Ai plecat de ceva vreme de-acasa si probabil ca multi nu-ti simt lipsa. Ai varsat lacrimi conjugate de bucurie si tristete la despartire pentru ca ai simtit ca puteai face mai mult, dar si pentru ca n-ai fost tratat mereu asa cum meritai. Ai ajuns la Porto pentru a parafa cel mai slab sezon din cariera ta si statistic cel mai slab sezon din istoria ultimilor 15 ani ai unui portar care a aparat buturile dragonilor. Esti aproape de finalul unei cariere tumultoase, dar glorioase in care ai adunat trofee, aplauze, laude si injurii.
Asa cum le sta bine campionilor ai trecut peste, ai mers inainte si ti-ai pastrat inima blanco, indiferent de imprejurari. Unii ar spune ca nimic nu s-a schimbat. Altii ca totul s-a schimbat in bine de la plecarea ta. Ce s-a schimbat cu adevarat este probabil regimul ambiant dinaintea erei care ti-a purtat numele: viata nu mai e rea si brutala pentru nimeni, e chiar agreabila, ingaduie faima, bunastarea si placerea. Viata fara Real Madrid pare simpla si totusi atat de complicata si confuza, pentru ca nimic n-o poate feri de absurd, de finalul abrupt impus dupa regula lipsei totale de sens.
Real Madrid traieste fara tine, iar tu traiesti fara Real Madrid. Fiecare cum poate, in lumi diferite. Ceva insa continua sa lege legenda care-ti poarta numele de legenda numita Real Madrid. Pentru ca nimeni, niciodata nu va sterge cu buretele interventiile tale fabuloase de la Glasgow, nimeni nu va risipi cerneala sau butoanele unei tastaturi de ultima generatie pentru a-ti dezintegra explozia cu care ai aparat mereu Madridul in meciurile alea in care defensiva inexacta creata de Perezi, Calderoni si diversi antrenori te lasau singur in fata imposibilului. Nimeni nu va anula vreodata cele 725 de meciuri in tricoul blanco, cele 5 titluri de campion al Spaniei, cele 3 trofee Uefa Champions League, cele doua Supercupe ale Europei, Campionatul Mondial al Cluburilor sau Cupa Intercontinentala. Nimeni nu va avea forta sa stearga drag prieten cele 19 trofee cucerite in toti acesti ani in care ai purtat titulatura de “Sfant”.
Ai fost, esti si vei ramane al nostru, cu bune si cu rele, cu zile proaste sau zile de senzatie, cu reflexe impresionante sau gafe impardonabile, cu declaratii potrivite sau mai putin potrivite. Pentru ca dincolo de fotbal, dincolo de malitiozitate, dincolo de razboaie externe sau interne, nimeni nu poate dezlipi legenda numita Iker Casillas si crescuta pe maidanele din Mosteles pentru a se pregati de glorie vreme de 25 de ani la portile Valdebeasului. Te injuram, te iubim, te antipatizam, te glorificam, te huiduim, te apreciem, te fluieram sau te veneram. Toate sunt detalii, pe care mai devreme sau mai tarziu le vei uita. Si le vom uita. Vom intelege ceva mai bine, caci de stiut nu vom sti niciodata, care a fost rolul tau in istoria acestui club si o vom face probabil din clipa in care vom fi dispusi sa acceptam ca “intamplarile”, bune sau rele, nu se arata si nu se aduna anapoda, ci vin dintr-un limbaj pe care nu-l intelegem sau ne ostenim sa-l traducem gresit. Ceva va ramane mereu insa de neocolit: legenda care-ti poarta numele.
Aproape nimic nu ne poate face sa facem din trecerea timpului si din miscarea evenimentelor o functie, o forma inteligibila care ne vorbeste mereu si ne da, uneori, lectii limita: nasterea, moartea, iubirea, ura, salvarea sau determinismul.
Din aceasta armatura plina de sens a existentei s-au nascut geniile si legendele. Si nimeni si nimic nu poate nega asta vreodata. Astazi implinesti 35 de ani. Pentru prima data, departe de casa. De casa ta! 25 i-ai petrecut alaturi de culorile blanco si de emblema merengue. Cine poate uita asta, cine poate sterge toate astea, nu poate intelege exact ce inseamna Real Madrid. La multi ani, San Iker! Iarta-ne, caci noi te-am iertat deja. Iar cei care n-au facut-o inca o vor face cand vor intelege ca legendele nu trebuie niciodata judecate, ci iubite neconditionat.
