Real Madrid a cucerit aseara la Milano ce-a dea unsprezecea Liga a Campionilor, la capatul unei noi finale jucate impotriva rivalei locale, Atletico de Madrid. Partida s-a decis in urma executarii loviturilor de la unsprezece de metri, dupa ce in timpul regulamentar de joc si dupa prelungiri, scorul a fost egal, 1-1. Pentru Zinedine Zidane este primul mare succes la nivel inalt in calitate de antrenor.
Prin astfel de seri madridismul a devenit universal. Prin astfel de seri se scrie istoria. Cu astfel de jucatori o poti uneori rescrie. Unii vor spune ca Real Madrid n-a meritat aseara succesul in fata rivalei locale. De regula o vor face cei care urmaresc mai putin duelurile directe dintre cele doua formatii din Capitala. Pentru ca fotbalul asta isi leaga uneori esenta de norocul tutelar al fiecarui club in parte se cuvine sa facem o precizare: de cate ori in ultima vreme Atletico n-a jucat nimic impotriva Madridului si a terminat jocul invingatoare? Ei bine, de data asta a fost invers si a fost din nou, exact la momentul potrivit. Momentul care conteaza cel mai mult. Momentul care ne place noua, madrilenilor! La fel de bine se poate naste o alta intrebare: a avut Atletico Madrid ocazii de gol mai mari aseara ca ocaziile Madridului? A fost vreo sansa mai mare de gol a colchonerilor ca sansele lui Casemiro, Benzema, Bale, Lucas? Sa nu ne lasam influentati de faptul ca da…uneori Atletico stie sa si atace. Dar pentru ca au fost obligati sa faca asta, sa nu furam din meritele unei echipe care a stiut sa se adapteze jocului inchis, organizat si ultra disciplinat al “plapumarilor”. E dureros sa fii invins cu propriile arme, dar nu e deloc nedrept.
Atletico a facut un meci bun aseara in finala Ligii. Chiar foarte bun pe alocuri. Fizic si tactic in multe momente, gruparea pregatita de Diego Pablo Simeone a fost superioara. In special in repriza secunda, cand scorul era deja favorabil echipei care condusese ostilitatile in prima parte. Dar Madridul n-a mai fost echipa naiva din 2015 si nici macar cea din 2014. Madridul a avut in Casemiro un punct de echilibru extraordinar la mijlocul terenului si in Kroos si Modric doi jucatori parca insensibili la efort. Aceasta linie de trei care tinde sa devina ideala a fost mai intai blocata si apoi fisurata de intuitia tactica extraordinara a argentinianului de pe banca lui Atletico. Simeone a mutat la pauza, si-a schimbat oarecum blocul functional si si-a motivat altfel baietii, care au iesit la “totul sau nimic”. De aici impresia pozitiva lasata de un Atletico Madrid, care in prima repriza n-a corespuns nicio secunda ideilor lui Simeone. Dar, in noua sa formula, dominata sezonier de Liga Campionilor si cotidian de o piata isterica de transferuri, fotbalul european da senzatia apasata ca trece in plan secund atunci cand vine vorba de obiectiv. Ceea ce scuza si prestatiile “cholistice” ale “colchonerilor” pana in finala de la Milano, dar si prestatia defensiva din repriza secunda a elevilor lui Zidane. “Scopul scuza mijloacele” face parte din filosofia nescrisa a lui Diego Pablo Simeone, iar aseara, Cholo, a fost invins prin propria-i filosofie.
Si asa ajungem la invingatori. La Zidane si compania, oamenii care aseara au ridicat pulsul milioanelor de fani blanco din intreaga lume. A fost nevoie de mult sacrificiu, de mult entuziasm, de multa putere pentru ca Madridul sa castige La Undecima! Pentru ca in ianuarie, echipa asta era pe scurt “moarta”. De-a binelea pentru ca multi deja o imbalsamasera. Fara sa realizeze ca Madridul e singura pasare Pheonix veritabila din fotbalul mondial. Ajunsa la loteria penalty-urilor, Madridul a fost sigura, a fost stapana, a fost perfecta. Juanfran a ratat a patra lovitura de pedeapsa a “colchonerilor” si i-a permis lui Cristiano Ronaldo sa conduca La Undecima pe drumul ei normal catre Concha Espina. Un Real Madrid mai sters aseara decat se asteptau iubitorii fotbalului, dar stralucitor prin darzenie, prin angajament, prin spirit de sacrificiu, prin curaj si prin tarie. Real Madrid, in ciuda parerii aproape unanime a “specialistilor” promite. Fotbalul pe Concha Espina nu si-a anuntat niciodata viitorul cu atata insistenta. Niciodata n-a lucrat la cultul unitatii atat de dezlantuit. Efectul e febril, excitant si consistent. Efectul e creat de Zinedine Zidane si trece prin lacrimile lui Dani Carvajal, prin euforia lui Lucas Vazquez, prin spiritul lui Sergio Ramos, prin credinta si calitatea uimitoare a lui Keylor Navas, prin precizia lui Toni Kroos, prin clasa BBC-ului, prin maiestria lui Luka Modric, prin pasiunea lui Marcelo Viera, prin forta lui Casemiro, prin daruirea lui Pepe. Si lista poate continua pentru ca ceea ce exteriorul nu pricepe, interiorul celebreaza: Madridul are echipa! Iar termenul echipa, intr-un ocean istoric de individualitati masurabile sau nu in ultimele decenii la Madrid, era parca un termen strain. Madridul n-a avut “echipa” nici cand a castigat La Septima, nici cand a castigat Octava si nici cand a castigat La Novena. Spiritul de grup, spiritul de unitate nu erau atat de pregnante, iar cei din exterior vor intelege cu mult mai greu aceste detalii decat le intelegem noi din interior.
Apogeul echipei lui Zidane n-are aproape deloc de-a face cu circumstanta accidentala prin care Madridul si-a schimbat antrenorul in ianuarie. Zidane ar fi fost acelasi si daca prelua echipa in intersezon si daca a preluat-o in plin sezon. Este omul care a readus spiritul blanco si l-a aprins in inimile fiecarui jucator din vestiar. Este antrenorul care a castigat La Undecima la primul sau an. Este tehnicianul timid, linistit, sensibil si extrem de atent la detalii care poate scrie cu putin noroc istorie si pe banca tehnica a echipei “vietii sale” asa cum marturisea aseara vizibil emotionat. Nu trebuie sa uitam ca fotbalul are capacitatea derutanta de a-si complica si chiar contrazice masuratorile cu un brau fosforescent de fantasme si interpretari imaginare, dar pe cat de real si palpabil este acest trofeu al Ligii Campionilor castigat aseara pentru a unsprezecea oara de Real Madrid, pe atat de reala este si imaginea de unitate si spirit de echipa pe care in sfarsit, Real Madrid ne-o ofera! Pentru a 11-a oara Real Madrid a demonstrat ca nu este si nu va fi niciodata o echipa care sa depinda de o generatie istorica, ca nu este si nu va fi niciodata o improvizatie obosita, ca nu este si nu va fi niciodata cea mai mare circulatoare de mingi dintre toate agregatele de joc ale fotbalului contemporan. Real Madrid este o putere autentica indiferent de context. O putere de care trebuie sa te temi, mai ales daca are un sezon slab. O putere Mare. Cea mai Mare! #LaUndecima #HalaMadridYnadaMas
