Sat. Nov 17th, 2018

Momentul de sinceritate al marelui rival. Realul de azi, prin ochii lui Leo Messi

Declaratia de ieri a lui Messi legata de plecarea lui Cristiano Ronaldo ma pune in garda. Si imi arata ca realitatea e mai dura decat optimismul gratuit pe care mi-am permis sa-l afisez. In ochii marelui rival, Realul meu e mai putin puternic. Sa ma tem?

Am ezitat sa scriu ceva despre subiectul asta. Poate si pentru ca n-am fost un mare fan al lui Cristiano. Nu, nu dati cu pietre in dirijor! De regula, orchestra e de vina. Nu ma puneti la zid pentru asta, pur si simplu m-am regasit mereu in alt tip de fotbalist. O fi vina enormei predici ideologice a comunismului, care mi-a interzis orice distractie existentiala, dar n-am participat niciodata la cultul celebritatii. N-am simtit niciodata nevoia dozei necesare de iluzie, dar eu singur mi l-am facut idol pe Breitner din nimic, si tot eu l-am facut pe Camacho, Balon de Aur. Si acum, dupa multi ani, Hugo Sanchez iese din cand in cand din sertarul meu cu amintiri din dormitor si imi arata de ce l-am iubit atat de tare. Pe ei trei i-am adorat, pe Cristiano l-am apreciat. Nimic iesit din comun, doar chestiune de gusturi.

Sub intunericul incoerent al unor vremuri agitate, Messi face lumina si ne convinge in surdina ca realitatea e contrara, oricat de optimisti am fi noi.

Dar nu, nu sunt nebun, in ciuda speculatiilor malitioase pe care le fac vechii mei prieteni de pahar. Intre noi fie vorba, nebuni sunt aia care l-au lasat pe tusa pe Dobrin in Mexic, profitand de urzeala clanului dinamovist de la echipa nationala. Eu nu, nu sunt nebun si pot admite ca Cristiano e o mare pierdere pentru Real Madrid. Gandeam asta si pana acum dar ma impacasem cu gandul. Apoi a venit Messi. Nu mai departe de ieri, a venit Messi…El m-a facut sa realizez ca Ronaldo, marele sau rival si deja fostul nostru jucator, este unul din darurile de care ne-am despartit pentru ca n-am mai stiut sa deosebim darurile mici de nevoile mari.

Marele rival, omul care ne-a dat, ne da si ne va da frisoane ca nimeni altul. Omul problema de care nu te poti apropia si care te sfasie cu talentul sau, fiind capabil sa-ti taie respiratia la primul dribling vertical spre poarta. El, marele star al inamicilor din Catalonia ne explica: “Nu ma asteptam ca Ronaldo sa plece. E clar ca Real Madrid fara el e mai putin puternica. Juventus a devenit favorita la castigarea Ligii Campionilor”. In declaratia asta gasim spectacolul, caderea si decaderea unui Imperiu. Sub intunericul incoerent al unor vremuri agitate, Messi face lumina si ne convinge in surdina ca realitatea e contrara, oricat de optimisti am fi noi. Pentru ca el simte altfel. Si vede altfel. Un moment de sinceritate si de luciditate al marelui rival face cat 100 de momente de optimism, pe care ni-l injectam zilnic in speranta ca putem imbratisa setos viitorul si ni-l putem face asa cum vrem noi sa arate.

Radiografia pe care Messi o face Realului e dura. Marele rival nu se mai teme si are chiar tupeul sa spuna asta. Direct si fara ascunzisuri. Asta e primul mare lucru pe care l-a pierdut Real Madrid prin plecarea lui Cristiano Ronaldo: teama pe care o insufla adversarilor, chiar si marilor rivali.

Pe de alta parte, ce vrea sa spuna Messi in declaratiile sale de ieri e ca Real Madrid a pierdut prin plecarea lui Cristiano acel fotbalist cu statut de superstar si personalitate maxima, capabil sa care echipa in momentele in care Real Madrid are nevoie. In meciurile alea “mai putin importante” decat finalele…cu PSG, cu Juve, cu Atletico Madrid, cu Bayern, cu Barcelona. Mai exact, argentinianul simte ca actualul Real Madrid se poate descurca fara emotii in meciuri cu Leganes, Getafe sau Granada, dar ora adevarului va fi data atunci cand lucrurile se vor complica, iar 90 de minute vor insemna lupta pentru trofee. Cum a fost in Supercupa.

