Madridul a pierdut deplasarea de pe Catedrala din San Mames si se indeparteaza de titlu incet, dar sigur. Echipa lui Ancelotti a aratat din nou fisuri evidente si notabile: o metoda prudenta pana la static de constructie, o rata de eroare peste norma naturala si o lipsa de determinare iritanta si nepotrivita. Produsul natural care exulta pana nu demult de o coeziune interna de invidiat este astazi o replica palida a unei echipe lipsita de entuziasm, efervescenta si devotament.
Real Madrid a facut o prima repriza abominabila pe San Mames. In nicio secunda din prima parte, campioana Europei n-a aratat ca o echipa care trebuie sa castige cu orice pret jocul din Catedrala. Ancelotti l-a preferat pe Illarramendi in linia de trei mediana, alaturi de Kroos si Isco, iar bascul a fost unul dintre putinii jucatori care au intrat bine in acest meci. Fara a conta pe aportul “tripletei de aur din atac”, fara a miza pe “fantezia inexistenta” a lui Isco din primele 45 de minute, fara luciditatea lui Kroos si fara combativitatea lui Benzema, Madridul a facut o prima repriza incolora in deplasarea de la Bilbao. Ba chiar rusinoasa, daca ne raportam la faptul ca in primele 45 de minute, detinatoarea Uefa Champions League nu a sutat niciodata pe spatiul portii lui Iraizoz!!!
Valverde nu a trebuit sa lucreze prea mult la capitolul analiza tactica inainte de acest meci. Odata ce a reusit sa blocheze caile de acces ale lui Bale si Ronaldo spre poarta si odata ce i-a pozitionat un strasnic gardian lui Isco, Madridul s-a blocat. Iar blocajul a devenit si mai evident dupa ce Aritz Aduriz s-a inaltat de langa letargicul Pepe si l-a executat pe Casillas pentru 1-0. Sfantul Iker a fost usor “rastignit” chiar in Catedrala de executia splendida a atacantului in varsta de 34 de ani. Evidenta cerea o reactie rapida a “albilor”, dar pana spre finalul primei parti, singura idee pe care Isco et comp au avut-o a fost inepuizabila minge trimisa in banda si incercarea de recentrare (de cele mai multe ori, esuata) catre populatia din careu. Niciun fan blanco, mai vechi sau mai nou, nu a inteles mare lucru din ce Madridul sau a jucat in acest an, iar prima repriza de pe San Mames a explicat degringolada, cu atat mai putin. Limba fotbalului tonic, efervescent, aiuritor, plin de devotament si sacrificiu parea de nepriceput pentru moment pe Concha Espina, iar de la un meci la altul pare calcata in picioare de mul¬timea fotbalistilor de o zi, care alearga disperata la intalnirea cu celebritatea.
Cu toate ca a inceput partea a doua ceva mai bine, madrilenii n-au reusit sa gaseasca drumul spre poarta bascilor. Ronaldo si Benzema au dat singurele emotii gazdelor dupa incursiunile lui Bale si Carvajal in banda dreapta, insa tot bascii au fost mai aproape de gol prin acelasi incisiv Aduriz, care a tintit bara, dupa un nou duel in care l-a dominat autoritar pe Pepe in aer. Madridul a ripostat prin Gareth Bale, mutat in banda stanga dupa intrarea lui Jese Rodriguez, insa sutul surprinzator si de efect al galezului de la mare distanta, a lovit doar bara portii lui Iraizoz.
Athletic Bilbao a castigat la final cu 1-0 duelul cu Real Madrid si o indeparteaza pe campioana Europei de titlul de campioana in acest sezon. Un posibil esec peste doua saptamani pe Camp Nou este echivalent cu dezastrul pentru Real Madrid. Cu siguranta analistii siliti sa gaseasca o trecatoare utila intre pocainta si orgoliu vor adopta rapid faimoasa observatie, dupa care ” adevarul e undeva la mijloc” sau “niciodata, vinovatul nu trebuie cautat in situatii de criza”. Ei bine, adevarul nu e niciodata la mijloc pentru ca e pur si simplu, adevar, iar vinovatii daca nu trebuie cautati, trebuie doar sa dea semne de responsabilitate si de incredere in antrenorul lor, in institutia pe care o reprezinta si in ei insisi. Carlo Ancelotti este omul care a restructurat increderea madrilenilor de pretutindeni in forta incontestabila a acestei echipe. Dupa ani de incapacitate trofeica, italianul a repozitionat Madridul pe harta performantei si pare in continuare omul potrivit pentru a redresa lucrurile. Pentru ca Madridul lui Ancelotti a demonstrat inca de la inceputul mandatului sau o capacitate de revenire impresionanta in conditii de miscare seismica. E cazul ca orgoliile sa fie lasate deoparte si Realul stralucitor din sezonul trecut sa revina in prim plan. E cazul ca jucatorii sa inteleaga cine sunt, unde joaca si pentru cine joaca.
