcoală, pe nume Frank, şi din mamă manager de operaţiuni, Gareth a visat de mic să pună piciorul pe mingea de fotbal. Unchiul său, Chris Pike, a evoluat pentru Cardiff City între 1989 şi 1993, de aici şi înclinaţia micului ‘’vrăjitor’’ pentru marea sa pasiune. Părinţii lui l-au dat la şcoala primară din Whitchurch, unde a învăţat tainele fotbalului. Timp de 3 ani, galezul îşi umilea continuu colegii. Pe terenul de fotbal, în curtea şcolii, la o miuţă pe maidan, oriunde. Avea acel ceva unic, ce ulterior a fost descoperit şi exploatat cum se cuvine. Era atât de bun, încât profesorul lui de educaţie fizică, Gwyn Morris, i-a impus lui Gareth câteva reguli: să joace mingea doar dintr-o atingere şi să evite să folosească piciorul de bază, stângul. Toate bune şi frumoase. La vârsta de 9 ani, în timpul unui turneu 6v6, scouterii celor de la Southampton şi-au făcut prezenţa în tribune pentru a-l urmări pe tănârul galez. Da, pe Gareth Bale. După turneu, antrenorul academiei lui Southampton, Rod Ruddick, a venit la el, l-a tras deoparte, şi i-a spus: ‘’Puştiule, eşti bun! Foarte bun! Vino la noi!’’. Gareth, cu ochii mari, plini de uimire, dar şi de fericire, acceptă propunerea antrenorului. No regret! Acesta a fost un prim pas spre îndeplinirea visului de a fi un fotbalist bun. Cel mai bun. La fel de bun ca Ryan Giggs, fotbalistul său preferat din copilărie. Iubea la el pasele, inteligenţa şi viziunea în joc. Un deliciu să-l vezi jucând pentru Manchester United, dar şi pentru Ţara Galilor, unde era liderul de generaţie ai aniilor ’00. Gareth Bale visa să fie şi el liderul unei generaţii noi, şi aşa a fost să fie.
Firavul galez nu excela doar pe dreptunghiul verde. Excela şi în alte domenii, ca rugby, hochei sau atletism. La 14 ani alerga 100 de metri în 11.4 secunde. De-a dreptul fabulos! Fotbalul a rămas, însă, principala atracţie pentru Gareth, care avea să ajungă la liceul din Whitchurch. După doi ani de studenţie, galezul şi-a făcut agale loc în echipa U18 a colegiului şi a câştigat Cardiff & Vale Senior Cup. A fost prima dată când Bale s-a simțit cu adevărat campion. Cum a fost pe teren, așa a fost și în sala de clasă. Puștanul a absolvit colegiul cu media 10 la secția de educație fizică.
De aici, muncă grea, că așa e viața în ghete cu crampoane și înconjurat de zeci, sute, mii de fani. În 2006, tânărul visător s-a transformat în tânăra speranță. La 16 ani și 275 de zile, Gareth Bale debuta pentru ‘’sfinți’’ într-un meci cu Milwall, devenind al doilea cel mai tânăr jucător din istoria clubului, după Theo Walcott. What a moment! Patru luni mai târziu, pac, primul gol în campionat, contra lui Derby. Și cum se putea altfel decât din lovitură liberă?! Încă unul, cu Coventry. Cum? Lovitură liberă, domnilor! Deja avea pusă eticheta de ‘’free-kick specialist’’, la doar 16 ani. În sezonul 2006/2007 a bifat 40 de meciuri din 42 posibile. Patruzeci! Cu o lună înainte să împlinească 17 primăveri, Gareth Bale debutează în echipa națională a Țării Galilor, contra reprezentativei Trinidad & Tobago. Și cum să fie un debut mai frumos decât cu un assist?! Poate cel mai frumos cadou de aniversare. Primul gol? În preliminariile EURO 2008, contra Slovaciei. Acesta avea să fie începutul unei perioade de pomină pentru istoria fotbalului galez. După performanțele din sezonul recent încheiat, pe fir intră mai multe echipe interesate de Bale. Printre ele și Tottenham. Negocierile s-au ținut în lanț. ‘’ 5 milioane banii jos, 10 cu bonusuri’’. Oferta finală a fost de 7 milioane. Deal done! Gareth Bale urma să-și facă bagajele și să trăiască visul londonez, din Championship în Premier League.