Radiografia pe care Messi o face Realului e dura. Marele rival nu se mai teme si are chiar tupeul sa spuna asta

Messi stie ce zice. Realitatea este ca in ultimele trei sezoane in care Real Madrid a cucerit Uefa Champions Legue, Barcelona a avut un teren un fotbalist care a marcat singur 140 de goluri, adica o medie de 46,6 pe sezon. Suna ireal! Madridul a replicat cu celalalt fotbalist care in ultimele trei sezoane a marcat 137 de goluri (in mai putine meciuri), adica o medie de 45,6. Din nou, ireal! Si va rog, nu-mi explicati ca sunt “doar goluri”. Stiti care e definitia mea pentru goluri? Pentru mine golul e demonstratia fizica si morala a diferentei de putere si vointa intre doua echipe, care se impart, imediat si categoric, in invins si invingator, vasal credincios si suveran generos. Iar demonstratia are mereu un initiator. Cei mai buni sunt ei doi.

Nu exista niciun alt fotbalist pe lume care sa ofere statistica asta. Doar ei doi. Marii rivali. Iar Messi e un tip inteligent si stie asta.

Intr-un moment de sinceritate dureroasa pentru noi, Messi ne explica: “M-a surprins ca a mers acolo, dar acum Juventus e favorita la castigarea UCL”. O declaratie care trezeste doua momente de panica pentru mine. Primul se leaga de faptul ca marele Lionel Messi crede ca echipa unde a plecat marele sau rival direct are prima sansa la UCL pentru ca l-a adus pe Ronaldo. Cu alte cuvinte, o recunoastere a suprematiei din ultimii ani a portughezului, chiar de catre super starul argentinian. Si panica pe care o resmite autorul cand realizeaza ce am pierdut: fotbalistul pe care Messi il pune la acelasi nivel sau mai sus decat el!!!

Al doilea moment de panica: marele rival ne pune la colt. Voit sau nevoit, Messi simte ca Madridul e mai slab acum. Nu cred ca Messi se teme de actuala echipa pentru a incerca sa puna presiune facand astfel de declaratii. Si trebuie sa recunosc, Messi n-a aratat slabiciuni de acest fel de-alungul timpului, astfel ca nu-l cred in stare sa faca astfel de declaratii pentru presiune. Nu, pur si simplu asta crede. Detaliu care pe mine personal, ma inspaimanta. Prin ochii lui Leo Messi, deja Real Madrid nu mai e viitorul, ci trecutul.

Stiu, n-am motive sa ma inspaimant. Pentru ca observam cu totii, printre capacitatea lui Messi de a juca un fotbal inaccesibil si indescifrabil noua, Real Madrid merge. I-am ridicat deja in varful muntelui Olimp pe baieti, dupa victorii cu Leganes si Getafe, in vreme ce rolul lui Cristiano e acoperit. De cei pe care anul trecut ii doream plecati. Masina de propaganda a pompat articole laudative la adresa Realului si l-a pus la zid pe Cristiano in cel mai ridicol mod posibil. “In sfarsit Real Madrid joaca in 11”. Unul dintre cele mai mizerabile titluri posibile citite de mine in ultimii ani si, sa ma iertati, un titlu care pare comandat de undeva din birourile de pe Concha Espina. Cu alte cuvinte, pana acum toti jucau pentru Ronaldo, acum sunt liberi. Oh Doamne si ce rau a mers. Un paradox inexplicabil chiar si pentru cei care au semnat acel articol dezgustator in MARCA.

Ca Messi are sau nu dreptate, ramane de vazut. Ca eu am motive sa intru in panica sau nu, pana la urma e problema mea si sunt direct responsabil pentru ea. Se poate ca din toata tevatura asta Real Madrid sa iasa bine, sau se poate sa iasa groaznic.

Dar ieri, cineva s-a jucat cu sentimentele mele si mi-a explicat destul de clar ca e momentul sa nu ma mai mint. Si ca nu e o greseala ca ma tem. E firesc sa fie asa, atat timp cat marele rival iti simte slabiciunile. Si…stiti ce fac leii cand simt miros de sange, nu?