Ce reprezintă insă EUROLEAGUE 2018/2019 pentru Real? Un titlu de apărat. Detinem titlul suprem obținut in data de 20 mai 2018 la Belgrad, după un Final Four de vis unde a întâlnit granzii Europei, favoritele I și II, CSKA Moscova (semifinale) și Fenerbahce (finala).
Fiind o prezentare precompetitională europeana si urmând altele legate de competitia internă, unde de asemenea detinem titlul, m-am gândit la o altfel de abordare . In care accentul să cada nu neapărat pe Real , ci pe competitite si impactul asupra baschetului. Evident, cu observatia ca sunt doar un iubitor de baschet si nicidecum un exponent al tacticii/statisticii baschetbalistice.
Pentru început insă, îmi permit să vă răpesc din timp cu o scurtă istorie , cu multe ciudățenii, a acestei competiții de anvergură. De menționat că e SINGURA COMPETIȚIE MAJORĂ INTERCLUBURI în sporturi de echipă care nu se găsește sub patronajul federației sportive europene de specialitate !!!. Ce inseamnă asta? Euroleague se află sub patronajul direct, din anul 2000, al unui consorțiu privat , cu sediul în Luxembourg. Aceste firme dețin proprietatea și licentele pentru Euroleague si EuroCup. Ar fi ceva de genul ca UCL la fotbal sa nu fie sub patronaj UEFA, ci sub sub unul privat!
Situația e cel putin bizară, însă implicațiile financiare și mai ales sprijinul de care se bucură consorțiul luxemburghez din parte echipelor de top fac ca aceasta situație să persite de aproape 20 de ani . De asemenea si organizarea competitiei , cu echipe participante (campioane cu sau fără licenta) sunt atipice
Competitia campioanelor din baschet, ca in orice sport de echipa european, are o istorie indelungata. Prima competitie a fost in 1958. Pana in 2000, FIBA organiza competitia, moment in care apare ruptura. Sezonul 2000-2001 aduce competitita suprema in doua ligi : una sub patronaj FIBA ( cu Panathinaikos, Maccabi Elite Tel Aviv, CSKA Moscow sau Efes Pilsen – cu Maccabi castigătoare) si una sub patronaj privat (Olympiacos, Kinder Bologna, Real Madrid, FC Barcelona, Paf Wennington Bologna, Benetton Treviso, AEK sau Tau Cerámica – castigatoare Kinder Bologna). Sezonul dovedeste esecul sub toate aspectele, sportiv, finaciar, astfel ca se hotaraste ca sa se revină la o singura competitie. FIBA pierde suprematia! Las loc speculatiilor voastre cum s-a ajuns la asa ceva!
Sa revenim insa la competitie. De departe este cea mai valoaroasa competitie intercluburi indoor din Europa, avand in jur de 8500 media de spectatori. La nivel mondial , ocupă locul secund după NBA .
Ca cifre mă opresc doar asupra câtorva, pe care le consider interesante:
- 1. O singură echipă a reușit trei ani consecutivi să câstige Euroleague sau varianta anterioră. E vorba de Yugoplastika/POP84 Split, echipă cu Toni Kukoc, Dino Radja sau Velimir Perasovic. Real Madrid a fost pe apropae in anii 60, insa s-a oprit după 2 titluri….
- 2. 2009. 5 martie. Beograd Arena …. Partizan – Panathinaikos – 22.567 spectatori !!!
- 3. Radivoi Korac (unul dintre monstrii sacri ai baschetului mondial ) marcheaza 99 de puncte in sezonul 1964/1965… Imi amintesc de o comparatie din anii 1980-1990, cand iugoslavii spuneau ca a aparut noul Korac, la Cibona Zagreb. Era vorba de Drazen Petrovic. Si sa dam insemnatate Karmei: la 30 de ani, Korac moare in accident de masina… la 28 de ani Drazen Petrovic moare in accident de masina
- 4. Cluburi din 9 tari europene detin titluri Eurolegue, Real Madrid fiind lider cu 10 trofee si 18 finale jucate
Nu vreau sa va mai obosesc cu date statistice, promitandu-vă o altfel de abordare, mai narativă si imi permit sa impartasesc unele din momentele de referinta , de care imi amintesc eu , legat de aceasta competitie si legat de Real Madrid. Am urmarit fenomenul baschetbalistic de la sfarsitul anilor 80, incepând cu Cibona si Jugoplastika Split. In vremea aceea polul de putere la nivel de cluburi era impartit intre URSS, Yugoslavia si Italia. Unele scapari veneau dinspre Spania sau Israel. Nu se discuta financiar asa cum discutam astazi, nici de jucatori veniti de peste ocean, ca in prezent. De retinut ca Grecia , prin Panatha , castiga primul trofeu in 1996! Desi avusese o generatie la nationala cu Galis, Giannakis, Fasoulas sau Christodolou, fabuloasa la Euro 87, la nivel de club, se impune in 1996…
Imi ramane in memorie trofeul cucerit de Real Madrid in anii 1990, respectiv 1996. Recunosc va revenisem după ceva ani de pauza in a viziona meciuri ( nu mai aveam meciuri transmise, programul era limitat pe motiv scolar etc) insa imi amintesc editia respectiva ca fiind ieri. Realul era condus de magicianul Obradovic, dar ceea ce pentru mine conta erau Arlaukas si Sabonis. Era o placere sa vezi doua valori jucand. Au dus echipa blanco pe culmi. Insa a si urmat o perioada cel mult gri creionata, in care pe plan european , ne puteam lauda DOAR cu Final Four-uri . Si cu alti tineri impresionanti. Pentru ca, inainte de Luka Doncic sa nu uitam ca am avut un Nikola Mirotici (l-am preferat si ca il vedeam cu asemanari faciale cu Drazen Petrovici) .
Fiind apropiat temporar de prezent si in transmisiuni digisport, va reamintesc final Four-ul 2014. Am jucat semifinala cu Barcelona, spulberându-i la diferenta de 38 de puncte, fiind apoi favoritii clari in fata outsiderilor Maccabi. Îmi amintesc că aproape toti jucătorii au marcat cel putin o triplă. Insa in finala, am avut un joc anost, plictisitor, oferindu-le trofeul israielenilor. Sau un alt exemplu, tot recent , Finala 2013. Am pierdut fara drept de apel, după un meci frumos, contra lui Oly, cu un Spanoulis cum nu si-l doreste niciun adversar si cu o banca extrem de activa. Si mai aveam o satisfactie in acea perioada, care mai acoperea pierderea finalelor: la baschet bateam des Barca. Pe când la fotbal… Mai bine nu ne amintim acea perioada.
Si a venit Final Four Madrid 2015. Si de atunci , cand pot , va ofer spre citire stiri, zvonuri si alte relatari.
Greu de crezut ca deja sunt trei ani.
Multumind celor care m-au/mă citesc, imi impărtasesc sau nu pasiunea, in fata voastra, mă înclin. Și la mai mare
Hala Madrid!!!
Despre autor