Pe 26 august 2007, Gareth Bale debuta pentru Spurs, contra campioanei en-titre, Manchester United. Prilejul perfect de a-și întâlni idolul din copilărie, Ryan Giggs. Cinci zile mai târziu, pac, primul gol, contra lui Fulham, într-o remiză, scor 3-3. Și totuși, unde e specialistul atunci când ai nevoie de o lovitură liberă? În derby-ul Londrei, contra lui Arsenal, de la marginea careului. Flawless! Din nefericire, sezonul a fost compromis, din cauza unei accidentări la ligamente. Speranța galeză a pus pixul pe contract la finalul lunii august în 2008 pentru încă 4 sezoane, urmând să devină ‘’vrăjitorul” de pe White Hart Lane. Zis și făcut! Tottenham termină sezonul 2009/2010 pe loc de UEFA Champions League, iar Gareth Bale primește astfel șansa de a juca în cea mai tare competiție intercluburi din lume.
După faptă și răsplată! Galezul primește mult așteptata prelungire de contract, grație acestei performanțe, după 19 ani de secetă pe plan intern pentru Spurs. Primul meci în Champions League: play-off-ul contra celor de la Young Boys Berna. După o înfrângere rușinoasă în meciul tur, scor 3-2, ‘’vrăjitorul’’ apare ca nevăzut în meciul retur și izbutește să scuture plasa de 4 ori. Scor final: 4-0, iar Tottenham își câștigă locul la masa bogațiilor, mulțumită lui GB. Primul gol în grupe, contra lui Twente, într-o victorie cu 4-1. Următorul examen, contra lui Inter, prima echipă din ‘’cizmă’’ ce a reușit tripla într-un singur sezon. ‘’GOAL, GOAL, GOAL! Hattrick for the Welshman!’’. Insuficient însă. Inter se impune cu scorul de 4-3. În meciul retur, Bale și-a luat revanșa și a făcut pe asistentul de serviciu pentru Crouch și Pavlyuchenko, într-o victorie memorabilă, scor 3-1. După cele 6 meciuri disputate, Tottenham termină grupa pe primul loc, obținând biletele pentru optimi. Și ce adversar… AC Milan. Însă doar cu numele. Spurs se califică în sferturi după 1-0 și are de înfruntat cea mai mare echipă a secolului XX, și totodată cea mai titrată echipă din istoria competiției: Real Madrid. No chance! 5-0 după dubla manșă. Sezonul nu se termină însă fără o mică recompensă pentru Gareth, care a fost ‘’cuminte’’ de-a lungul sezonului și a primit trofeul pentru jucătorul anului în Premier League.
Gareth Bale nu mai este GB3, ci GB11. Pentru stagiunea 2012/13, galezul primește numărul 11 pe tricou, odată cu reprofilarea sa din fundaș stânga în aripă stângă, lucru ce a fost benefic echipei. Pe 29 septembrie 2012 marca în ceea ce a fost prima victorie pentru Spurs contra ‘’diavolilor roșii’’ din ’89 și până atunci, după ce, cu 5 ani înainte, pirpiriul originar din Cardiff debuta în fața publicului asistent pe ‘’teatrul viselor’’. Frumos, nu? Asta nu era tot. Cand îi era lumea mai dragă, face o vrajă, și hop, hattrick cu Aston Villa, de Boxing Day. Primul în carieră, în Premier League. Încă o boabă cu Norwich, încă una cu West Bromwich, două cu Newcastle, si tot așa. Pe banda rulantă. Meci cu Lyon, pe Parc de Princes, în șaisprezecimile Europa League. Treizeci și cinci de metri de poarta lui Lloris. Lovitură liberă, poziție ideală pentru stângul său remarcabil. Își îndepărtează picioarele, în stilul lui Cristiano Ronaldo. Se apropie de minge hotărât și expediază mingea spre colțul lung, fără șanse pentru portarul francez. Minutul 45+1, scor 1-0. Între timp, Lyon egalează la unu printr-o execuție fabuloasă din partea lui Samuel Umtiti. Vine minutul 93, ultima fază a meciului. Douăzeci și cinci de metri de poarta lui Hugo Lloris. Bale își așează meticulos mingea, aceeași îndepărtare a picioarelor, se îndreaptă spre balon și reușeste să marcheze golul cu care Tottenham obținea biletele pentru optimi. ‘’Yeees, he’s done it!’’ Bale devenea astfel eroul londonezilor, și așa avea să rămână până la plecarea sa la Real Madrid. Pe 28 aprilie, Gareth câștigă trofeul de cel mai bun tânăr jucător al sezonului, respectiv jucătorul sezonului în Premier League. Forma sa foarte bună nu a fost, însă, suficientă pentru ca Tottenham să termine sezonul pe loc de UEFA Champions League, iar situația galezului la echipă era o incertitudine.
