Cu cinci ani inainte, marele campion de formula 1, argentianianul Juan Manuel Fangio, fusese sechestrat de trupele de gherila ale lui Fidel Castro care doreau sa aduca la cunostinta lumii cauza pentru care luptau. La numai un an distanta de la acel eveniment, a izbucnit Revolutia cubaneza.
Apoi un alt mare sportiv de origine argentiniana a trecut prin acelasi infern. Alfredo di Stefano se gasea in Venezuela, acolo unde participa la un turneu promotional alaturi de echipa sa, Real Madrid. “In jurul orelor sase am primit un telefon in camera hotelului. Initial am crezut ca este o gluma a colegilor mei, dar nu era asa. O vocea mi-a ordonat: fie cobori fie urcam dupa tine cu politia. Nu prea intelegeam despre ce e vorba” isi amintea La Saeta Rubia intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani. Asa a ajuns Don Alfredo in mainile Fortelor Armate pentru Eliberarea Natiuniii (FALN) o grupare de guerila venezueleana condusa de Paul del Rio, care isi propunea sa traga semnale de alarma suficiente pentru ca lumea sa perceapa adevaratele dimensiuni ale revolutiei pe care o purtau impotriva lui Romulo Betancourt si Raul Leono.
Evenimentul avea loc pe 23 august 1963. Don Alfredo n-a coborat. N-a crezut nicio clipa vocea de la capatul firului. “Revolutionarii” insa s-au tinut de cuvant si au urcat pana la etajul 4 unde era cantonat Di Stefano. S-au pus cu pumnii si picioarele pe usa campionului hispano-argentinian. Politistii deghizati l-au instiintat ca este suspect intr-un caz de mare amploare legat de trafic de droguri. Odata patrunsi in camera, oamenii lui Paul del Rio l-au preluat pe Alfredo si l-au retinut timp de 70 de ore. Paul Elrio Canales era unul dintre sechestratori. Acesta isi amintea acum doi ani evenimentul: “S-a speriat, nu intelegea mare lucru din ceea ce i se intampla. I-am zis atunci cand lucrurile s-au mai calmat ca noi nu suntem politisti, iar ca scopul nostru este sa-l sechestram. Am ramas uimit, pentru ca l-am vazut usurat. Se eliberase de tot. Era un om atat de bun si de corect incat nu-i pasa de sechestrul la care noi il supuneam ci se simtea eliberat de ideea ca nu va fi vazut ca un traficant. Singurul lucru pe care mi-l amintesc ca mi l-a spus a fost: “Ma bucur. Copiii mei trebuie sa-si aminteasca de acest episod fara a se rusina de tatal lor”. A fost foarte linistit din acel moment, i-am luat parca o piatra de pe inima” rememoreaza Canales.
Intr-adevar, Di Stefano se calmase. Atat de mult, incat la revenirea in Spania dupa 70 de ore de sechestru a glumit cu reporterii: “Nu pot sa ma plang. Joc fotbal de 20 de ani, dar in 70 de ore cat am fost sechestrat am avut parte de o publicitate incredibila. In plus oamenii au fost agreabili, mi-au dat sa beau, sa mananc. M-am simtit ca un rege” a povestit Di Stefano lasand jurnalistii spanioli cu gura cascata.
Iata un pasaj reprodus in totalitate din Revista “Primera Plana”, numarul 43 din 3 Septembrie 1963: “Nu avem nimic cu dumneavoastra. Pur si simplu ne dorim ca presa sa-si arunce privirea catre noi. Guvernul interzice ziarelor sa discute despre FALN. O sa ramaneti cateva ore alaturi de noi, apoi va vom elibera. Nimeni nu vrea sa va faca rau, nu va ingrijorati” i-au transmis membrii gruparii FALN jucatorului de la Real Madrid. Peste cateva minute Di Stefano era transportat intr-o masina si dus intr-un apartament central si foarte elegant. Pe tot parcursul sechestrului, membrii FALN i s-au adresat cu Domnule Alfredo.” nota in septembrie 1963 revista citata. Cateva luni mai tarziu, aceeasi grupare a amplasat doua bombe in Ambasada Statelor Unite din Caracas.
