Noaptea de Halloween a acestui an a adus confirmarea unei finale de Copa Libertadores între Boca Juniors și River Plate, adică un Superclasico la cel mai înalt nivel posibil. Pentru prima oara în istoria fotbalului, o rivalitate imensa, cu o vechime de peste un secol, urma sa își consume cel mai fierbinte punct al existentei sale într-o dubla manșa pe care Argentina de Sud o așteptase 60 de ani, de la înființarea Copei Libertadores, competiția suprema a Americii de Sud denumita în cinstea eliberatorilor continentului de asuprirea conchistadorilor și colonizatorilor spanioli și portughezi. Însă, visul unei finale cum nu a mai fost și, cum poate, nu va mai fi s-a transformat în coșmar, după ce returul a fost suspendat în urma atacului violent cu pietre al fanilor lui River asupra autocarului care ii ducea pe jucătorii Bocai pe El Monumental.
După îndelungi negocieri, s-a ajuns la varianta Spania, tara unde trăiește cea mai mare comunitate de argentinieni de peste hotare, în număr de 350 de mii. A fost o decizie care a iritat ambele cluburi implicate, in egala masura, dar mai ales pe fanii lor, nevoiti la un efort fizic si financiar considerabil pentru a fi alaturi de idolii lor in apogeul rivalitatii din El Superclasico. Astfel, zeci de mii de argentinieni au strabatut peste 10 mii de kilometri si au cheltuit macar 2000 de euro ca sa-si incurajeze clubul de suflet in cel mai important meci din istorie. Pentru ca asa cum anunta chilianul Marcelo Salas, fost atacant la River, inaintea mansei tur de pe Bombonera, “echipa care va pierde finala, va purta aceasta cruce pentru tot restul vietii”. Numai ca aceasta cruce va fi purtata si de huliganii argentinieni din cauza carora s-a ajuns aici, precum si de CONMEBOL si FIFA, organismele care, doar de dragul banilor, au facut tot posibilul pentru ca returul sa se joace oriunde si oricum, indiferent de consecinte si fara a tine cont de suporteri sau de cei implicati in mod direct, tocmai jucatorii.
Chiar si spaniolii scriau ca ideea unui River – Boca la Madrid este la fel de ciudata si neinspirata ca si aceea de a stramuta un Real – Atletico la Miami sau un Sevilla – Betis la Shanghai. Dar pentru a putea avea o imagine cat mai limpede in ceea ce priveste El Superclasico de los Superclasicos, PonturisiPariuri.com a intreprins un demers jurnalistic unic in Romania, transmitand live pe pagina sa de Facebook, pe toata durata zilei de duminica, imagini in direct din mijlocul fanilor argentinieni aflati la Madrid si, apoi, chiar din timpul finalei de pe Santiago Bernabeu.
In acest context, l-am cunoscut pe Rodrigo, un argentinian neutru la acest meci intrucat, fiind din Santa Fe, tinea cu Union. Pur si simplu, s-a intamplat ca el sa fie la Madrid chiar atunci pentru ca urma sa se intoarca acasa dupa ce facuse un tur al Europei, astfel ca l-am intrebat ce inseamna pentru argentinieni aceasta hotarare ca returul finalei sa se joace in Spania. “Hombre, este cupa Americii de Sud, astfel ca trebuia sa se joace in America, oriunde, dar in America. Noi suntem aici intr-o alta tara, pe un alt continent, care nu are nicio legatura cu America de Sud. In plus, situatia economica a Argentinei nu este foarte buna, iar pentru suporterii celor doua echipe o asemenea deplasare presupune niste cheltuieli foarte mari. E drept, ca fiind si summit-ul G20 la Buenos Aires in acea perioada, cu prezenta lui Donald Trump, era foarte greu sa se asigure siguranta necesara la o asemenea finala”, mi-a raspuns, convins ca meciul nu trebuia sa se mute in Europa.
Insa, toate criticile fata de disputarea finalei pe Bernabeu au fost cumva innabusite de fiesta argentiniana care a invaluit Madridul in ultimele zile. Practic, toata tensiunea derby-ului si a jocului decisiv, care a facut ca o scanteie sa arunce in aer intreaga desfasurare a returului pe El Monumental, s-a topit o data cu traversarea Atlanticului si aterizarea pe aeroportul Barajas. Principala poarta a Europei spre America Latina devenise acum loc de pelerinaj pentru zecile de mii de iubitori ai fotbalului care visau sa vada pe viu cel mai asteptat Superclasico din istorie, partida pe care nu trebuie sa o ratezi intr-o viata. Printre ei, un jurnalist din Ecuador, care a cheltuit 2600 de euro pe bilet, transport si cazare, sau un ziarist brazilian, care a dat doar pe intrarea la meci 140 de euro, in conditiile in care un bilet la negru ajungea si la 300-400 de euro.
Suporterii lui River si ai Bocai au lasat acasa fanatismul extrem si au adus in Spania doar pasiunea frumoasa pentru fotbal si culorile lor dragi, iar din duelul lor pasnic de pe strazile Madridului, de la metrou sau din tribune, toata lumea a avut de castigat. In primul rand, spaniolii, care nu au mai vazut sau trait asa ceva la ei acasa, cel putin in era moderna a fotbalului, apoi argentinienii, care s-au putut bucura de un Superclasico pe un stadion jumatate plin cu fanii lui River si cealalta jumatate, cu cei ai Bocai, lucru imposibil in acest moment in America de Sud, si, nu in ultimul rand, toti ceilalti care nu au ocazia sa vada un Superclasico pe viu. Suporterii argentinieni au fraternizat prin pietele din Madrid, indiferent de tricoul pe care il purtau, semn ca si locul isi poate pune amprenta asupra oamenilor, imblanzindu-le cumva pornirile patimase, atat de greu de stavilit in Tara Tangoului.