La data de 1 septembrie 2013, Gareth Bale a semnat un contract valabil 6 sezoane cu Real Madrid. Inițial, suma nu a fost dezvăluită, însă ulterior, documentele aveau să arate faptul că madrilenii au plătit 101 milioane de euro pentru aducerea acestuia pe Estadio Santiago Bernabeu.
Ziua următoare, galezul avea să fie prezentat ca noul jucător al grupării Blanco. Peste 30 de mii de madridista în tribunele minunatului stadion, pe o vreme potrivnică unui asemenea moment, la 30 de grade celsius. Nerăbdător, urcă scările din tunel, iar lumina începe să iasa la iveală. E lumina unei zile așteptate de toată lumea. Publicul se ridică în picioare, tensiunea crește cu fiecare decibel emis de fani. Gareth se arată! Cu numărul 11 pe tricou, cel pe care l-a avut în ultimul sezon la Spurs.
”HOLA, es un sueno para mi jugar para Real Madrid. Gracias por la gran bienvenida. iHala Madrid!’’, au fost primele cuvinte ale pirpiriului la prezentarea oficială. Cu siguranță, Rod Ruddick a fost mândru de învățăcelul său și cu zâmbetul pe buze.
Venea meciul de debut, contra “submarinului galben”, Villarreal. Ce presiune! Toți ochii ațintiți către galez, căci își va face treaba cum se cuvine! Și așa a și fost. Gol la debutul pentru Los Merengues! What a debut for the Welshman! După o perioadă ceva mai nefastă, “vrăjitorul” a ieșit din nou la rampă, cu o dublă contra Sevillei, scor 7-3, pentru ca acesta să-și continue numărul cu Rayo Vallecano și Juventus. Meci cu Real Valladoid, pe 30 noiembrie, ce s-a terminat cu primul hattrick perfect din cariera lui Gareth Bale. Patru luni mai târziu, Real Madrid își adjudecă Cupa Regelui, după o finală contra Barcelonei, grație galezului, care a reușit să marcheze golul victoriei după o cursă fenomenală în fața lui Marc Bartra. Primul moment important la Real Madrid. Și în ce meci! O nimica toată! A fost a douăzecea boabă a sezonului pentru el. Douăzeci și patru, ale lunii mai. Finala UEFA Champions League, Real Madrid- Atletico de Madrid. Totul sau nimic! La Decima sau acasă! Orgolii mari, presiune și mai mare. Tăticul Carlo Ancelotti și discipolul său, Zinedine Zidane, au pregătit meciul ca la carte. Peste 60 de mii de fani în tribune, pe tărâm lusitan, cu destinația Lisabona. Începe meciul. În tribune se aude doar zgomotul faniilor. În minutul 36, Diego Godin îl învinge pe San Iker pentru 1-0. Carletto, ușor abătut, face câteva schimbări, în speranța unui gol egalizator. Autobaza lui Atletico și-a făcut datoria, până în minutul 92, secunda 48. Modric execută cornerul de pe partea dreaptă, iar Ramos, maestuos, îl învinge pe Thibaut Courtois. Stadionul erupe, pur și simplu. Bucurie de nedescris pentru jucătorii Realului, dezamăgire cruntă pentru cei ai lui Atletico. Prelungiri! Minutul 110, minutul de glorie pentru Bale. Courtois îl blochează pe Di Maria, iar mingea sare la galez, care face 2-1. What a moment! Suporterii Realului în picioare, temperatura se ridică. “Vrăjitorul”, cu zâmbetul larg și o sclipire în ochi ca niciodată. Poate cel mai important gol al carierei sale. Opt minute mai târziu, Marcelo majorează avantajul, profitând de spațiul dintre liniile apărării lui Diego Simeone. În final, recitalul s-a gătat, cu penalty-ul lui Cristiano Ronaldo. Gareth devine campion al Europei!
La începutul sezonului 2014/2015, Real Madrid dispută Supercupa Europei, contra Sevillei, acasă la Gareth, în Cardiff. Un moment cu totul și cu totul special pentru el. Așa a fost. Assist pentru golul marcat de Cristiano Ronaldo. Scor final 2-0, iar Gareth Bale își trece în palmares al treilea trofeu sub culorile Blanco. Din păcate, sezonul a fost unul nu foarte bun pentru el, care a intrat în dizgrațiile suporterilor și lipsa trofeelor pe plan intern și continental, terminând cu plecarea lui Carlo Ancelotti de la echipă. Nici următoarea stagiune nu a fost atât de roz, datorită eșecului lamentabil al lui Rafa Bentiez la Madrid șI pierderea controlului din vestiar. O întreagă degringoladă. “Chelnerul” a cedat în cele din urmă, dar întrebarea e următoarea: Cine e alesul? Florentino Perez a ales varianta low-cost și de viitor: Zinedine Zidane, discipolul lui Ancelotti la Madrid. Relațiile dintre Gareth și Zizou erau foarte bune încă din primul sezon al galezului în capitala Spaniei, deci ar fi trebuit să fie o colaborare fără probleme în vestiar. Lucrurile s-au reparat. Jucătorii aveau din nou zâmbetul pe buze, lucrurile se remediaseră parțial, iar rezultatele au apărut și ele. Singura salvare a sezonului: adjudecarea La Undecima. Și asta pentru că diferența din campionat dintre Real, Atletico și Barcelona părea a fi de nerecuperat. Meciul de debut al lui Zizou pe bancă, un neverosimil 5-0 cu Deportivo La Coruna, în care Gareth a strălucit printr-un hattrick. Pe 20 martie 2016, Bale devenea cel mai bun marcator britanic din istoria Primerei, devansându-l pe marele Gary Lineker, cu 43 de goluri. Peste o lună, pac, finala Champions League. Revanșa Real-Atletico și primul examen serios pentru Zinedine Zidane. Aproximativ 72 de mii de fani în tribunele stadionului San Siro din Milano, gata pentru a 61-a pagină de istorie a UEFA Champions League, a 61-a finală. Minutul 15; Toni Kroos execută o lovitură liberă, Gareth Bale prelungește pentru Sergio Ramos, care câștigă duelul pentru minge cu Stefan Savic și îl învinge pe Jan Oblak pentru 1-0. Fanii madrileni sunt în picioare. Avantajul avea să țină 64 de minute, Yannick Carrasco profitând de centrarea lui Juanfran și marcând din 5 metri pentru 1-1, După 120 de minute, penalty-uri. Tensiunea crește, iar emoțiile își fac simțită prezenta pe chipurile jucătorilor. La scorul de 4-3 pentru Real Madrid la loviturile de departajare, Juanfran trimite mingea în bară, pentru ca Ronaldo să trimită La Undecima acasă, pe Estadio Santiago Bernabeu. Încă un trofeu pentru Gareth, al patrulea la număr.
În urma unui sezon foarte bun pentru galez, cu 19 boabe în 30 de meciuri în toate competițiile, pirpiriul își pregătește teren pentru EURO 2016, alături de o nouă generație. O generație ce așteaptă performanțe mărețe după mai bine de 5 decenii. În ’58, Țara Galilor ajungea la ultimul turneu final: Campionatul Mondial, unde a prins sferturile de finală. De atunci, generația condusă de geniul Ryan Giggs nu a mai izbtutit o astfel de performanță, fiind nevoie de 58 de ani pentru o nouă generație la un turneu final. Generația lui Bale. Sau mai bine spus Bales. Cu 5 goluri în preliminarii, Garry era mai pregătit ca oricând să ridice ștacheta pentru Țara Galilor. Meciul de debut, contra Slovaciei, adversara directă pentru locul secund. Debut la EURO cu gol pentru Bale, chiar din lovitură liberă. Doar era cunoscut drept “free-kick specialist”. Primul gol pentru galezi la un turneu final după cel al lui Terry Medwin contra puternicei Ungaria, la acea vreme. Scor final 2-1, iar Țara Galilor trebuie să pregătească un meci mult mai greu ca acesta, contra Angliei. Pac, încă un gol, în poarta lui Joe Hart, însă în cele din urmă Anglia se impune cu scorul de 2-1. În următorul meci, Garry marchează în victoria contra Rusiei, scor 3-0, asigurându-le galezilor primul loc în grupă. Adversarul din optimi: Irlanda de Nord. În minutul 75, Bale contribuie decisiv la golul victoriei, trimițând o centrare periculoasă în careu și forțându-l pe Gareth McAuley să împingă mingea în proprie poartă. A fost prima calificare în sferturile unui turneu final după 58 de ani, iar galezii pleacă cu speranțe mari că vor fii surpriza plăcută a Europeanului din Franța, cu Gareth Bale în rol principal.