Bernabeul nu a putut oferi inaintea partidei acel joc de artificii specific sud-americanilor, care m-a facut sa numesc toata acea nebunie drept “Revelionul fotbalului spectacol”, dar chiar si asa, atmosfera a fost electrizanta, iar cel mai emotionant moment dinaintea startului jocului a fost intonarea imnului Argentinei. Cu toate ca interesul pentru finala a fost urias, au fost si mai multe locuri goale la tribuna a doua, in zona centrala, pe langa cele doua sectoare din peluze inchise, astfel ca asistenta a fost putin peste 62 de mii de spectatori.
Meciul s-a jucat la intensitate maxima, fiecare jucator dand 110 la suta din potentialul sau, chiar daca au aparut si greseli mari la un asemenea nivel. In prima repriza, Guillermo Barros Schelotto s-a dovedit mai inspirat, optand pentru un trident ofensiv format din trei jucatori foarte rapizi, Villa – Benedetto – Pavon, iar “Pipa” Benedetto a deschis scorul pe contraatac in minutul 45, asa cum facuse si in partida tur. De 55 de ani, nu se mai intamplase ca un jucator sa inscrie in ambele manse ale finalei Copei Libertadores, iar acum, doi jucatori au reusit aceasta performanta, intrucat Lucas Pratto, atacant format chiar la Boca, a egalat in minutul 68. Asta dupa ce, mai devreme, tot el a fost faultat in careu de portarul “genovezilor”, Andrada, insa arbitrul uruguayan Andres Cunha, in loc sa acorde penalty, a dat fault in atac, fara a apela macar la ajutorul VAR!
Practic, riscul asumat de Marcelo Gallardo, antrenorul suspendat al lui River, a fost recompensat de golul lui Pratto, care a taxat prompt retragerea prematura a Bocai. Barros Schelotto a transmis o senzatie de frica atat echipei sale, cat si adversarilor, prin pasul deliberat facut inapoi in partea secunda, iar “milionarii” au profitat la maximum. River Plate a stiut mai mereu in ultima vreme sa trateze cu multa inteligenta tactica meciurile importante, demonstrand si o putere de regenerare extraordinara. Asa a fost posibila remontada din semifinala cu Gremio, dupa 0-1 acasa, remiza din turul de pe Bombonera sau victoria din Supercupa Argentinei, tot in fata Bocai.
A fost 1-1 dupa 90 de minute si, cum in ultimul act al Copei Libertadores, golurile inscrise in deplasare nu valoreaza dublu, s-a intrat in prelungiri. Dar Boca si-a complicat serios viata, in urma eliminarii din minutul 92 a lui Wilmar Barrios, columbianul care a oferit echilibru si forta la mijlocul terenului cat timp a jucat, dar care a luat doua cartonase galbene in doar cinci minute. In plus, schimbarile operate de Guillermo Barros Schelotto nu au adus nimic in plus in jocul “genovezilor”. Mai mult chiar, inlocuirea capitanului Pablo Perez cu Fernando Gago, revenit pe Bernabeu, unde a jucat cinci ani, a dus curand la pierderea inca unui om pentru ca fostul mijlocas al Realului, urmarit de blestemul accidentarilor grave, si-a rupt tendonul. Astfel, Boca a cautat cu disperare sa ajunga la penalty-uri, dar dorintei sale i s-a opus columbianul Quintero, mutarea castigatoare a lui El Muneco Gallardo. Intrat in minutul 58 in locul veteranului Leo Ponzio, Quintero a oferit executia serii in minutul 109 cu un golazo demn de o asemenea finala.
Boca a strans din dinti si a cautat egalarea in noua jucatori de camp pentru ca Andrada a urcat in ultimele minute pana dincolo de jumatatea terenului. Asa, a aparut ocazia imensa a lui Jara chiar in momentul cand crainicul de pe Bernabeu anunta ca mai sunt doua minute de prelungire la prelungirile meciului. Imediat, insa, River a dat lovitura de gratie prin Pity Martinez, scapat pe contraatac, incheind, astfel, cea mai frumoasa zi din istoria sa, dupa cum au scris jurnalistii de la Ole. Pentru ca sa castigi finala Copei Libertadores in fata rivalei de o viata, la Madrid, pe luna sau oriunde, nu se poate compara cu nimic.
Iar victoria cu 3-1 a oferit cea mai mare bucurie posibila fanilor “milionarilor”. Pentru ca acest triumf va ramane pentru totdeauna in istoria fotbalului si in sufletele lor. De aceea, nici River, nici Boca si niciunul dintre cei 62.282 de spectatori de pe Santiago Bernabeu nu vor uita vreodata aceasta finala.
Se spune ca El Superclasico este meciul pe care trebuie sa-l vezi pe viu macar o data inainte de a muri. Dupa ce am trait o asemenea experienta, putem muri impacati! Eventual, cat mai tarziu posibil …
sursa: https://www.ponturisipariuri.com/
Pe Bogdan il gasesti si pe http://www.bogdansocol.ro/
Despre autor
